1,014 matches
-
ziariști ai perioadei. În 1929, descoperirea că Hennessy, distilatorul, ar fi în fapt adevăratul comanditar al publicației Quotidien, a antrenat plecarea întregii redacții care înființase hebdomadarul La Lumière. În 1927, în urma scandalului din Gazette du franc al Marthei Hanau, este discreditat și își pierde foarte repede audiența. L'Œuvre a lui Gustave Tery, apoi a lui Jean Piot, a fost cel mai mare organ al radicalismului. El tipărea cu regularitate mai mult de 200.000 de exemplare. Partidul Radical, în afară de cîteva
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
ca pe o poveste de dragoste extrem de romantică petrecută în vremuri tulburi. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Lucian Dan Teodorovici e-Leana Mi-am spus așa: nu, n-o să scriu despre Elena Băsescu. E prea convenabil, prea ușor, fiica președintelui se discreditează de una singură, e inutil să se mai scrie despre ea. După care, firește, mi-am amintit de „succesurile“ ei, de „oamenii care nu vor să vorbesc cu tine“ și mi-a apărut un zâmbet în colțul gurii. Ușor nostalgic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
de spionaj burghez”. Potrivit lui Gh. GheorghiuDej, politica externă a Iugoslaviei era evident antisovietica, existând intenția aderării la Pactul Nord Atlantic. „Stăpânii angloamericani” i-ar fi cerut lui Tito să fie mai activ la O.N.U., în sensul de a discredita „forță principala a păcii, Uniunea Sovietică” și de a lansa „o perdea de fum prin care să nu se vadă că imperialiștii anglo-americani sunt ațâțători la război”. Într-un articol intitulat „Statele Unite ale Americii îi vor cere lui Tito concesii
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
provocări intelectuale (deși rezultatele științifice ale unei asemenea provocări, concretizate în cărți, studii sau conferințe, sînt nule sau de foarte slabă calitate). Modul în care își fac meseria în închisoare contrazice multe din relatările elogioase despre sine, iar colegii îi discreditează pe la spate permanent ("dacă e așa deștept, ce caută aici?" sau "cum de n-a fost în stare să-i pună un diagnostic corect lui Z"?). Dar aceste povești sînt stimulate deoarece devin sursa unor slăbiciuni ce pot fi exploatate
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
cămilă nepăsărită” și “pasire necămilită”. Jigăniuța, vocea anonimă din mulțime, crede că ar fi mai bine ca Struțocămila să se prezinte singură. Adusă în mijlocul teatrului, ea se autodefinește, fără să realizeze că în acest fel nu face decât să se discrediteze în ochii mulțimii: Coborâtă mult sub nivelul elementarității, putând fi comparată doar cu rudimentarii yahoo ai lui Swift, Struțocămila e de o prostie liniștită, ce provoacă “râsul cu hohot” al mulțimii, în timp ce alții “cu batgiocură în laude și cu mascara
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
să riște ca asemenea reacții să se producă în propriul stomac. În final, speculează autorul american, e foarte probabil ca povestea să fi ajuns la un proces care ar fi durat mult și în care Coca-Cola ar fi încercat să discrediteze și să stopeze experimentele. Înainte să existe un site de social media precum YouTube, Coca-Cola Company ar fi putut, eventual, să rezolve situația pe tăcute, în spatele ușilor închise, scrie Erik Qualman. Social media schimbă însă datele problemei. E greu să
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
să insufle modernitate unei societăți reticente la schimbare. Așa cum competența și atitudinea prospectivă asigurau experților centrali superioritate asupra reprezentării parlamentare, reprezentarea forțelor vii în organismele consultative trebuia să genereze o reprezentare de calitate superioară în plan politic local, în locul uneia discreditate din cauza arhaismului său. Acest dispozitiv, a cărui oportunitate strategică era aceea de a furniza un mijloc de a repune în discuție comportamentele depășite ale funcționarilor locali, cerea regândirea rolului elitelor și determinarea formării uneia noi. "Cu cât tehnocrația își face
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
orașului. Vizibile și comprehensibile, proiectele urbane pot alimenta o adevărată dezbatere democratică. Înainte era dificil de discutat plecând de la procedurile și de la reglementările unui urbanism abscons"344. La nivel operațional, proiectul urban apare ca o alternativă credibilă la funcționalismul urban discreditat de criza periferiilor. Spre deosebire de acel model pseudoștiințific, proiectul se prezintă ca o alegere politică. De asemenea, el constituie un remediu la "urbanismul liberal caracterizat, în anii 1980, de reînnoirea cultului pentru obiectul izolat, pentru capodoperă, ca și prin invazia pavilioanelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
condițiilor participării efective a populației la construirea și transformarea orașului. Împotrivindu-se tehnocraților, aleșii locali se obligau de acum înainte să convingă de aptitudinea lor de a deveni responsabilii modernizării economice și sociale și de a lucra pentru dezvoltarea cetățeniei. Discreditată în timpul vârstei de aur a planificării urbane pentru arhaismul său și pentru supunerea față de interesele unei clientele formate din notabili locali cu comportamente depășite, reprezentarea politică locală trebuia să facă dovada realei sale reprezentativități. Într-adevăr, dacă schimbările economice și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de la nimic atunci când vine vorba să radă așteptările amatorilor de seriale ieftine: ni se oferă mai multe finaluri simultane, ni se refuză orice fel de final, ne confruntăm cu o simplă pagină goală în loc de încheiere, un scurt "GOODBYE". Autorul Desperado discreditează viitorul, și pune în aceasta toată priceperea lui. Ficțiunea Desperado îi ia prin surprindere pe autor, erou și lector, ceea ce explică de ce autorii Desperado se folosesc exagerat de mult de suspans. Cartea nu e un jurnal relaxat, cu un trecut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fie într-un alt prezent ostil, semi-real. Autorul Desperado e în mare dilemă ce să aleagă, între realism și ironie. În cele din urmă le folosește pe amândouă, fie pentru a anula, fie când nu reușește să anuleze pentru a discredita prezentul. Ceea ce face de fapt autorul în aceste condiții, nehotărât cum să se mute mai bine în trecut fără a ieși din actualitate, este să evadeze din convențiile literare cunoscute, creând altele. Fiecare autor, în felul lui, se eliberează de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dând din cap neputincios, după ce toată viața lui a fost puternic și renumit. Nu ne-am aștepta să fie atât de inofensiv. Fowles se joacă de-a sfârșiturile în văzul tuturor în The French Lieutenant's Woman. Cum cuplul e discreditat, viitorul pare fără rost iar finalul e un procedeu perimat. Singurul lui rost e să aducă anxietate și nu dă greș. Autorul Desperado tânjește după o clipă de iubire și totuși nu are încredere în acest sentiment ca verigă esențială
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
proclamă eliberarea femeii de bărbat (motiv pentru care a și devenit acest roman Biblia feministelor, spre disperarea autoarei). Waterland e o imagine a îmbătrânirii, presărată cu vagi amintiri ale necazurilor aduse de o dragoste adolescenttină, demult pierdută. Teoretic Fluxul conștiinței discredita iubirea, dar reușea să se atârne de ea cu ancore nebănuite (v. V. Woolf, care nu există în afara emoției). Autorul Desperado chicotește în loc să compătimească, iubirea devine amuzament într-o mare măsură. Barnes, Swift, Lodge, Bradbury, Amis, Gray refuză personajelor emoția împărtășită
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de secol în urmă un N. Mărgineanu, și s-a întors plin de entuziasm acasă, să facă psihologie. A fost greșeala fatală a vieții sale, deoarece o diplomă ca a lui, în România de atunci, nu putea decât să-l discrediteze în fața autorităților și a colegilor de la catedră, care l-au alungat, fiind în cele din urmă întemnițat ca deținut politic alături de legionari. Construcția unei istorii naționale a psihologiei este ceva mai mult decât un subiect de conversație în timpul plimbărilor duminicale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prin reflecția asupra unei informații recente, o preferință personală asupra temelor din agenda electorală. Influența filtrelor personale, a predispozițiilor și atitudinilor latente poate deforma opțiunile de vot, pornind de la procesarea unor informații de ultimă oră. Un candidat poate fi astfel discreditat de informații recente legate de corupție sau moralitate. În campaniile electorale, mass-media, orientând atenția spre anumite subiecte (engl. issues), poate schimba radical criteriile de evaluare a protagoniștilor și a performanțelor acestora. Există suficiente dovezi empirice (Corbu și Boțan, 2011) că
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
informație documentară. Sunt preluate, evident, din alte colecții sau din vorbirea curentă"240, apreciază D. Vatamaniuc. Nici exemplele pe care le pune la dispoziție epica populară nu sunt neglijate de jurnalist care recurge la versuri din baladele populare pentru a discredita declarațiile adversarilor politici. Literatura cultă este valorificată de Eminescu în ilustrarea concepțiilor politice, iar apelul la fragmente literare edificatoare devine o practică constantă a scrisului jurnalistic eminescian. "Poetul pune în discuție în scrisul său problemele fundamentale, pe care le tratează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de vasalitate, are drept misiune să facă să domnească justiția și pacea regelui; pentru că, în exterior, în vremea în care papa și împăratul se sfîșie în ultimele zvîcniri ale luptei dintre Sacerdoțiu și Imperiu și în care regele Angliei este discreditat prin pierderea "imperiului angevin", regele Franței se comportă ca arbitru al creștinătății; pentru că personalitatea însăși a regelui, model al virtuților cavalerului, creștinului și cruciatului duse pînă la consecințele lor extreme, a marcat epoca sa. Din 1248 pînă în 1254, Ludovic
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
persoane care nu aveau altceva decît rente constituite au fost aduse la sărăcie prin amortizarea pe care au fost nevoiți să o facă acestei nenorocite de monede de hîrtie pe care Majestatea Sa a fost obligat mai apoi să o discrediteze la 1 noiembrie 1720". După R. Lehoreau, Cérémonial de l'Eglise d'Angers, Paris, 1967, p. 286 Cronicarul angevin se face ecoul fidel al experienței lui Law așa cum a fost ea trăită în provincie. Citindu-l, înțelegem cum a putut
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Jules Grévy, Republica triumfă în mod definitiv. Parisul redevine capitală, 14 iulie devine sărbătoarea națională și La Marseillaise, imnul național. Viața politică a celei de-a III a Republici este profund marcată de această naștere dificilă. Criza din 16 mai discreditează dreptul de dizolvare, care nu mai este utilizat. Puterile președintelui Republicii sînt slăbite prin aceasta. Totuși, instabilitatea guvernamentală, datorată absenței unor mari partide organizate, nu conduce la afirmarea autorității președintelui Consiliului. Imuabilitatea oamenilor permite totuși ducerea la bun sfîrșit a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
franceză întărindu-și tot mai mult poziția peste tot în lume. "Este oare perfect? Este oare complet? Bineînțeles că nu! pentru că este vorba despre o acțiune umană. Dar această acțiune care se numește salvarea și începutul refacerii, poate fi ușor discreditată de campionii decadenței. Cu toate acestea ea nu este mai puțin evidentă și mai puțin recunoscută de toată lumea. Ea trebuie totuși să se dezvolte și să se lărgească și mai mult. Da! Republica nouă vrea ca poporul să-i dea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de experimentare și ameliorare cotidiană. H.-R. Patapievici menționa, de pildă, faptul că în societatea românească nu există încă o cultură a diferendului : disputele publice, fie ele politice și chiar intelectuale, se reduc cel mai adesea la încercarea de a discredita în bloc poziția diferită. Mentalitatea comună nu asumă încă regulile prin care o dezbatere devine cercetare împreună a unei probleme, amenajare și administrare împreună a unei soluții, negociere cu un concurent sau coleg, și nu război cu un adversar. Iar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
II vorbind de "existența necesară" a lui Dumnezeu, și nu de "existență" pur și simplu; argumentul prezentat în capitolul III poate fi formalizat folosindu-ne de legile logicii modale în vederea unui argument valid; principiul lui Anselm este suficient pentru a discredita argumentele empirice și respingerile empirice; argumentul ontologic nu poate fi considerat suficient pentru a demonstra existența lui Dumnezeu; este nevoie de un argument cumulativ în care argumentul ontologic are rolul central; obiecțiile împotriva argumentului ontologic sunt cel mai bine înlăturate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
mergînd în același sens cu el. Este cazul sloganului care imită un proverb: primul se străduiește să capteze în beneficiul său valoarea pragmatică a celui de-al doilea. Există, în schimb, subversiune atunci cînd textul care imită vizează să-l discrediteze pe cel imitat, caz în care asistăm la o strategie de parodie. Genuri discursive și texte atestate Fie că este vorba de a capta sau de a submina, imitația poate să se raporteze la două planuri distincte: cel al genului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discurs stereotip, de opinie comună, în timp ce publicitatea caută, în general, să confirme stereotipurile. 4. De la subversiune la ironie Polifonie și ironie În cazurile de subversiune pe care le-am expus, enunțiatorul "imită" un text sau un gen pentru a-l discredita. El se opune celui pe care îl descalifică, pentru a-și pune în valoare propria enunțare. Poate însă să existe subversiune fără contestarea unui gen sau text prealabil: în acest caz, enunțiatorul își subminează propria enunțare. Este ceea ce numim ironie
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
prin propria voce, lasă să se audă, folosind un ton specific, vocea altcuiva care este statuat ca responsabil al enunțului. În cazul proverbului, "celălalt" este o instanță valorizată, cu care se mîndrește indirect enunțiatorul, în timp ce în cazul ironiei, celălalt este discreditat. În plus, proverbul aparține unui stoc stabilit, unui patrimoniu cultural, în timp ce, prin definiție, orice enunțare poate fi ironică, chiar și cea a unui proverb. În sfîrșit, proverbul se dă drept ceea ce este, fără echivoc, în schimb ironia este, prin însăși
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]