912 matches
-
eu și casc de-mi trosnesc fălcile. Goma oportunist? Are el tot felul de defecte, dar de ce oportunist... Adică disidenții au fost niște oportuniști? Sofismele lui Pastenague au început să mă obosească. — A găsit momentul oportun pentru a-și manifesta disidența, se încăpățânează Pastenague. De-aia îl numesc oportunist... Ceilalți erau niște proști. El a fost deștept. A calculat perfect, ca la șah... Și uite că i-a ieșit! Nu pot să-l las să spună chiar orice. — Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
-l las să spună chiar orice. — Uite ce e... zic. În primul rând, e greu să-ți închipui că toți, oricât de inteligenți și de curajoși ar fi fost, se apucă să protesteze. Asta nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește râsul. — În al doilea rând, Goma a fost ceea ce se cheamă un idealist. Chiar dacă l-a imitat pe Soljenițîn, să zicem, chiar dacă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
proba o atitudine contrară liniei politice traditionale a familiei, consecința fiind excluderea din P.N.L. Noua formațiune politică nu reprezenta Însă un pericol real la adresa marelui Partid Națtional Liberal, mai ales că În proximele alegeri a obținut doar 5 % din voturi. Disidența lui Gh.I.Brătianu avea ca punct de pornire venirea pe tron a lui Carol al IIlea, act căruia P.N.L i s-a opus ferm și constant. Însuși Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Țărănesc, șef al guvernului În exercițiu, Își
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
fost decăzut din acest drept din cauza iresponsabilității, a vieții sale aventuroase. Luați prin surprindere, ceilalți oameni politici au votat proclamarea lui Carol ca rege al României, În vreme ce alții s-au supus În fața politicii faptului Împlinit. Conform Memoriilor lui Constantin Argetoianu, disidența lui Gh.I.Brătianu a fost singurul act de ruptură În cadrul unui partid atât de important ca Partidul Național Liberal. Singura explicație pentru gestul radical al lui Gh.I.Brătianu nu putea fi decât lucrul nou, prefacerea radicală, minunea 11 În care
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
conceptului, există diferențe semnificative, calitative și cantitative, între țările occidentale și cele central-est europene, dar și între cele din urmă. O teorie leagă dezvoltarea societății civile în prezent de dezvoltarea sa în perioada comunistă (Barnes, 2004) cu Polonia ce experimenta disidența fățișă a Solidarității și își păstra universitatea catolică, într-o extremă și Bulgaria, România și Albania în cealaltă extremă. În aceste țări exista un număr foarte limitat de asociații cetățenești, deplin dependente politic și puțin influente, precum asociații de artizani
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
de stat, care i-a îngrădit pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul. Acesta a fost punctul vulnerabil al bisericii creștine, care a adus imixtiunea împăraților și a puterii civile în cele spirituale, ajungând astfel la disidența din 1054, cu separația în biserică ortodoxă și catolică sau biserică de răsărit și cea de apus. De aici înainte, biserica își duce o existență a cărei demnitate lasă de dorit, subordonându-se stăpânirilor lumene și primind în schimbul câtorva grațiozități
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, în ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin familiarizat, o scurtă istorie a „disidenței teologice” în catolicism din anii ’40-’50. E foarte sugestiv faptul că, odată cu Vatican II, marginalizații, ostracizații revin în prim-planul vieții bisericești, reușind să schimbe nu doar fizionomia unui Conciliu care, începând ca o plenară sovietică, s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
embrionare de societate civilă în totalitarism (vezi notă cultă Volo Tismăneanu). Au deschis dicționarul și sorții au căzut pe această expresie. Ni s-a părut la toți foarte autoironică și foarte potrivită, atât cu spiritul grupului, cât și cu efectele disidenței cu ușa închisă. Grupul era întredeschis. Avea nouă membri cărora li se mai asociau secvențial unii sau alții. O dată pe an, de revelion, editam revista Câr-Mâr. Sper să fi fost ultimul număr anul trecut și să îngropăm odată această tradiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că o să meargă mai mult de șapte ore pe zi bibliotecă și scris. Întorcându-mă seara acasă, am văzut o față de nebănuit în Bloomingtonul liniștit. După ce se înserează, străzile sunt animate, cel puțin în centru și, o dată cu animația, apar și disidențele. Azi mi-a tradus Cristina că e complet neobișnuit ca o femeie să umble singură seara (oraș alb, necosmopolit). Uitasem să mă mai stresez pe stradă din cauza agațamentelor, mai ales după 40-45 de ani, când la noi în sfârșit ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și curățam străzile și parcurile cu elevii, iar printre picături îi învățam științe sociale, vara mergeam la instructaje pentru defilarea de 23 august, dar și la Costinești, unde eram fericiți, zăceam pe nisipul cald de ne dezgheța oasele, înotam, ascultam disidențele umoristice ale Divertișilor, dansam până în zorii zilei. Toamna începea lunga epopee a muncilor agricole la cartofi la rampele Glina și Cățelu, iar printre ele făceam cerc de filosofie, comentam „reacționarii” de atunci și de azi: Noica, Cioran, Vulcănescu și filosofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Ce șanse au neputincioșii împotriva puterii dosarelor secrete? Orice ecouri ale faimosului eseu Puterea celor fără putere de Vaclav Havel sună cu o ironică disperare în peisajul românesc al domnului Manea. Dacă pentru Havel filozofia morală a indicat calea spre disidență în Europa de Est, pentru domnul Manea delirul și alienarea motivează, pe rând, vanele manevre ale celor fără putere contra unui monstru raportat mai curând la Kafka... În Plicul negru el oferă portretul panoramic al societății românești înaintea căderii lui Ceaușescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sigur a fost așa... — Da, te cred. Și, înainte de ’89, suspinai după libertate? — Pe noi, ’89 ne-a prins cu garda jos, suntem vulnerabili, fetele noastre nu-și dau seama ce artă a fost înainte, Teatrul era un fel de disidență colectivă, acuma, după decembrie ăla, după 21 decembrie ’89, specifică apăsat, s-a trecut de la arta inhibată la una exhibiționistă, astăzi se confundă libertatea cu libertinajul, nu există o piață a teatrului, e un haos, televiziunea e invadată de kitsch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de a fi membrii comisiei de redactare a unui asemenea document,de condamnare, cică, a comunismului?. În panseurile sale imbecile (ca și autorul), Patapievici scria cândva despre români: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Și iată acum se vede clar, că Tismăneanu, și Patapievici sunt de drept acele „canalii de facto”. Și ei, ca și părinții lor, după ce au pus în mod serios, osul și mintea la consolidarea comunismului, și la înrobirea maselor de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
a desenat cefele, uneori profilurile activiștilor care notau conștiincios, pe același tip de blocnotes, indicațiile de la tribună. Zeci de miniaturi, demne de o expoziție. Își freacă mâinile de bucurie: le-a făcut-o! Dorin și Mircea. Umorul și rezistența (sau disidența?!) la români. * Primesc un telefon agitat: — Vino repede, a înnebunit Octav! Fii atentă, a pus portretul lui Ceaușescu pe șina de tramvai... — Și ce dacă, întreb candid. — Văd că ai înnebunit și tu! Păi nu știm încă dacă... Vorba aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cel mai adesea de pe dulapuri. Altele se chiuretau singure, cu andrele de împletit. Dacă memoria nu-mi joacă feste, cred că am văzut o scenă similară într-un film american. În comunism însă, avortul subteran era poate singurul mod de disidență exclusiv feminin. Un gest sinucigaș, prin care umanitatea însăși își recăpăta integritatea. Femeia uzurpa opera partidului mutilându-se, clădind astfel visul propriei libertăți cu sânge din sângele său, cu carne din carnea sa, redând vieții dreptul la moarte. În lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Lumea, Lumea nouă, Curentul nou al lui H. Sanielevici etc.). În schimb, deși refuză arta pentru artă în numele „poporanismului” (variantă autohtonă a narodnicismului rus), Viața românească a lui G. Ibrăileanu și C. Stere (apărută la Iași, în 1906, prin recuperarea disidenței de la Sămănătorul iorghist) nu e deloc neavizată în problemele esteticii noi (aici apare, de altfel, primul studiu amplu și informat despre simbolism, datorat Izabelei Sadoveanu) și, adeptă a unei heteronomii specifice, nu este deloc indiferentă față de estetic. O variantă academizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
are și un traseu politic special: amorsat, ca o cultură anarhică a „Carnavalului”, în mediile cosmopolite de artiști imigranți dintr-o țară neutră, el va ajunge în anii imediat următori să „cucerească” Parisul, Berlinul și Statele Unite, politizîndu-se și generînd două disidențe „revoluționare”: în Franța - Suprarealismul (care va sfîrși prin a-l „devora”), iar în Germania - Constructivismul. Haosul anarhic, negator, suficient sieși, își va canaliza după război energiile spre aceste două direcții, în căutarea unor finalități sociale. Primele ecouri ale Dadaismului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre Dadaism ca despre o „Atitudine sfîrșită“. Vulgarizat și asimilat, spiritul dadaist își pierduse caracterul anarhic, exploziv-novator din perioada 1915-1918. Revolta fusese deja disciplinată de noile „constructivisme” europene. Peste puțină vreme, Dadaismul va primi, de altfel, lovitura de grație din partea disidenței suprarealiste a lui André Breton. În deplasarea lui Tzara dinspre centrul parizian către „periferie” (țările Europei Centrale), Vinea vede chiar un simptom al „decadenței școlii celei noi”: „Primesc ultimele manifeste ale prietenului Tristan Tzara. Șeful școlii dadaiste pleacă în Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor famelice de artiști ambulanți în căutare de bani, Tzara este cel care va „da lovitura”. Treptat, diferențele temperamentale evidente dintre cei doi (Iancu fiind mult mai sobru, mai riguros și mai echilibrat) se vor traduce și în diferențe programatice. „Disidența” constructivistă Das Neue Leben din 1918, apoi textul-program publicat pe 5 mai 1919 în Neue Züricher Zeitung, apropierea de un alt disident al mișcării, Hans Arp (pe atunci animator al coloniei artistice de la Waggis, ce va stimula mai tîrziu formarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istorie — și, rămînînd esențialmente o publicație intelectuală, păstrează un pronunțat caracter social-politic. Excercițiul predadaist al Chemării din 1915 și al publicisticii militante de după 1918 își arată acum roadele. Linia politico-ideologică asumată din start este cea a unui „socialism independent”, apropiat disidenței țărănist-democrate a doctorului Nicolae Lupu (fapt evidențiat de articolul-program al acestuia din primul număr). Pe linie intelectuală, Contimporanul își propunea, de fapt, să restabilească legătura pierdută cu vechea linie a publicației cvasiomonime conduse de socialiștii Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regia — Felix Florian). Costumele realizate de Marcel Iancu vădeau un interes special pentru Commedia dell'Arte. I s-ar putea reproșa manifestării o anume (conformistă?) lipsă de imaginație insurgentă. Oricum, din rîndul participanților nu au lipsit nemulțumirile, mergînd pînă la disidențe interne. Ele vor fi precipitat - deși nu pare, să fi fost singura cauză - ruptura dintre grupul Contimporanul și grupul Integral. Un comentariu redacțional acid (aparținînd probabil lui M.H. Maxy) poate fi citit la rubrica „Notițe“ din numărul 5 al Integral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reguli încîlcite, și va trebui să fie neapărat pe placul personajelor obscure care vor apărea în decor. — Vă gîndiți la alde Mortăciune sau Broscoi, care abia așteaptă să iasă din vizuini și să explice oamenilor cum au suferit ei făcînd disidență sau cît de persecutați au trăit în timpul vechiului regim, spune Sena. Cine naiba va putea să mai creadă balivernele lor? — La ei și la mulți alții, zice domnul Președinte, simțind că mintea lui Sena face legături încîlcite. Dar pe lîngă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a fost motivul, nu mai voia să audă de tine, mai ales că mai aveau o evreică în familie, și asta era mai mult decît suficient. A fost mai bine că n-a ieșit lipeala, pentru că așa ai intrat în disidență, dar cel mai important lucru a fost că după dușul ăsta rece te-ai vindecat și de complexele de care suferă cei care n-au ocazia să adulmece aburul puterii. Uită-te la ei cum le curg balele după putere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acuma, care n-au mișcat niciodată un deget fără a avea acordul rușilor sau al americanilor, care au și tupeul să iasă în fața națiunii să se bată cu pumnul în piept că ei au dat jos sistemul, că au făcut disidență. Pe cine cred ei că mai duc cu zăhărelul? Dacă cineva mi-ar fi spus înainte de ’89 că se poate și mai rău, l-aș fi luat în rîs, pe cuvîntul meu Tîrnăcop, îmi închipuiam că cenzura, foametea și mizeria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poată să-l stingă nici cu pompierii. Abia își termină Cap de Piatră intervenția în care ne informează de existența unor grupuri fanatice care luptă pentru Geniu, că îl urmează Copoiul care fabulează despre teroriști și Mortăciune cu amintiri din disidența sa zbuciumată. Santinelă, trebuie să mă crezi pe cuvînt că nici nu știi ce-ai pierdut. Dacă aș fi știut că o să meargă totul strună, pe cuvîntul meu că aș fi făcut un efort și te-aș fi tîrît după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]