1,307 matches
-
sigur nu i-ar plăcea. Sau s-ar teme că mă atașez de ea și-i cer mai mult. Adevărul esențial e mult dincolo de aparențele apropierii concrete și am încredere că și ea e de aceeași părere. Dar nu-mi displace apropierea concretă de ea, de ce să mint să spun altceva? Probabil că atunci cînd te îndrăgostești, persoana care îți place devine un fel de ființă irezistibilă, altfel decît ceilalți... e ca și cum mîinile ei sînt de fapt calde raze de lumină
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
investigator, eu fac orice. Daca ai vreo plângere în ceea ce privește felul în care mi-am îndeplinit sarcinile, îți sugerez să le faci cunoacute superiorului meu, Nicodim Fomici. ă Nu am nicio nemulțumire, Ilia Petrovici. Mă întreb pur și simplu de ce mă displaci așa de mult. Gâtul lui Porfiri era încordat de atâta strigat, iar vocea îi suna răgușită. ă Nu este necesar ca eu să te plac. Sau ca dumneata să mă placi. ă Desigur, dar am impresia că nu îți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trecută. Diane avea o mărturisire surprinzătoare cu privire la Paul. — Știți, pe când făceam conversație cu el, Îl măsuram cu un ochi expert, Încercând să-mi dau seama dacă mi-ar plăcea să mă culc cu el. E alb, ceea ce, oricât mi-ar displăcea să recunosc, pentru mine reprezintă un trofeu - Îmi place să-mi Îmbogățesc colecția de scalpuri de-ale albilor -, dar nu e atât de bine făcut și de musculos ca negrii cu care Îmi place mie să mă joc. Stinse țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mâine dispare pentru cine știe cât timp, fără să mă anunțe, fără să-mi răspundă la telefon. — Poate că nu te dorește, Îndrăzni Kitty. — A, nu, așa se comportă cu toată lumea. Și mereu Întârzie sau schimbă planurile. — Dumnezeule! suspină Kitty. Deja Îi displăcea Charlie. Și tu Îl iubești pe omul ăsta? — La nebunie! — Charlie chiar vrea să producă filmul ăsta Împreună cu tine? Întrebă Kitty. — Da. — Da? — Dar Îi e teamă să renunțe la siguranța pe care i-o oferă lumea artei plastice, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi drăguți cu Kitty, dar atmosfera era Încărcată, toți erau supărați. Charlie se simțea trădat de Kitty, fiindcă părăsise grupul pe care Îl conducea. O credea o femeie ușoară, pentru că plecase cu un necunoscut, deși În secret Începuse să-i displacă faptul că era legat de grup. Pe dinafară, era un om cu o grămadă de responsabilități: o viitoare fostă soție, copii, o galerie, o casă În Împrejurimile orașului, dar În realitate nimic nu-i plăcea mai mult decât să hoinărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trădare pură. Totul se amestecase. Totuși, Kitty era profund rănită. Coborî amețită. Suzanne veni și-i spuse că Desert Rose o rugase să o ducă cu mașina până la cel mai apropiat magazin de electronice din lanțul Circuit City. Deși Îi displăcea ideea, Kitty se hotărî să meargă și ea cu Desert Rose. Ziua era oricum compromisă. Suzanne le luă pe cele două femei În SUV-ul ei și nu putu să nu remarce tăcerea grea dintre ele. Așezată pe locul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Dominic l-aș fi putut lua cu mine în cătun, să stea la poarta Martei câtă vreme făceam dragoste cu ea. Toate acestea mi-au trecut prin minte ca niște descărcări de fulgere. Erau perspective care nu mi-ar fi displăcut, nu ele mă făceau să dau înapoi și, în alte condiții, n-aș fi stat, poate, să cântăresc prea mult nici riscul de a suporta ulterior gelozia autoritară a Moașei. Dar un fel de dezgust punea stăpânire pe mine, împiedicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. „Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat”, zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. „N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ziua aceea, la clinică, se va Înfăptui și opera la alb, se va naște așa-numitul Rebis, androginul...“ „Ca să vezi, asta ne mai lipsea. Ascultă, mai bine. O să-l numim Giulio sau Giulia, după bunicul meu, Îți place? „Nu-mi displace, sună bine.“ Ar fi fost de-ajuns să mă opresc acolo. Să fi scris o carte albă, un bun grimoire, pentru toți adepții lui Isis Dezvăluită, ca să le explic faptul că taina tainelor nu mai trebuia să fie căutată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Manuzio. Avusese timp suficient să-i identifice pe ASP-ii ce puteau fi incitați să devină autori noi ai lui Isis Dezvăluită. Și totuși continua să scrie, să contacteze, să convoace. Dar noi, În fond, Îi Încurajam autonomia. Situația nu-i displăcea lui Belbo. Un Agliè prezent mai mult În Via Marchese Gualdi Însemna un Agliè mai puțin prezent În Via Sincero Renato, deci posibilități mai puține ca anumite erupții neașteptate ale Lorenzei Pellegrini - la care el se ilumina Întotdeauna din ce În ce mai patetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deci posibilități mai puține ca anumite erupții neașteptate ale Lorenzei Pellegrini - la care el se ilumina Întotdeauna din ce În ce mai patetic, fără să mai Încerce acum să-și ascundă exaltarea - să mai fie tulburate de intrarea neașteptată a lui „Simone“. Nu-mi displăcea nici mie, căci acum nu mai aveam nici un interes pentru Isis Dezvăluită, fiind din ce În ce mai prins cu a mea istorie a magiei. Credeam că am Învățat de la diabolici tot ceea ce puteam Învăța, și lăsam ca Agliè să gestioneze contactele (și contractele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mai aveam nici un interes pentru Isis Dezvăluită, fiind din ce În ce mai prins cu a mea istorie a magiei. Credeam că am Învățat de la diabolici tot ceea ce puteam Învăța, și lăsam ca Agliè să gestioneze contactele (și contractele) cu noii autori. Nu-i displăcea lui Diotallevi, În sensul că lumea părea să-l intereseze din ce În ce mai puțin. Acum, dacă stau să mă gândesc, el continua să slăbească Îngrijorător, uneori Îl surprindeam În biroul lui aplecat deasupra vreunui manuscris, cu privirea În gol, cu stiloul gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcut excursii frumoase pe jos, am citit cărți serioase, n-am stat niciodată așa de mult cu copilul ca atunci. Dar Între mine și Lia a rămas ceva nerostit. Pe de o parte, Lia mă pusese cu spatele la zid și-i displăcea faptul că m-a umilit, pe de alta nu era convinsă că m-a convins. De fapt, eu simțeam nostalgia Planului, nu voiam să-l arunc, conviețuisem prea mult cu el. Acum câteva dimineți m-am sculat devreme, ca să iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apoi i-a venit ideea asta minunată cu floarea-soarelui. Laurence o asculta pe jumătate absent, iar jumătatea care asculta și-ar fi dorit ca Francesca să-și fi dat osteneala să se ocupe ea de flori. Fără îndoială, nu-i displăcea că era și Camilla implicată, însă nu și dacă asta presupunea că avea să stea în fața altarului încadrat de tulpini de floarea-soarelui, arătând ca afurisiții de Bill și Ben. — Ești sigură că floarea-soarelui e o idee atât de inspirată? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Aveam nevoie de ceva mai mult timp ca să mă pregătesc. Nu că mi-ar fi fost frică, dar voiam să mă placă. Adevărul adevărat e că voiam să mă iubească. Mai ales, dat fiind faptul că mamei lui Dan Îi displăcuse prietena lui de dinainte, țineam să mă cunoască și să mă considere perfectă pentru el, să știe că eu eram Aleasa. Dan și cu mine știam deja că aveam un viitor Împreună și le spusese și alor lui cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a zis că ești perfectă pentru mine. — Oh. M-am retras din locul În care mă cuibărisem lîngă el, pe canapea, și l-am privit sever. — Nu ești, sper, un bărbat din ăia care ies numai cu fete care Îi displac mamei și care se plictisește de cele pe care ea le place? Dan Începu să rîdă. — Nu, Ellie. Nu plec nicăieri pentru Încă, ah, nu știu (se uită la ceas), cel puțin o oră. La momentul respectiv, abia Începuserăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei. Foarte mult. Mai mult decît ne-am certat vreodată În perioada de dinainte de nuntă, de care Îmi par a ne despărți veacuri Întregi, de parcă lucrurile acelea s-ar fi petrecut altor oameni, Într-o altă viață. Lui Dan Îi displace profund să fie prins Între ciocan și nicovală. Îmi repetă, așa cum a făcut-o mereu, că, dacă am o problemă cu maică-sa, ar trebui să discut asta direct cu ea. Ceea ce, desigur, nu voi face niciodată. Îmi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dispoziție. Am nevoie să mă culc devreme. Și, În vreme ce stăm toți trei acolo, mă Întreb de ce a venit la masa noastră. Par a fi uitat arta de a face conversație. Mă simțeam așa de bine În compania Lisei și Îmi displace puțin faptul că ni s-a alăturat și el, căci trebuie să fac un efort și să mă gîndesc la ceva de zis. — Și soțul tău ce mai face? Întreabă Charlie sorbind lung din bere și lăsînd paharul pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sigur că vă vrea. Vă adoră pe amîndoi. Nu Înțeleg nimic din toate astea. Nu pricep din ce motiv v-ați despărțit. Se strîmbă cînd rostește cuvîntul și e clar că, indiferent ce-ar fi crezut despre mine, situația Îi displace profund. — Dar am Încercat să discut cu el și nu scoate o vorbă. Dacă dorește să se Întoarcă acasă, de ce nu spune? Linda Își dă ochii peste cap. Acum, e cu adevărat Linda cea pe care o cunosc, doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
m-a luat el din scurt. I-am explicat planul pe care-l aveam în minte. A ascultat cu atenție și mi-a pus o întrebare seacă: - Morți sau leșinați? - Mai bine morți, i-am răspuns, ceea ce nu i-a displăcut. Iată-ne din nou bătând la poarta mănăstirii. Militarii din turnuri ne observaseră, drept care veteranul ne aștepta deja la ferestruică. - Iar ați venit. Ce mai vreți? Am arborat o expresie fermă înrăită, mai ales că soarele apunea, și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se transformă într-un vârtej alburiu, o tornadă invizibilă care se hrănește cu sufletul femeilor vicioase. Și, bineînțeles, povestirea se răsucește după tot felul de întâmplări porcoase, scrise special pentru bizonii lui Andrei Ionescu. Din capul locului, individul i-a displăcut total lui Zogru, dar a rămas agățat de fața Giuliei, care i se părea căzută din cer. Stătea la o masă mare, cu o trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
scriitorul Andrei Ionescu și știu precis că nu are pe nimeni. - Ei, bravo! Acum mă faci și mincinos! Giulia nu se lăsa prinsă de poveste, dar era evident că o afectase. Avea acum un subiect de meditație. Lui Zogru îi displăcea în general ideea de a se strecura într-un individ de care o femeie era deja îndrăgostită și care îi lua chiar și această mică bucurie, de a fi el cuceritorul. Fuseseră multe cazuri în care își încercase forțele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cazuri în care își încercase forțele din bărbați obscuri și către care nu era îndreptată nici o privire până în clipa aceea. Iar momentul de victorie îl umpluse de fericire. Și pe el, și pe omul obscur. Or, Andrei Ionescu îi și displăcea. N-ar fi vrut să se folosească de el și merita să încerce alte posibilități. Așa că, în zilele următoare, Giulia fusese asaltată de tot felul de bărbați la care nu se gândise niciodată. Un vestit cântăreț o sunase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la Loïc Kermeur! Mai știi și alte hoteluri În Lands’en? Închise ferm și se Încruntă văzînd că Marie profitase ca să se apropie de Loïc. A-l pune pe fratele ei În stare de arest chiar sub ochii ei Îi displăcea profund, dar nu avea de ales. Era convins În sinea lui că Loïc știa unde i se ascunsese fiul și trăgea nădejde că un arest preventiv Îl va stimula să colaboreze. - Dacă ar ști, crezi cu adevărat că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de păr sau fragmente de piele găsite la bordul anexei. Marie se ridică văzîndu-l pe Christian care intra și nu se putu Împiedica să-l Întrebe ce voia Lucas. Faptul că ea Îl numea pe polițist pe numele mic Îi displăcu din cale-afară lui Christian, a cărui privire cătă involuntar spre sertarul În care Închisese cu cheia arma și insigna tinerei femei. - Voia să te duc departe de aici, cît mai repede cu putință. Se strădui să schițeze un zîmbet care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]