1,246 matches
-
curgătoare. Inna mi-a spus că hainele lui Wenrero erau făcute din mătase, un fel de material făcut de niște viermi în războaiele lor minuscule de țesut. Mi-am ridicat sprâncenele - într-o încercare de a copia expresia cea mai disprețuitoare a mamei mele - ca să se vadă că eram prea mare pentru asemenea povești de adormit copiii. Inna a râs și nu s-a mai obosit să mă convingă. Wenrero s-a odihnit în liniște până seara târziu, până când bărbaților li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Îți aranjează treburile, nu-i așa? - Dacă fiica mea a făcut prostia să te ia de bărbat și să-ți mai facă și un plod nu Înseamnă că trebuie să te socotești altceva decît un slujbaș, scuipă Yvonne cuvintele, disprețuitoare. Iar eu aștept bilanțul promis! Philippe bătu În retragere fără ca Gwen să se fi gîndit măcar să-i ia apărarea. CÎnd Închidea ușa, o auzi pe soacră-sa, care deja nu mai făcea caz de el, decretînd: - Trebuie neapărat ca Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și Nicolas se răspîndise. Acceleră În direcția hotelului. Fratele ei o fi fost el un caracter slab, dar știa de ce accese de violență era În stare. De aceea ținea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să vadă cum fiica ei, Juliette, și Ronan Le Bihan profitau că se pierdeau Într-un grup compact de tineri ca să-și lase mîinile slobode să rătăcească cu discreție. De la barul unde se sprijinea În coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afirmase că nu auzise niciodată vorbindu-se despre lingouri? Privirea albastră Înecată În lacrimi picura Îndoiala În sufletul tinerei polițiste. - În legendă, jefuitorii de corăbii erau șase. În grupul vostru cine era al șaselea? Pierre-Marie de Kersaint? - PM? Gwen rîse disprețuitoare. - Prințișorul nu se amesteca cu gloata, că doar sărăcia putea fi contagioasă. Cine vrei să fi fost? Pierric, firește, n-avea decît șase ani și deja manifesta supărătoarea tendință de a se ține după noi peste tot. În panica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-o niciodată! Mama lui Gwen ridică din umeri. - E făcută cu truda și cu sudoarea mea. - Firește. Și ai economisit milionul necesar pe vremea aceea făcînd prostituție În portul din Lands’en. - Bietul meu băiat, se mulțumi ea să zică disprețuitoare. - Ai rămas cumva fără argumente? Ne-ai deprins totuși cu ceva mai bun. E adevărat că e greu să recunoști că ți-ai ridicat Întreprinderea cu prada de pe urma unei spargeri... - Nu pricep nimic din ce spui, mîrÎi Yvonne. - O, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să port. Și de data asta am să zâmbesc. În fotografia de pe pagina mea de web de la Carter Spink arăt mult prea serioasă. — Am auzit că prezentarea ta i-a dat complet pe spate, spune Guy mai serios. Aerul meu disprețuitor se evaporă într-o clipită. — Serios ? spun, făcând eforturi să nu par prea agitată. Ai auzit tu asta ? — Și zi așa, chiar l-ai pus la punct pe William Griffiths în fața tuturor ? Își încrucișează brațele și mă privește amuzat. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe instrumente originale. Franța nu mai era, vai, leagănul raționalismului și iluminismului. Nu era nici căminul spațiului cibernetic. Franța nu mai atrăgea marile intelecte și tot restul acelui schtuss cultural. Francezii Își trăiseră traiul. De Gaulle, girafa umană care pufăia disprețuitor pe nări! Churchill, care afirmase În legătură cu el că pentru Anglia fusese o ofensă faptul că trebuise să ajute Franța. Acea creatură militară, distantă și alungită, care privea peste vârfurile copacilor din lumea modernă, nu putuse tolera gândul că țara lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nici cât negru sub unghie, aiurea, nici asta nu-i chiar așa, atunci cum e? Trebuie să aflu și voi afla, își spune el mereu. Nu mă las, să se împace alții cu filosofia, să încheie armistiții, să-mi zâmbească disprețuitor, prostule, bucură-te, frate, de ce poți cunoaște, nu mai umbla după ce nu poți, zi-i numen și bună ziua, nu se poate ști ce e, aia e, ce te frămânți atâta? Și totodată să se ocupe alții de trocul avantajos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Wermacht, subțire ca o vergea de armă și un neamț bondoc, în civil, care-i ducea servieta, treceau prin fața noastră discutând cu reținută înflăcărare. — Howdy do, li se adresă prietenos maiorul Wirtanen. Cei doi au scos un fel de sforăit disprețuitor, au trecut mai departe. — Te vei oferi voluntar din prima zi a războiului să ajungi un om mort. Chiar dacă reușești să scapi din război teafăr și fără să fii prins, vei descoperi că reputația ți s-a dus... și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bărbați, alta pentru doamne, îl duse în dreptul caloriferului de la geam. Deschise larg fereasta, aplecându-se mult peste pervaz. În curtea interioară dintr-o dubă vișinie îl scoteau pe un inst gras, roșu la față, cu părul bogat răvășit. Pârțângău pufni disprețuitor. „Prostul de Balaban! Crede c-o să-l scape nenorocitul ăla de Mițunghină... Mai tare o să-l înfunde. E doar sluga lui Goncea, plătit mai gras chiar decât Burtăncureanu. Și cum o să câștige Balaban împotriva generalului, când e vorba de ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Brandaburlea @ Brandaburlea dând Koncert la Teatrul Oliymipyica, Paris, Capitala din Franța“, cu o altă imagine a unui soare mare, imens, ivindu-se dintr-un larg de mare. Se rezemă de bara metalică din dreptul vitrinei. Sprijinită în coate îl privea disprețuitor. - Gina asta o să te nenorocească, să știi. Ți-o spun și ca o mamă, dar și ca femeie. Dacă nu-ți iese aprobarea să pleci în State, să vezi la moment cum o să-și întoarcă, ca acuma, fundulețul să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
trecut în calendar, da’ nu mai țin minte acu. M-am luat cu viața și am uitat. Zâmbea atunci și mi-a dat îndemn să rezist și să o iau de la capăt. Și ai văzut... Vergilică îl privea nedumerit, ușor disprețuitor. Se scobea în dinții din față cu o așchie desprinsă din stinghia băncii. Își agățase și ieri pantalonii în ea. Ridică din umeri, oftând. - Dom Goncea a fost de te-a scăpat, bre, ce mai tot o dai cu misticisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ăsta să mă răzgândesc, când văd ce a pus la cale. Filantrop, vrei, Tomneo? Fă-tă-te, băiete! Da, dar nu aici, la mine! L-am văzut cum trecea spre căpitănie cu profesoara aia, Magda, și m-am răzgândit.“ Izbucni în râs, disprețuitor. „I-am urmărit cu binoclul ăla de pe masă. Eram curios să văd și eu cum arată marele filantrop. Știi cum? Nenorocit și calic, dom-le. Abia își trage mațele după el. Te-ai prins? Și pă unul de-ăsta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care a fost util atunci când i-a fost găsit cadavrul. Altfel, având în vedere că lucrez aici, ar fi putut părea un pic suspect. Oricum, am avut o discuție foarte interesantă cu Philip. A fost floare la ureche, zise Ben, disprețuitor. De-a dreptul patetic. Avea o plăcere nebună să sugrume femei și când m-am confruntat cu el, a cedat imediat. I-a scăpat până si locul unde îi era ascuns corpul, vă vine să credeți? Așa că l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din papier-mâché fabricate În Taiwan și dantele urzite În Coreea. Intră În secția de poliție și schimbă saluturi prietenești cu cei doi ofițeri de serviciu. — Nici urmă de ea Încă, la capitana, spuse unul dintre ei, apoi adăugă un chicot disprețuitor la ideea că o femeie putea fi ofițer. Auzindu-l, Brunetti se hotărî să i se adreseze, cel puțin dacă avea să se afle În raza auditivă a celor doi, cu apelativul gradului și să-i ofere toate semnele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a strâns din buze. Sunt o ziaristă destul de cunoscută, l-a corectat ea, în timp ce Hugo simțea cum pumnii și degetele de la picioare i se chircesc de rușine. Sunt foarte cunoscută în State. Dar presupun, a adăugat ea aruncând o privire disprețuitoare împrejur, că nimeni de aici nu cumpără revista Style. —Eu o iau uneori, a anunțat o tipă cu un machiaj gros, cu pielea lucitoare, un nas enorm și un păr șaten nețesălat. Pe ecusonul ei scria „Laura“. —Te referi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini care rânjeau, se simțea în clipele alea departe de a fi relaxat. —Autobuzul? a repetat Amanda disprețuitoare. Bărbatul cu părul lung s-a uitat la ea. Noi nu avem treabă cu mașinile, a anunțat el pe un ton sever. Considerăm că fac rău planetei. Lotti a ridicat încântată ochii de pe foile ei de hârtie. —Hei, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cum arată un uter? Capitolul 2tc " Capitolul 2" După curs, stând în stația de autobuz, Alice și Jake au văzut jeepul strălucitor al Amandei și al lui Hugo trecând pe lângă ei. Din spatele geamurilor fumurii, spectrul alb al chipului Amandei privea disprețuitor peisajul. —Cum de te cunoaște femeia aia? a întrebat Jake. Nu știu din ce motiv, dar mi se pare că te urăște de moarte. Cred că așa e, a recunoscut Alice, sperând că Jake n-o să-și continue investigația. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ăăăă... voi deveni tătic... a spus el nesigur. Apoi a făcut o pauză care a părut că durează o veșnicie. — Sincer să fiu, nu sunt sigur cum mă simt, a scăpat-o Hugo. —Nu ești sigur? Hugo a prins privirea disprețuitoare a lui Jake și pe aceea furioasă a Amandei. Lotti își așeza mai bine ochelarii și se uita la el ca și cum ar fi fost un specimen dintr-un laborator. Frica l-a cutremurat. De ce Dumnezeu spusese chestia asta? — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
puțin probabil că era vorba de Fergus. Oricum, lui Hugo nu-i păsa. Avea pe cap probleme mult mai presante. — Draga mea, a încercat el. Și cum ziceam. În legătură cu asistenta Harris... —Asistenta Harris? Ochii Amandei s-au lărgit din cauza uimirii disprețuitoare. —Doamne, Hugo, ești incredibil! Suntem martorii unui scandal de primă clasă, iar tu vrei să vorbești despre nenorocita de asistentă Harris? — Dar trebuie să rezolvăm situația asta. Nu acum, i-a sărit muștarul Amandei, care a făcut un semn viguros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e adevărat, a sărit Amanda furioasă. Apoi s-a întors amenințătoare către Hugo. — Uite și tu ce-ai făcut acum, a răcnit ea. E numai vina ta. —Și oricum, a continuat asistenta Harris uitându-se prin bucătărie cu o privire disprețuitoare, ăsta nu e deloc genul de situație cu care sunt eu obișnuită. Vă pot spune că așa ceva nu s-ar fi... —....întâmplat în casa lordului Fairbourne, a mugit Hugo în timp ce asistenta Harris și-a ridicat valiza, a deschis ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care are o gaură în ușă. Copilul este legat înăuntru, iar ușa este închisă astfel încât nu i se mai vede decât capul. După care începi să-i îndeși mâncarea în gură. Pe chipul lui Jake s-a întipărit o expresie disprețuitoare. —Sună dezgustător. — Nu e deloc dezgustător, i-a explicat Hugo cu seriozitate. Nu curge nimic. Nu se face nici un pic de murdărie. N-ai nici o durere de cap. Ar trebui să încercați și voi. Și apoi mai e și pătuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea, că Rosa n-ar păți nimic dacă, din când în când, ar primi mâncare de la borcan. Sau dacă i-aș prepara ceva care nu ne-ar obliga după aceea să redecorăm bucătăria. Ce anume, de pildă? a replicat Jake disprețuitor. Alice a ridicat din umeri. —Ouă fierte și soldăței? Nu soldăței, a mustrat-o Jake. Nu amesteca milităria în mâncarea lui Ro. Alice a oftat. Doar cu o zi înainte, Jake o învățase pe Rosa o versiune a poezioarei „Purcelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și a reverelor. Clar, era vorba de un copil. Alice știa că Amanda născuse; Jake se întâlnise cu el, din greșeală, tocmai la barul spitalului Cavendish. „Își bea propria greutate în whisky și fuma ca un crematoriu“, îi raportase Jake disprețuitor. Recunoscând în Hugo toate semnele părintelui epuizat, Alice nu și-a putut reprima un val de simpatie. Pe care, însă, l-a înăbușit imediat. Faptul că era un părinte hărțuit nu-l făcea mai puțin neplăcut. Așa cum probabil că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]