1,499 matches
-
discret) în sfârșit, prin anumite forme de sociabilitate. În toate acestea, regăsim voința de a se deosebi de alții, înlesnind dezvoltarea procesului de distingere pus în evidență de Bourdieu. Pentru acesta din urmă, distincția „nu este de fapt decât diferență, distanțare, trăsătură distinctivă; pe scurt, o proprietate relațională care nu există decât în și prin relația cu alte proprietăți” (Bourdieu, 1944, p. 20). La limită, formele de sociabilitate practicate în sânul elitei pot fi sistematic, organizate astfel încât să-i fortifice coeziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
constitutiv”, care asigură existența și perenitatea unor diferite grupuri aflate față în față. Când, spre sfârșitul Evului Mediu, s-au manifestat primele tendințe democratice (concretizate în „democrația urbană”), diferitele moduri de expresie artistică și culturală au dat semne de „de-distanțare”, scoțând în evidență perspectiva vieții cotidiene (ibidem, p. 220). Cu maxime și minime, aceste tendințe s-au prelungit până în epoca modernă, ajungându-se la o „negare radicală a distanței” atât în relațiile sociale, cât și în domeniul culturii (ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cauze structurale produc aceleași efecte psihologice. Complexitatea socială legată de modernitate aduce cu sine o diferențiere a pozițiilor și a funcțiilor ce provoacă numeroase asimetrii de putere. Faptul însuși al organizării, din cauza unor efecte de sisteme, este o sursă de distanțare socială și de inegalități voite sau nu. Puterea antrenează privilegii și oferă mijloace de a justifica existența acestor privilegii. Se întâmplă ca ordinea socială să fie răsturnată, unele privilegii să dispară și unele categorii privilegiate să fie măturate de pe scena
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decât nevoia de autonomie și a cerut un transfer, „așa că în fiecare zi la ora 17 mergeam acasă - era super”. Din nou, ca proaspătă învățătoare, se bucură să lucreze într-o școală departe de casă și menționează ea însăși avantajele distanțării (în ciuda faptului că părinții ei ar fi preferat ca ea să lucreze aproape de casă) - totuși, Sara se mută până la urmă înapoi și continuă să trăiască acasă, alături de familie. Ce mai îndrăzneț pas al Sarei departe de teritoriul familial este slujba
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
care a fost proiectată aventura (j)argonautică a lui Luca Pițu? Întrucât mentalul tău, Cititorule fost ateu afișat, oktodox 7 în teologie după 1990 asimilează doar raționemele semi-pregătite, atunci veți găsi fundamentul interesului lui pentru exotopie în identitatea asumată (cu distanțările de rigoare) de penticostal. În imaginea standard despre aceștia recuperată în discursul teologic ortodox autorizat se află glosolalia ("vorbirea în limbi") ca harismă: "autonomia limbii care vorbește fără vreo legătură cu mintea" ca "treapta ultimă a stării de har"c
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vectori: a) cel impus de grupul în care a ajuns (generat de un număr de scheme comportamentale reactive față de "țărănoi", față de "cel ce nu e cu/ca noi"); (b) propria strategie de protejare în fața tehnicilor de asimilare (seducție, corupție) (c) distanțarea/ruptura de inși acceptați în proximitatea personală (cauzate de decepții/dezamăgiri ale căror rațiuni nu-și au locul aici dar care erau "pasionale", după spusele unui fost discipol). Este nodul asupra cărora vor acționa Supervizorii de tinichea ai "protejării teritoriului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
care nu-i includem pe practicanții "pescuitului sportiv", pe cei din industria pescuitului și nici pe gestionarii heleșteielor, care sunt piscicultori și "culeg" peștele din baltă așa cum legumicultorii adună roșiile din strat. qq Insem(i)nările Magistrului, 25. Evidențierea prin distanțarea literelor îmi aparține. rr Nu văd de ce nu ați accepta această invenție personală... ss Vol. cit., 32. tt Termen argotic pentru Paris (intrat în vocabularul pretențios al celor care vor să arate că știu mai mult decât franceza școlărească). uu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ceva presupune existența prealabilă a câtorva factori decisivi: propriul sine, propria prezență de care se poate îndepărta elementul respectiv, depărtarea sau sfera posibilității de mobilitate ce distanțează fără un spațiu ce include un aici și un acolo fiind imposibilă survenirea distanțării propriu-zise și, în fine, însuși elementul care urmează a se depărta, acel ceva gata pregătit pentru staționarea ce separă, înstrăinează. Așadar, îndepărtarea presupune ca act existențial activarea acestor factori fundamentali ce interacționează glisându-și conlucrarea metafizică pe fundalul cursivității temporale
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
evocați mai sus își evidențiază deplin prezența. Astfel, eu exist și sunt implicat în această situație intimă, în preajma celui drag, care la rândul său, ființează lângă mine permițându-mi așezarea într-o apropiere strânsă în raport cu intimitatea sa. Sfera de liberă distanțare este și ea prezentă învăluindu-l pe cel drag care așa cum s-a apropiat de mine sau cum eu mi l-am apropiat, tot astfel se poate proiecta în tendința unei separări din ce în ce mai ample și mai extinse. Putința de apropiere
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel de unități, determină una dintre formele cele mai dramatice ale suferinței sufletești. Cel drag își asumă acea posibilitate de îndepărtare evocată anterior și o concretizează activând-o și transformând-o printr-un asemenea demers, într-un gest de reală distanțare. El îl părăsește pe cel care-i dorea cu insistență prezența lângă sine activând și conferindu-i realitate efectivă versiunii sumbre a despărțirii. Acest scenariu al îndepărtării părea el însuși extrem de îndepărtat dar, asemenea furtunilor din verile incandescente, se declanșează
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe care, tocmai, simte că o va prinde. Dar această speranță, adesea, doar, amplifică agonia suferindă ce-l pătrunde și copleșește ulterior, atunci când despărțirea și îndepărtarea celui drag devin evidențele unei realități necruțătoare, aspectele unui context ce survine implacabil. Procesul distanțării crește exponențial cu re-survenirea pentru cel părăsit a experienței solitudinii apăsătoare. În vecinătatea unei de curând apuse însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și persistă în profunzimile sale cutremurate. Pierderea prin distanțare a persoanei îndrăgite reprezintă aici scânteia ce vine să aprindă o materie sufletească deja predispusă unei dezlănțuiri incendiare. În singurătatea ce-o învăluie din nou, conștiința abandonată de un celălalt pe care l-a crezut compatibil nelimitat cu sine are
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
celui părăsit. Aici noutatea se înveșmântă în prospețimea metafizică ce susține premisele unei noi iubiri care va apare, ca și cea dintâi, sub nimbul unei nemuriri aparente. Cel părăsit își vede odată cu îndepărtarea persoanei ce i-a fost dragă și distanțarea de sine a propriei imagini de îndrăgostit ce plutește deasupra deșertăciunilor profane. Suferința sufletului său se dezlănțuie, așadar, nu numai prin conștientizarea arzătoare a realității și adevărului acestor deșertăciuni dar și prin dificultatea teribilă a recunoașterii propriei ființe ca fiind
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
componentele asemeni unui portret dinamic ne apare așezat la moartea celui drag, lângă chipul părăsit de spirit al acestuia. Dualitatea celor două imagini ne induce sentimentul și conștientizarea adâncă a unei pierderi ireversibile totale. Survine aici, ca și în cazul distanțării ce nu implică dispariția deplină a celui drag, acea tranzitare temporală a lui este în a fost. Dar chipul viu ce s-a retras în amintirea fundamentală a trecutului nu mai este menținut nici ca absență, nici drept simulacru de
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răsfirate prin nesfârșirea unei orizontalități adesea zbuciumate, conștiința celui înnsingurat la țărm pare a prelua din vastitatea acestei degajări de ceruri și ape, din saltul mereu peste sine al depărtărilor ce poartă aici stigmatul unui orizont deplin revelat sub nuditatea distanțării sale. A te reculege la marginea acestui peisaj de enrgii dezlănțuite în ampla lor împletire înseamnă a oferi propriei concentrări a sinelui, rechemat întru interioritate, melancolia unei transfigurări sufletești încă posibile. Această transfigurare nu reprezintă o mutație radicală, îmbrățișarea unei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
forma ce se impune organizator și conținutul materiei dispus modelării este deplin evidențiată fiind postulată în solitudinea înaintării cu care o statuie întâmpină percepția umană. Acest tip de creație solicită o singurătate plastică învăluitoare, un gol împrejmuitor ce menține efectul distanțării de soliditatea sau concretețea altor structuri. Statuia religioasă așteaptă credinciosul din mijlocul acestei sfere vide ce-i confirmă și etalează splendoarea acceptându-i, totodată, aura sfințeniei radiante. Suspensia în golul ce scoate în prim-plan indică tendința promisiunii constante a
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a fost, măcar pentru o vreme, inamicul direct al bolșevismului, atunci respectul pentru martirii din închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând strâmb și judecând drept” - ca mărturisirea publică a vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau curiozitatea aceea care l-a înghițit pe bătrânul Plinius (23-79 d.Hr.) sub cenușa vulcanului Vezuviu, în timp ce privea atent erupția? Herodot își propune să cuprindă în relatările sale o durată de aproape două sute de ani. Adâncirea în detaliu înseamnă distanțarea de conceptul unitar de umanitate presupus de discursul mitic. Contrastul dintre greci și barbari este cel puțin la fel de puternic ca dihotomia între evrei și neamuri. A. Momigliano îl considera pe Polybius drept primul istoric grec care a scris având în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nostalgia progresist-istoristă, conform căreia orice relectură a realității trebuie să fie neapărat „mai bună” decât cea precedentă. Pentru Martin Heidegger, hermeneutica nu va putea ieși de sub stigmatul inautenticității care configurează, cel mai adesea și cel mai ușor, raporturile dintre oameni. Distanțarea de alteritatea alterată de anonimat (das Man) este, de aceea, un act incomplet de violență, care nu epurează efortul interpretării de multiplele prejudecăți. J. Derrida - care a întreținut cu Gadamer o interesantă polemică pe tema „logocentrismului” - va refuza orice echivalență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a cărui retorică să fie eliberată de orice constrângere. III. Reprezentanți ai criticii tematice Cei mai importanți reprezentanți ai criticii tematice sunt Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski și Georges Poulet. Ei au adoptat diferite atitudini În fața operei literare: de identificare, de distanțare sau de identificare și apoi de distanțare. Din aceste atitudini reiese modul În care fiecare dintre cei trei critici percepe raportul dintre eul critic și opera literară. Astfel, dacă la Gaston Bachelard acest raport e mediat de elementele materiale și
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
orice constrângere. III. Reprezentanți ai criticii tematice Cei mai importanți reprezentanți ai criticii tematice sunt Jean-Pierre Richard, Jean Starobinski și Georges Poulet. Ei au adoptat diferite atitudini În fața operei literare: de identificare, de distanțare sau de identificare și apoi de distanțare. Din aceste atitudini reiese modul În care fiecare dintre cei trei critici percepe raportul dintre eul critic și opera literară. Astfel, dacă la Gaston Bachelard acest raport e mediat de elementele materiale și de complexe, la Richard raportul e mediat
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
sauvegarde), afectate de această insistență pe care o exprimă prefixul dublării sau al răsturnării”. În același eseu, Vălul Popeei, criticul sublinia două posibile excese ale privirii: tentația unei intimități depline, a unei "complicități totale cu subiectivitatea creatoare“, și tentația extremei distanțări. În primul caz, când actul critic presupune identificarea cu textul, se ajunge la pastișă sau la parafrază, În cel de-al doilea “privirea de deasupra” (le regard surplombant) Îi Îngăduie criticului să-și formeze o impresie complexă asupra operei și
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
De ce scrieți?”). Rostirea poetică restituie sacrul și-l conservă. Finalitatea soteriologică se conjugă în Euridice și umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
care precedă, însoțesc sau succedă Revoluția. Cronologia întreruptă, cu deplasări bruște înapoi sau înainte, vocea naratorului-rezoneur care trăiește teama și teroarea aduse de mișcările sociale: un „reacționar” în fond, culisând între relatarea aproape cinică datorită sicității ei, participarea sentimentală și distanțarea ironică - toate acestea definesc o narațiune insolită. Descrierile, portretele ample, prezentările, rezumatele și dialogurile se nasc din alăturări de propoziții scurte, sincopate și gâfâite, cu o topică și o ritmică puțin obișnuite. Abundența și raritatea informației convocate se sustrag prolixității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
mărturisire”, penitența cere și o implicare practică. Creștinul demonstrează practic că se angajează în lupta împotriva păcatului și împlinește o acțiune de îndestulare cu caracter medicinal. Prin acceptarea acțiunilor de îndestulare și de reparare a daunelor păcatului, se demonstrează o distanțare de păcate și o luptă împotriva răului. Fiind prezente și în cadrul celorlalte celebrări sacramentale, aceste dimensiuni fac ca sacramentul reconcilierii să se încadreze în economia sacramentală generală a Bisericii. Alături de aceste dimensiuni, tendința practicii actuale este aceea de a accentua
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]