6,361 matches
-
personaj-narator, fie a unui personaj-reflector pentru întreaga narațiune. Este caracteristic povestirilor lui Hemingway de acest tip faptul că pasajele narative scurte și în general, nu foarte numeroase, care întrerup lungimea dialogurilor nu manifestă trăsături care să poată fi în mod distinctiv auctoriale sau personale. Problemele de demarcație apar și aici foarte frecvent. De exemplu, este neclar cîteodată dacă o anumită descriere este menită să reprezinte o percepție a personajului-reflector, adică a unui personaj ficțional sau o parte a relatării auctoriale a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca o secvență: o secțiune în narațiunea personală este predominantă. Un exemplu tipic pentru o astfel de tranziție apare în capitolul al XXII-lea al romanului Emma al lui Jane Austen, la începutul căruia vocea unui narator auctorial se aude distinctiv. Mulți dintre romancierii moderni procedează în mod similar. În The Prime of Miss Jean Brodie de Muriel Spark, de exemplu, o relatare, negreșit a unui narator auctorial, este strîns urmată de reprezentarea personală a gîndurilor și percepțiilor personajului-reflector Sandy Stranger
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
faptul că naratorul s-a retras aici aproape complet, în timp ce un personaj-reflector nu a devenit încă vizibil. Această observație menține, de asemenea, narațiunea dialogată pe partea opusă a cercului tipologic. Din moment ce în ambele cazuri criteriul de clasificare este absența trăsăturilor distinctive (cu excepția formei dialogate), este clar faptul că o narațiune de acest fel la persoana întîi, de exemplu Cincizeci de bătrîne a lui Hemingway, este greu de distins de o narațiune la persoana a treia de un tip comparabil (de exemplu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
întîi și stilul indirect liber Pentru mult timp, discuția legată de conceptul de stil indirect liber a fost limitată aproape exclusiv la exemplele din așa-numitele narațiuni la persoana a treia, deoarece acestea dezvăluie cel mai clar una dintre trăsăturile distinctive ale stilului indirect liber, și anume combinarea vorbirii, a percepției sau a gîndirii personajului ficțional cu vocea naratorului ca instanță care mediază. Această accentuare a creat impresia că stilul indirect liber poate fi găsit doar în textele la persoana a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Literatur, Hamburg 1960. Index de termeni actorial, v. personal adverbe de timp, 57, 60-61, 149-150 alternarea referinței, la persoanele întîi și a treia, 159-162, 166-167, 255, 337 în romanul modern, 167-169, 172 amintire, v. narațiune la persoana întîi analiza trăsăturilor distinctive, 96-98 antipersonală (funcție), 119 aperspectivism-perspectivism, 38, 90, 93, 179, 194-197, 213, 255, 268 articol familiarizant, 244-245, 255, 299 aspect du récit, 65 atitudinea cititorului, 117, 130 auctorializare a naratorului, 62, 134 a naratorului la persoana întîi, 305-306 autocontemplare în oglindă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
secțiune. Vezi F.K. Stanzel, "Die Personalisierung des Erzählaktes im Ulysses", 284-308. 396 R. Harweg, "Präsuppositionen und Rekonstruktion. Zur Erzählsituation in Thomas Manns Tristan aus textlinguistischer Sicht", în: Textgrammatik, Tübingen, 1975, 166-185. 397 Negarea verbului "a ști" (wissen) este un criteriu distinctiv important în naratologie, în general. Propoziția "El nu știe că..." poate fi spusă doar de un personaj-narator (auctorial) despre un personaj din narațiune; pe de altă parte, un enunț precum "El nu știe dacă/cum..." poate aparține și unui personaj-reflector
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
conceptelor de "urmă" și de "inscripție", în special în lucrarea De la grammatologie, noțiuni-cheie pentru înțelegerea continuității unui conținut transmis de la o epocă la alta. Amprenta pe care o lasă un sistem de cunoștințe în mentalul unei colectivități face posibilă trăsătura distinctivă a transmiterii aceea de a transporta sistemul în timp, între sfere spațio-temporale extrem de diferite, pe cînd comunicarea ar consta în a propaga o informație doar în spațiu. Teoria mediologică a autorului francez ar subîntinde, așadar, o filosofie și o antropologie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Sentimentul păcatului și rușinea trupească în Occidentul creștin reprezintă o problemă consistentă; pilula contraceptivă este un lucru foarte mărunt, dar minuscula noutate farmaceutică influențează totuși marea chestiune teologică. Mutatis mutandis, să determini inferiorul să se reproducă în superior este semnul distinctiv și datoria profesională a mediologului, expus într-o măsură mai mare decît colegii săi, sociologi și economiști laolaltă, acuzației rituale de "reducționism". Între tehnologie, istorie și sociologie nu mai există oare decît locuri nesigure pentru un popas? Întîlnirea dintre viața
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
colective, observația arată că există reversibilitate și continuitate. Mediologul nu vrea și nu trebuie s-o știe. Nu este criteriul său. S-o spunem altfel. În infinita masă a enunțurilor ne mărturisim dintru început slăbiciunea pentru familia mesajelor. Cunoașteți trăsăturile distinctive ale mesajelor, asemănătoare cu opoziția barthiană din domeniul literar scris/scriitor: este un enunț mai mult sau mai puțin vocativ, cu destinatar inclus (voi păcătoși de pe pămînt, voi proletari din toate țările, voi nevropați ai Vienei, voi cetățeni ai Franței
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
zgomotul pe care-l produc în mijlocul scenei sociale aceste mesaje care nu caută decît l'adequatio intellectus et intellectus, și nu rei et intellectus, această cursă pierdută și luată de la capăt a recunoașterii printr-un altul care dă un impuls distinctiv, tumult și patimă teatrului lumii. Nu-i o alegere, ci o prioritate personală. O să vă prezint rezultatele priorităților mele, fără să vreau să vă impun filosofia care le susține. E o filosofie care va fi judecată pe nedrept ca fiind
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puțin a unei mișcări de idei identificabile cu un -ism (ca existențialismul sau structuralismul). Îi cunoaștem după nume și după chip pe toți noii filosofi, dar nu știm cu exactitate ce și cum gîndesc lucru puțin important de altfel. Trăsătura distinctivă este reprezentată de supremația enunțătorului asupra enunțului, de conectarea în direct asupra actualității și asupra celor care o produc, de scurtcircuitul asimilării și al medierilor laborioase ale cercetării (teza, seminarul) pentru instantaneul jurnalistic, pentru creatorul de eveniment. Totul pentru cererile
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
el însuși și contrariul său? Cum o idealitate abstractă poate să aibă un echivalent material? Instituția "popor al lui Dumnezeu", adunare permanentă a clericilor și laicilor, are obiceiul de a se distinge de societățile profane prin patru trăsături sau note distinctive: unitatea, care rezultă din dogme sau disciplină; sanctitatea mijloacelor și scopurilor, care decurge din origini; catolicitatea, care este vocația extinderii în întreaga lume; și apostolicitatea, conferită de respectarea continuă a învățăturii apostolilor fondatori. Vine de la sine faptul că un teolog
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
deși dintr-o perspectivă ce favorizează mai degrabă comportamentul cooperativ decât analizele la nivel macrosocial, fie ele instituționale sau societale. Ideea cu bătaia cea mai lungă dintre ideile fundamentale ale sociologiei este comunitatea. Redescoperirea comunității este fără îndoială cea mai distinctivă dezvoltare a gândirii sociale a secolului al XIX-lea, o dezvoltare care se extinde mult dincolo de teoria sociologică către arii ca filosofia, istoria și teologia pentru a deveni într-adevăr una dintre temele majore ale scriiturii imaginative în acel secol
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
geografia și demografia, se reflectă în caracterul unei comunități la fel ca și specificul obiceiurilor, limbii, vieții instituționale, sau ca și moștenirea unor crize și evenimente semnificative. Împărtășirea unei istorii produce sentimentul comunității care se manifestă și printr-o identitate distinctivă ce se formează prin socializare. Totuși, formarea identităților poate conduce și la distrugerea comunității în cazul în care apar fenomene de insularizare, afirmarea unui parohialism exagerat. Trebuie urmărit echilibrul prin cultivarea unor atitudini comprehensive, mai incluzive, mai integratoare. Reciprocitatea și
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de criteriu ar fi legat de faptul că "toate legile cosmosului, fizice, biologice și psihologice conspiră pentru a face astfel încât cei care trăiesc împreună să se asemene între ei" (MacIver, 1970: 30). Manierele, tradițiile, exprimările ș.a., toate sunt caracteristici comune distinctive ce se dezvoltă la cei ce trăiesc împreună într-un sens foarte larg. La Frazer regăsim criterii de factură etnografică: practici lingvistice, diferite ritualuri, diverse constructe politice ce sprijină demarcația grupului, credințe, norme, simboluri, modalități în care comunitățile reacționează la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
cele ale Evului Mediu european stă în aceea că primele erau formate din asociații de comunități, în timp ce celelalte au fost de la început asociații de indivizi. Nu este exact dacă spunem, ca mulți istorici, că ideea de societate este cea mai distinctivă în secolul al XIX-lea pentru dezvoltarea sociologiei. În spatele imaginii raționaliste a societății, în acea perioadă a existat întotdeauna imaginea indivizilor natural liberi. Omul era primordial, relaționarea secundară. Voința, aprobarea și contractul erau termenii-cheie în viziunea despre societate a legii
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mânăstirile și alte unități asemănătoare acestora. Cât privește corporațiile (asociațiile de ajutor reciproc între cei săraci, societățile de asigurări ș.a.), le identifică drept asociații. "Le Play a fost interesat de asociațiile intelectuale și profesionale. Acestea, scria el, sunt printre gloriile distinctive ale Angliei și explică rolul conducător al intelectualității englezești, în special în domeniul științei" (Nisbet, 1993: 66). 9. Abordare macro și abordare micro Preocupat de natura duală a omului biologică și socială Durkheim subliniază că omul social se impune în fața
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sociale, au prieteni ș.a.m.d. Fiecare dintre noi ne formăm astfel în procesul socializării. Numai după aceea putem încerca să devenim o persoană de alt fel, reflectând la ceea ce suntem și acționând în maniere mai mult sau mai puțin distinctive în modelele, rețelele sau comunitățile din care, vrem sau nu, facem parte. Greutatea celei de-a doua critici constă în sublininerea faptului că structura profundă chiar și a societății liberale este de fapt comunitară, teoria liberală distorsionând această realitate. "Ideologia
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
multor altor comunități rurale din România. În al doilea rând, o altă mare categorie de schimbări produse de globalizare se referă la schimbarea semnificației timpului și spațiului: "când timpul comunicării a scăzut până la dimensiunile unei clipe, spațiul și elementele sale distinctive nu mai contează" (Bauman, (f.a): 18). Această schimbare de semnificație este rezultatul a două procese caracteristice globalizării: circulația rapidă și neproblematică a informației și a oamenilor. Circulația informației, pe de o parte, se referă la accesul oamenilor la informații
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
mai mică amploare ce abordează identitatea, dintre care o amintim pe cea a lui Fredrik Barth, ce propune o viziune relațională și situațională asupra identității. Astfel, "ceea ce contează pentru definirea identității unui grup nu este inventarierea ansamblului trăsăturilor lui culturale distinctive, ci reperarea în rândul acestuia a celor utilizate de membrii grupului pentru afirmarea și menținerea unei distincții culturale... Nu există identitate în sine, nici măcar pentru sine. Ea constituie întotdeauna o relație cu altă identitate" (Cuche, 2003: 127) Această ultimă abordare
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
grupuri. (Eriksen, T, 2002) Diferențele culturale nu constituie însă întotdeauna trăsătura definitorie a etnicității. Există grupuri ce pot fi cvasi-similare din punct de vedere cultural, și totuși să constituie entități etnice diferite. Așadar nu diferența culturală în sine este nota distinctivă a etnicității, ci percepția unei diferențe culturale în raport cu un alt grup. Doar atunci când diferențele culturale sunt percepute ca importante și sunt considerate distinctive, chiar dacă nu sunt în realitate, doar atunci intervine elementul etnic. Important este deci că etnicitatea nu capătă
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
vedere cultural, și totuși să constituie entități etnice diferite. Așadar nu diferența culturală în sine este nota distinctivă a etnicității, ci percepția unei diferențe culturale în raport cu un alt grup. Doar atunci când diferențele culturale sunt percepute ca importante și sunt considerate distinctive, chiar dacă nu sunt în realitate, doar atunci intervine elementul etnic. Important este deci că etnicitatea nu capătă sens decât la nivel relațional 41, ea nu este proprietatea unui grup. Prin interacțiune socială, oamenii își actualizează inclusiv mărcile identitare legate de
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
la elemente obiective ale etnicității cum ar fi teritorialitatea, sau aspecte administrativ-politice. În acest caz multe din mărcile identitare culturale sunt în același timp și etnice: astfel limba, religia, portul cultural, modul de locuire, obiceiurile, ritualurile de trecere sunt semne distinctive la nivel cultural, dar ele deosebesc în același timp diferitele etnii din cadrul comunității. 4.3 Aspecte empirice ale identității culturale și etnice în cele două comunități Motivația acestui subcapitol este de a determina legătura între identitatea etnică și culturală și
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
este structurată astfel: 1. etimologia respectivei rădăcini; 2. delimitarea familiei de cuvinte; 3. stabilirea împrumuturilor și transferurilor semantice; 4. construirea câmpului semantic și delimitarea lui prin examinarea relațiilor de sinonimie și antonimie; 5. analiza sintactica pentru a se depista trăsăturile distinctive ale lexemelor (se consemnează folosirea combinațiilor fixe sau a cuvintelor în formule și scheme); sensuri metaforice; contextul și situarea istorică a pasajelor. Astfel, o analiză cuprinzătoare face ca un cuvant să reveleze un crampei de istorie, de cultură, de religie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
că un tot unitar, pe când cele în direcția analizei componențiale consideră că relațiile dintre cuvintele unei anumite limbi trebuie stabilite pornind de la unități mai mici decât cuvântul. Componentele cuvântului au nume diferite de la un cercetător la altul: sem, semem, trăsături distinctive, trăsături pertinente ale semnificatului etc. De altfel, a vorbi de „cuvânt” ține de o tratare mai degrabă empirica. Pentru a păstra o anume rigoare, mai corect este a vorbi de „unități semantice”, ce pot fi mai mici decât cuvântul, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]