7,734 matches
-
se lasă înduplecat: Zeii din cer/ de m-ar ruga, și nu dau îndărăt! (10) După ce află în sfârșit ce s-a întâmplat cu el și cum toate acțiunile lui au contribuit la împlinirea sorții amarnice, transformându-l în jucăria divinităților crude, eroul continuă să lupte cu puterile ostile: abia acum/ pot să-i înfrunt! [...] Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
înfrunt! [...] Scuip viața/ dată de zei, o zvârl din mine,/ nu-mi trebuie nici sufletul, nu vreau/ lumina lor, nici cugetul, - mă scald/ în nebunia forței pure! (10) Orb, gata să pornească pe drumul pribegiei, Oedip aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă: Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult! (10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
consideră că primarul Craiovei este îmbătat de putere și pozează într-un demiurg, din moment ce compară orașul Craiova cu o fată de 16 ani de care el s-a îndrăgostit. "Este seducția pe care o utilizează paranoicul, deflorarea ca o veritabilă divinitate se adaugă tabloului aceluia care trona în spatele lui în care apare ca și cum ar fi un fel de aureolă", a spus Dumitrașcu. Psihologul consideră că Antonie Solomon are comportamentul unui paranoic și ajunge să pozeze într-un Luceafăr. "În momentul în
Cu primarul la psiholog: Antonie Solomon, "divinitatea" care deflorează fata de 16 ani () [Corola-journal/Journalistic/45435_a_46760]
-
toate au a se plânge din cauza capetelor de laț rămase la picioare. Drumul urmărește etapele inițierii sufi (sufletul, prin asceză, trebuie să treacă prin cele șapte trepte/stadii interioare, pentru a ajunge la stadiul inimii, înainte de a încerca uniunea cu divinitatea). Cu viziunea (antică) asupra sufletului ca substanță separată, prizonieră în corp, tânjind după întoarcere în lumea divină, Avicenna indică treptele spre sferele celeste și palatul marelui Rege: a opta oprire, unde cunoașterea nu se obține prin eforturi omenești, ci doar
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
evoluția pe care și-ar fi dorit-o Avicenna pe calea ascetică, în ciuda „lațului” rămas la picior (dorul pentru cele lumești, impulsurile drăcești, sinele inferior). Totuși, chiar și ceea ce s-ar putea numi „mistică raționalizantă” la acest filozof (ascensiunea către divinitate, dar strict legată de intelect) se petrece în aura gândirii, iar cel care o practică este un „știutor”, un maestru al meditației, un „fericit al Adevărului”. Textul apare pentru prima oară în limba română. (G.T.) În numele lui Allah cel Iertător
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
și de la Fizica lui Aristotel, a suferit sub influența filozofiei hermetice o intensă modificare: și-a pierdut virtuțile abstracte și a devenit o prezență concretă, fără de care omul n-ar fi putut să fie gîndit ca mijlocitor între lume și divinitate. Pentru alchimiști, omul e răspîntia dintre elementul divin, suprasensibil, și cel lumesc, sensibil. Altfel spus, omul e centrul universului, iar spațiul trebuie să asculte de această optică. Și atunci, toată miza alchimiștilor este să gîndească omul în niște termeni care
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
în amonte, imaginația musulmană îl pusese pe Allah să creeze, înaintea cerului și a pămîntului, a soarelui și a lunii, pînă ce urma să nemurească aceste viitoare minuni: calamus destinat să le preexiste, să le scoată din neant, la dictarea divinității. Iată de ce un excurs de aparență centrifugală, pe orbite apte să producă alienare, nu scapă nicicînd, la Pietro Citati, din strînsoarea fertilă a determinărilor care îl adîncesc pe contemplator în sine, în condiția lui irefragabilă. Apetența exotică se rezolvă nu
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
o interpretare însuflețită de credința în Dumnezeu. Căci ideea că universul se comportă anume ca să ducă la apariția omului este rezultatul unei proiecții subiective, dar o proiecție la care recurg cei care vor să-și vadă confirmată dorința existenței unei divinități. Mai precis, cînd privim universul de pe poziția omului, sîntem furați de amăgirea de a vedea în istoria lui semne ale unei potriveli inteligente care pledează pentru o evoluție mirabilă. Cînd stai pe o scară și îi privești treptele lăsate în
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
sunt încă la modă, licantropia și vampirismul îndeajuns de răspândite ca să existe un departament care luptă împotriva lor, agenții din ChronoGuard pot călători în timp (pe care, uneori, îl fac să se oprească), religiile au fost comprimate într-una singură (Divinitatea Globală Standard), păsările Dodo au fost readuse la viață prin manipulări genetice succesive, Beatles-ii nu s-au despărțit, și, poate cel mai interesant lucru din perspectiva noastră, literatura contează! De fapt, ce zic eu, contează. Literatura este chiar viața celor mai mulți
Salvați-o pe Jane! by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5586_a_6911]
-
hrănește dintr-un simț aparte pentru dimensiunile oculte. În Tarangul găsim o natură religioasă avînd predilecție pentru obscurități și bizarerii, genul de fantast care caută numai amănuntele ce amintesc de elementul numinos al destinului. Un interiorizat trăind sub spectrul unei divinități pe care o presimte fără s-o poată atinge, și pe care o intuiește fără să o poată explica. Mai mult, un privilegiat în al cărui suflet presimțirile transcendentului apar în chip imprevizibil, autorul părînd un medium care e vizitat
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
198). Prin contrast, Savonarola, deși înalt cleric, este echivalat cu diavolul și dictatorul, pentru că vrea să stârpească iubirea și vlăstarele ei, adică tot ce este venusian. Planetele, mult invocate în roman (p. 7), sunt privite ca tot atâtea potențe ale divinității, încât a le aneantiza acțiunea înseamnă a știrbi înseși posibilitățile de manifestare ale divinului. O lume închisă bate la ușă, cea a lui Saturn, părintele denaturat ce-și înghite copiii, metaforă (translatată de Culianu în trecut) a dictaturii. Împreună, membrii
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
aici, ci de groapa comună a tuturor „zeilor necunoscuți și străini ai Asiei, Europei și Africii” (Diis Asiae, Europae & Africae, diis ignotis, &peregrinis), cum explică Erasmus, cu al căror măcel au încep zorii creștinismului. Singura cetate de scăpare a acestor divinități de mistere a rămas până azi filosofia ocultă. Aici au fost înghesuite toate relictele panteiste ale antichității, toți zeii necreștinați și salvați de la ardere pe rug, toate gnozele păgâne, întreg hermetismul neoalexandrin, astrologia caldeană, chiromanția și tarotul egiptean, magia naturală
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
vivacitate ale râsului popular. Bahtin vorbește de o lume medievală dublă, „o a doua lume și o a doua viață, în care întreaga umanitate lua parte... Pe lângă cultul serios exista și cultul comic, care lua în râs și în batjocură divinitatea râsul ritual, miturile serioase coexistau cu miturile comice și injurioase, iar eroii - cu dublurile lor parodice.” Carnavalul instituie „legile libertății”, are caracter universal și întruchipează ideea înnoirii universale, oferind „cealaltă față a lumii”, care cultivă „râsul pur satiric”. Exegeta se
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
doză de mondenitate frivolă, când nu e ceva de-a dreptul ridicol. (De pildă, cineva, un personaj emblematic pentru vremea noastră, patron de echipă de fotbal, declara cu convingere și nonșalanță, ca și cum ar avea un canal privat de comunicare cu Divinitatea, că pe el Dumnezeu îl iubește și lui „îi face toate poftele”! Din păcate, mai puțin pofta de a scăpa de procese penale, în care Satana s-a dovedit mai influent decât Dumnezeu pe lângă procurorul de caz, după cum a recunoscut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
la urmă în haosul final, asta dacă forța care a provocat Big Bangul nu va interveni într-o formă cam neștiințifică, adică teologică. Și aici e locul unde matematicianul Neculai Andrei face pasul spre metafizică, formulînd o interpretare rațională a Divinității: „raportul liber al lui Dumnezeu cu creația sa este același de la început pînă la sfîrșit, adică un raport de creație continuă în concepte dual-simetrice în fiecare moment.” (p. 142). Spre a-și sprijini afirmația, autorul trece în revistă cele patru
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
de taină.” Să revenim însă la Elegia întîi de la care am plecat. După enunțul ipotezei, apare și demonstrația, învăluită în aburii hipnotici: „Aici dorm eu, înconjurat de el./ Totul este inversul totului...”. Acest „el” de care vorbește poetul poate fi divinitatea sau însuși universul cuprins de somn: „Șirul de bărbați îmi populează/ un umăr. Șirul de femei/ alt umăr.//...// Bat din aripi și dorm/ aici,/ înlăuntrul desăvîrșit/ care începe cu sine și se sfîrșește cu sine...”. Decriptînd această elegie stănesciană, gîndul
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
a fost cu mine.” Avea voce frumoasă, „era un cântăreț foarte bun și la slujba lui era cu rânduială”, în pofida faptului că era, ca și Conta, „ateu din suflet, adesea critica formele deșarte ale bisericii și punea la îndoială existența divinității”. Avea oroare de înmormântări, botezuri și cununii și nici nu purta tot timpul haine preoțești, în schimb obișnuia să tragă cu pușca după ciorile de pe crucea bisericii. Mustrat pentru acest lucru de protopop, i-ar fi răspuns în notă antisemită
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
de poezie epică și zeul făurar, Radu Petrescu observă că poziția lui Homer se opune celei exprimate ulterior de Platon. Autorul Iliadei se imaginează în operă sub forma unui automat mecanic pentru a afirma că nu este un servitor al divinității, în timp ce filosoful vede în poet doar un nebun posedat de zeu, un instrument acustic prin care acesta vorbește. Concepția despre artă a lui Homer este expusă în Odiseea în vorbele adresate de Alcinou lui Ulise (VIII, pp. 783-789). Cu aerul
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
scenariu în care recunoști prezența Mîntuitorului, oarece evenimente din istoria concretă a lumii, atrocități din ultimele decenii, în fine, saltul în armonie, restaurarea luminii. Mi se pare că, față de volumele anterioare, acum sensul istoriei se supune unei viziuni care implică divinitatea. În fond, dacă prima secvență a volumului, A scrie cu tine, înseamnă comunicarea propriului concept poetic - o pledoarie pentru scriitura care se identifică cu miezul ființei și deopotrivă cu toate ipostazele ei, celelalte zece constituie un traiect al înaintării de la
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
de un hiperrealism fără orizont și de un exhibiționism al contingentului. Singurul punct major de contact cu ea este autobiograficul; numai că, pentru Sorin Mărculescu, miza și sensul poeticului au un caracter mistico-religios, de rugăciune lirică, de dialog continuu cu Divinitatea și de celebrare ritualică a ei. Nu avem de-a face cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
pascaliană în oscilările dintre credință și tăgadă, se face o justă apropiere între Florile de mucegai și Florile răului din partea celui care l-a adaptat cu ardoare oltenească pe Baudelaire. În universul carceral arghezian, dar și în tablourile răzvrătirii împotriva divinității se disting trăsăturile unei arte populare intenționat naive, ca în icoanele populare.Iar despre imaginile învierii și ale neantului, despre orizontul hermetic al morții din tradiția populară se fac, de asemenea, remarci de mare finețe, tot în prefață, cu exemplificări
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
ghemului Ariadnei", prin labirintul vieții celorlalți eroi istratieni. Numele Zografi ("pictor") vine din greaca vulgară. Așa îi scria lui Romain Rolland și-și exprima alegerea acestui nume pe considerente estetice: "Zoographos nu-mi place.") Arta și-o imagina aidoma unor divinități grecești. Grecia a intrat în conștiința scriitorului prin lecturi, întâlniri fundamentale cu scriitori clasici și moderni (Nikos Kazantzakis, Glinos, A. Monastrioty) și prin contactul cu realitatea din arhipelag. De pildă, în 5 martie 1927, îi scria lui Romain Rolland: "... je
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
a poetului evlavios. Alcătuit simplu, din două catrene concepute în antiteză, acuză în primul pierderea credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu divinitatea prin revelație și extaz („Și-n orice poezie, cât de slabă, / Să- nchid un tainic strop de Dumnezeu”). Se pare că anchetatorii n-aveau știință despre prozele voiculesciene impregnate de magism, dintre care cel puțin Lobocoagularea prefrontală putea deveni probă
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă („Porneau în lanțuri spre ocnă, convoi după convoi”), poetul revoltat propune soluția mistică a apocatastazei reconstituind situația inițială a prezenței divinității în univers prin întoarcerea „sfinților mântuiți” din ceruri pe pământ: „Aici sus nu ne putem bucura ca zbiri, / Dacă Tu nu Te-nduri să curmi iadurile și focul / Noi ne jertfim toți și le luăm iubiților noștri locul, / Coborâm la
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
și una de nopți) care comentează trecerea prin cele șapte văi ale vieții contemplative, având în final soluția identificării omului cu Dumnezeu. Borges transferă această idee în plan personal: așa cum cele treizeci de păsări se găsesc pe ele însele în divinitate (Simurgh), căutătorul găsește în el însuși ceea ce caută. „Din parabola Simurgului răzbate forța imaginației; mai puțin vădită, dar la fel de adevărată, este precizia sau rigoarea sa. Pelerinii caută un tîlc necunoscut, iar acest tîlc, pe care abia la sfîrșit îl aflăm
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]