12,296 matches
-
I.N.S, 2002, pp. 16-17). Mai mult, ponderea cea mai mare în totalul divorțurilor o au cuplurile fără copii. Prezența copiilor în familie duce la evitarea sau amânarea divorțului. Cu cât există mai mulți copii în familie, probabilitatea divorțului scade (divorțurile cuplurilor cu un copil, în perioada 1990-2000, au fost aproape duble față de divorțurile cuplurilor cu doi copii și de nouă ori mai multe față de divorțurile cuplurilor cu trei copii, menționează Institutul Național de Statistică, 2002, p. 18)22. Iată, deci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
divorțurilor o au cuplurile fără copii. Prezența copiilor în familie duce la evitarea sau amânarea divorțului. Cu cât există mai mulți copii în familie, probabilitatea divorțului scade (divorțurile cuplurilor cu un copil, în perioada 1990-2000, au fost aproape duble față de divorțurile cuplurilor cu doi copii și de nouă ori mai multe față de divorțurile cuplurilor cu trei copii, menționează Institutul Național de Statistică, 2002, p. 18)22. Iată, deci, cum starea de fapt a familiei monoparentale, în pofida punctului de vedere al ministerului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
evitarea sau amânarea divorțului. Cu cât există mai mulți copii în familie, probabilitatea divorțului scade (divorțurile cuplurilor cu un copil, în perioada 1990-2000, au fost aproape duble față de divorțurile cuplurilor cu doi copii și de nouă ori mai multe față de divorțurile cuplurilor cu trei copii, menționează Institutul Național de Statistică, 2002, p. 18)22. Iată, deci, cum starea de fapt a familiei monoparentale, în pofida punctului de vedere al ministerului responsabil cu protecția acesteia, nu se datorează ratei înalte a divorțurilor, ci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față de divorțurile cuplurilor cu trei copii, menționează Institutul Național de Statistică, 2002, p. 18)22. Iată, deci, cum starea de fapt a familiei monoparentale, în pofida punctului de vedere al ministerului responsabil cu protecția acesteia, nu se datorează ratei înalte a divorțurilor, ci altor factori, printre care se remarcă nașterea unui număr mare de copii în afara căsătoriei legalizate. Pentru România, numărul copiilor născuți în afara căsătoriei a crescut, de la 18,3% în 1990, la 25,5% în anul 2000. Numărul copiilor născuți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
adopție. Adesea, este abordată ca o abatere de la familia nucleară, formată din soț, soție și copiii lor minori. Căsătoria nu mai reprezintă modalitatea de constituire legală a familiei, ci doar un prim element dintr-un conglomerat cauzal: căsătoria urmată de divorț, separare sau deces. Familia monoparentală poate rezulta și din asumarea copiilor în afara căsătoriei. Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi definită ca un grup social constituit pe baza relațiilor de rudenie între unul dintre părinți (părintele singur) și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
copiii comuni); familii monoparentale caracterizate prin absența fizică a unuia dintre părinți, care este pentru o perioadă lungă de timp plecat din localitate, spitalizat, deținut etc.; familii monoparentale în care unul dintre părinți a decedat; familii monoparentale propriu-zise, rezultate în urma divorțului. În cazul în care părinții nu au o relație legalizată, apare familia monoparentală formată din copil și părintele său necăsătorit. Un tip aparte de familie monoparentală rezultă din adopția de către un adult a unuia sau a mai multor copii. În funcție de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
favorabilă ar putea să o constituie aceea în care soțul tutore menține relații de rudenie cu familia soțului decedat, precum și cu propria familie de origine și mult mai dificilă este o situație în care părintele singur este izolat atât prin divorțul de soț/soție, cât și prin separarea de restul familiei. 3.2. Efecte ale structurării familiei asupra copiilor și a părinților singuritc "3.2. Efecte ale structurării familiei asupra copiilor și a părinților singuri" Structura familiei monoparentale numește acele caracteristici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
primul rând, o politică pronatalistă 2. Educația privind reproducerea și mijloacele contraceptive lipseau, avortul era interzis, se practicau controale ginecologice periodice, pentru ca orice copil conceput să fie născut (V. Pasti, 2003, p. 109). La toate acestea, se adăuga dificultatea procedurilor divorțului 3, apoi o politică de sprijinire a familiilor tinere (prin politici ale locuirii: repartiția de la stat a locuințelor, posibilitatea de a le achiziționa în rate sau de a le închiria la prețuri rezonabile, accesibilitatea bunurilor de folosință îndelungată, tot prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sau rău cum este, am un soț al meu și oriunde mă duc sunt văzută ca o femeie măritată și nu ca una divorțată” (36 de ani, învățătoare); „Ca femeie divorțată, ești fie judecată, fie compătimită” (31 de ani, tehniciană). Divorțul este receptat ca un mare neajuns, iar nu ca o soluție la problemele unui mariaj nefericit. Într-o abordare analoagă, persoanele divorțate erau devalorizate față de cele căsătorite. Un divorț putea semnifica, în plan social, un obstacol privind promovarea în carieră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
femeie divorțată, ești fie judecată, fie compătimită” (31 de ani, tehniciană). Divorțul este receptat ca un mare neajuns, iar nu ca o soluție la problemele unui mariaj nefericit. Într-o abordare analoagă, persoanele divorțate erau devalorizate față de cele căsătorite. Un divorț putea semnifica, în plan social, un obstacol privind promovarea în carieră, constituind un indicator al unei morale îndoielnice și chiar motiv de a strica dosarul respectivei persoane. Așa se explică de ce multe cupluri nu ajungeau la divorț, acceptând să conviețuiască
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cele căsătorite. Un divorț putea semnifica, în plan social, un obstacol privind promovarea în carieră, constituind un indicator al unei morale îndoielnice și chiar motiv de a strica dosarul respectivei persoane. Așa se explică de ce multe cupluri nu ajungeau la divorț, acceptând să conviețuiască pe fondul unor grave neînțelegeri (în anul 1967 nu s-a înregistrat nici un divorț, iar în perioada 1968-1972 rata divorțurilor a evoluat de la 0,2 la 0,5 la 1 000 de locuitori)5. În cunoscuta sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
indicator al unei morale îndoielnice și chiar motiv de a strica dosarul respectivei persoane. Așa se explică de ce multe cupluri nu ajungeau la divorț, acceptând să conviețuiască pe fondul unor grave neînțelegeri (în anul 1967 nu s-a înregistrat nici un divorț, iar în perioada 1968-1972 rata divorțurilor a evoluat de la 0,2 la 0,5 la 1 000 de locuitori)5. În cunoscuta sa lucrare, Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Gail Kligman arăta că rolul familiei socialiste era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
chiar motiv de a strica dosarul respectivei persoane. Așa se explică de ce multe cupluri nu ajungeau la divorț, acceptând să conviețuiască pe fondul unor grave neînțelegeri (în anul 1967 nu s-a înregistrat nici un divorț, iar în perioada 1968-1972 rata divorțurilor a evoluat de la 0,2 la 0,5 la 1 000 de locuitori)5. În cunoscuta sa lucrare, Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, Gail Kligman arăta că rolul familiei socialiste era acela de a aduce pe lume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sprijinul pentru familie era atribuit tatălui. În legislația comunistă, familia monoparentală era receptată ca fiind familia formată din mamă și unul sau mai mulți copii aflați în îngrijire. Mame singure erau acele femei care pierduseră sprijinul soților prin deces, prin divorț sau abandon, femeile care aveau copii fără a fi căsătorite. Tot mame singure erau considerate și femeile ai căror soți prezentau incapacitate totală și definitivă de muncă sau ai căror soți executau stagiul militar activ, femei care își adoptaseră copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
perioada comunistă, acest fapt era mai degrabă o consecință a presupoziției că un bărbat care este la un moment dat singur (presupunând, de pildă, drept cauză a singurătății sale decesul soției) nu va rămâne mult timp așa. În caz de divorț, se subînțelegea că grija și creșterea copiilor reveneau mamei. Inegalitatea majoră privind familia monoparentală este o consecință a controlului reproducerii și poate fi receptată drept o discriminare de gen, privindu-le exclusiv pe femei. 2. Maternitatea atipicătc "2. Maternitatea atipică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
1989) a numit contractul sexual. Conform cu diviziunea socială a muncii, la nivelul contractului conjugal, rezultă o împărțire a îndatoririlor în care femeile se ocupă de nașterea și creșterea copiilor, iar bărbații de câștigarea mijloacelor de trai. Atunci când se despart (separare, divorț), mamele continuă să se îngrijească de copii, iar rolul taților se rezumă adesea la plata unei pensii alimentare. În țările europene, copiii sunt încredințați după divorț mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și creșterea copiilor, iar bărbații de câștigarea mijloacelor de trai. Atunci când se despart (separare, divorț), mamele continuă să se îngrijească de copii, iar rolul taților se rezumă adesea la plata unei pensii alimentare. În țările europene, copiii sunt încredințați după divorț mamelor într-un procent de 75-90 % din cazuri. Doar 15% dintre tați cer să locuiască cu copilul (Gilles Lipovetsky, 2000, p. 198). În mod incontestabil, se remarcă un clivaj între rolul patern și cel matern. Așa se face că familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
decât bărbații și într-o mai mare pondere decât aceștia 67, dar sunt mai multe și trăiesc mai mult. La aceasta, se adaugă și relația specială între mamă și copil. O femeie care este părinte devine vulnerabilă în cazul unui divorț (probabilitatea este să rămână cu copilul sau copiii săi, pentru care să nu dețină resurse suficiente). Având roluri și responsabilități diferite, bărbații și femeile au și nevoi diferite: nevoi de gen. Acestea pot fi împărțite în nevoi practice și nevoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
avute în vedere aspecte cum ar fi: • dreptul privind respectul pentru viața de familie; • statutul copiilor ilegitimi; • drepturile patrimoniale ale copiilor ilegitimi; • discriminarea dintre copiii legitimi și cei nelegitimi, dintre părinții căsătoriți și cei necăsătoriți; • dreptul la viață familială, după divorț; • dreptul taților necăsătoriți la primirea copilului spre îngrijire și tutelă; • drepturile părinților naturali. CAPITOLUL IIITC "CAPITOLUL III" Dreptul la viața de familietc "Dreptul la viața de familie" 1. Drepturile părinților naturali. Cazuri aduse în fața Curții Europenetc "1. Drepturile părinților naturali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
viața de familie”7. Conceptul de „viață familială” ridică probleme de factură juridică (cum este cazul drepturilor de factură patrimonială) și socială (cum ar fi dreptul la alocațiile și bursele sociale). Dreptul la viață familială nu încetează ca urmare a divorțului (conform cu articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului). Părintele divorțat are, în principiu, drept de acces la copilul său, copil față de care nu este tutore 8. În multe cazuri, din cauza unor contexte conflictuale între părinți sau pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cele maritale ține, mai cu seamă, de configurația familiei de tip tradițional. În societatea contemporană, este semnificativ că asumarea parentității se face într-o diversitate de situații (în singurătate asumată voit, în concubinaj, în singurătatea rezultată după dezmembrarea cuplurilor prin divorț/separare sau deces, în familii reconstituite prin recăsătorire). Funcțiile familiei s-au schimbat în sensul unei reduceri vizibile a rolurilor acesteia în socializarea copiilor 16. John Stuart Mill considera, în bine-cunoscutul său eseu Despre libertate, că o intervenție legitimă din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
înrolați în serviciul militar 18. Aceeași sintagmă a desemnat apoi pe tatăl preocupat toată ziua de serviciu, tată care își vedea copiii doar seara și la sfârșit de săptămână. Tot astfel sunt numiți și acei părinți care, în urma separării sau divorțului, își văd rar sau deloc copiii. Sociologii arată că, în multe familii monoparentale, figura tatălui este absentă, iar acest fapt explică fenomenele deviante în care sunt antrenați copiii. Dezorganizarea familiei este apreciată drept cauză a creșterii violenței, familia apărând ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
forme de ocrotire a copilului sunt tutela (prin care autoritatea tutelară de la domiciliul copilului numește un tutore) și curatela, ca un mijloc de ocrotire subsidiar și temporar. O altă situație de exercitare legală a autorității părinților asupra copilului apare în urma divorțului. Copilul este încredințat unuia dintre părinți; acesta rămâne reprezentantul său legal. Părintele îndepărtat nu mai exercită o autoritate legală, neputând, de pildă, să hotărască în numele copilului ce formă de educație să urmeze acesta. Părintele singur tinde să-și mărească autoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acestui tip de familie vizează o acută nevoie de suport mai ales când, dintr-o cauză sau alta, familia devine incompletă. Pentru că, în condiții normale, diviziunea rolurilor este bine articulată: în cazul dispariției unuia dintre participanți (deces, boală, detenție, separare, divorț etc.), ceilalți membri ai familiei preiau rolul celui absent. Privind statusul social, acesta suferă o degradare, cei rămași singuri fiind tratați drept victime, neajutorați etc. 2.2. Modelul contractualisttc "2.2. Modelul contractualist" Un alt model de familie este cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este individul autonom, stăpân pe sine și legat de ceilalți doar prin acorduri. Căsătoria este un parteneriat încheiat conform voinței părților. Soții pot decide între ei modul de administrare a relațiilor personale și financiare în timpul căsătoriei și în eventualitatea unui divorț. Bazele căsătoriei, ale activității reproductive și ale vieții de familie devin nediferențiate de acelea ale altor asocieri de tip civil sau economic. Statul nu se amestecă în încheierea contractelor. Susținătorii ordinii contractuale asupra vieții de familie argumentează că aceasta este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]