818 matches
-
Jocul pe două sau mai multe planuri, ca și instabilitatea psihică sau fixațiile personajelor le provoacă acestora ciudate metamorfoze și confuzia grotescă a regnurilor, cu toate permutările posibile (păsări - dobitoace - pești): “Și de s-ar da în lucrurile firii vreun dobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteală deplin ca omul să aibă, acela dobitoc deplin om ar fi. Asijderea împotrivă, de s-ar afla un dobitoc în do» picioare, cu cap și nas și cu toate alaltă forma
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
acestora ciudate metamorfoze și confuzia grotescă a regnurilor, cu toate permutările posibile (păsări - dobitoace - pești): “Și de s-ar da în lucrurile firii vreun dobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteală deplin ca omul să aibă, acela dobitoc deplin om ar fi. Asijderea împotrivă, de s-ar afla un dobitoc în do» picioare, cu cap și nas și cu toate alaltă forma omului, numai să aibă aripi și să zboare, iară socoteala și râsul să-i lipsască, adevărat
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
păsări - dobitoace - pești): “Și de s-ar da în lucrurile firii vreun dobitoc cu pene, cu patru picioare, ce numai dreapta socoteală deplin ca omul să aibă, acela dobitoc deplin om ar fi. Asijderea împotrivă, de s-ar afla un dobitoc în do» picioare, cu cap și nas și cu toate alaltă forma omului, numai să aibă aripi și să zboare, iară socoteala și râsul să-i lipsască, adevărat dobitocul acela pasire, iară nu om ar fi. De care lucru aievea
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
deplin om ar fi. Asijderea împotrivă, de s-ar afla un dobitoc în do» picioare, cu cap și nas și cu toate alaltă forma omului, numai să aibă aripi și să zboare, iară socoteala și râsul să-i lipsască, adevărat dobitocul acela pasire, iară nu om ar fi. De care lucru aievea ieste că la fietece dihanie deosăbirea și hirișiia i să socotește, iar alaltă formă a chipului nicicum, macar pasire cu patru picioare, macar dobitoc cu doa» aripi, macar cu
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
care o absolutizează), cât și a tehnicii amplificării (un detaliu este amplificat până la a fi transformat în emblemă - spre exemplu, craniul gol al Struțocămilei), dar și prin combinarea elementelor eterogene, ce dau naștere unui personaj hibrid și hidos, “pasire dobitocită”, “dobitoc păsărit”, “cămilă nepăsărită” și “pasire necămilită”. Jigăniuța, vocea anonimă din mulțime, crede că ar fi mai bine ca Struțocămila să se prezinte singură. Adusă în mijlocul teatrului, ea se autodefinește, fără să realizeze că în acest fel nu face decât să
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
în dezordinea lui, face o zarvă asurzitoare, care ne scutește să răspundem. Președintele Buchez, în care unii au vrut să vadă un netrebnic și alții un sfânt, dar care nu încape îndoială că în ziua aceea a fost un mare dobitoc, agită din răsputeri clopoțelul pentru a obține liniște, ca și când tăcerea acestei mulțimi n-ar fi fost, în împrejurarea prezentă, mai de temut decât strigătele ei. În momentul acela am văzut că, la rândul său, apare la tribună un om pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
idiomatice contradictorii. Pe de o parte, și între LUP și LUP par să existe opoziții privative "absolute", după cum o arată proverbele 2039: Lupii mărâncă înseli ("Cei răi nu pot trăi împreună") și 2022: Lupii se cer', pe unde vin,/ Pentru dobitoc străin ("Se zice despre cei cârcotași, care se ceartă și pentru lucrul altuia"). Pe de altă parte, co-prezența unui alt LUP tinde să anuleze adversitatea specific animalieră și să se transforme în cooperare, "neutralizând" astfel opozițiile privative semnalate, în exemple
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
împărate ceresc, Mângâietorule, Duhule adevărat, milostivește-te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie nevrednicului toate câte am greșit ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene; ori de m-am jurat cu numele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
abundenței care devine un mic zeu la care se închină bogații care au făcut legea pentru ei. - Lumea lui Nietzsche în romanul lui Baștovoi: stăpâni și sclavi. Stăpânul, cel cu voință de putere, dispune de viața sclavului, considerat explicit un dobitoc. Stăpânul duce o viață după principii hedoniste. Plăcerea este țelul acestei vieți. Mai apare o categorie care transgresează criminala lege: creștinii. Și această sciziune este perfect nietzscheană. Nietzsche nu invalidează capacitatea creștinului autentic, care se macină pe sine până la transfigurare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
moarte - și într-un fel mult mai insidios - taurul e pândit de primejdia îndobitocirii. Vezi tu, Minotaurul nu-i jumătate leu, ca Sfinxul egiptean; leul poate trăi regal sau muri, dar pe deasupra taurul e-n stare și să degenereze în dobitoc de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate retrage docil și resemnat îndărătul lui, ca în umbra unui handicap, dar poate și șarja cu el ofensiv, folosindu-l în felul unei arme
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o luptă de ridicare la înălțime și autocizelare. Odată cu arma, el primește posibilitatea luptei cu sine însuși, care constituie ascendentul inconfundabil al umanului asupra animalului. − Așadar, prin puterea ei de a stârni erosul, femeia dăruiește șansa civilizatoare, capabilă să ridice dobitocul de la lupta pentru supraviețuire la duelul nobil după reguli și exigențe. Și simbolul duelului ar fi estoca, dacă înțeleg bine. − Întocmai. Pentru supraviețuit, Minotaurul are deja coarne, dar sabia e-o armă spirituală, de duel, ce presupune expunere echitabilă a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
comoditate, răspundeau invariabil că nu pricep deloc de ce mai cer viza de intrare dacă tot am apucat să intru fără ea. Madame Ch. fierbe indignată la auzul indolenței compatrioților ei și explodează: Biata fată! Vrea să fie în ordine și dobitocii ăștia o poartă pe drumuri! Și tu ce stai degeaba? Se adresează, desigur, consortului ei. Scoală-te de la masă și ștampilează pașaportul fetei! Ce dacă nu suntem oraș? Nu suntem tot la graniță? Nu ești tu jandarm aici? Da' primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
arsura numai după un timp. Atunci, ne bun de durere și arsură, face Întocmai ce a făcut calul Dom niei Tale și, de cele mai multe ori, Își trântește călărețul așa ca să nu se mai scoale. Ușor și curat, fără bănuială. Un dobitoc nărăvaș și atâta tot. Acum ai să mă Întrebi de unde știu cine ești. Că ești femeie se vede, domniță. Orice om cu ochii În cap vede... Simeon se Înclină cu o curtenie stângace care-o făcu pe tânăra fată să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
iese niciodată, și nimeni n-ar fi Întrebat de ce... Viața prostimii n-are nici un preț, dar tu n-ai de unde să știi asta. Oricum, moartea Domniei Tale trebuia să semene cu o Întâmplare nefericită a cărei vină o poartă acest dobitoc cuminte și nevinovat. Ucigașul, cine o fi el, cunoaște obiceiurile Bizanțului. Stăpână, caută-l printre cavalerii cruciați care s-au Întors de acolo și păzește-te. E un om primejdios și, dacă a Încercat o dată, va mai Încerca. Ți-a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai ales dacă e ușuratic și Încrezut, dacă aruncă cu bani Încoace și-ncolo și se poartă ca un prostănac. Cred că mi-am jucat rolul foarte bine, pentru că În scurtă vreme toți erau convinși că nu se află un dobitoc mai Îngâmfat și mai lăudăros decât mine. Capetele mai Înțelepte l-au compătimit pe părintele meu că are un asemenea fiu descreierat. Cei mai mulți Însă m-au plăcut, pentru că erau la fel de proști și de aroganți. Sfătuitorii Împăratului și-au rupt dinții
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
La vederea mea, cu ghiozdănașul în spate și chipiul în mână, legiunea de draci a reacționat la unison și violent ca o erupție vulcanică: Cum îți permiți, măi handicapatule, atrofîatule și slăbănogule, să-mi deranjezi bunătate de oră?!? Hai? Răspunde, dobitocule!? Zi!?! Marș afară, imbecilule și cretinule! Marș!!!! M-am retras tremurând, cu spatele spre ușă. Am pipăit clanța, m-am răsucit și am ieșit. În această clasă nu mișca nimeni, nu clipea nimeni, nu respira nimeni. Cu mâinile la spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
E mai cinstit-atuncea chiar greșeala." (N. Labiș) Dixit et animam levavi. (Am spus și mi-am ușurat sufletul). CAIETUL NR. 2 Și a zis Domnul: Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc și de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut. (Facerea 6:7) "Vai, fraților, Dumnezeul acesta ce l-am făurit era opera săvârșită de mâna omenească și o nebunie așa cum sunt toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
delicatesă, nu înainte de a-i da și nepotului o felie. Antologică este și "eutanasierea" barbară a bătrânului și bolnavului câine Haiduc. Ca într-o procesiune de inițiere, la care a ținut să asiste și Titi, bunica i-a strivit capul dobitocului cu zdravene lovituri de bâtă, pentru a-i scurta agonia. Romanul are și un subtitlu sugestiv: "Confesiunile unui ortodox revoltat". Este o noutate compozițională care constă în pigmentarea cărții cu numeroase citate foarte inspirat selectate din Biblie, din alte cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cataplasma națională - Crainicul. Firmă nouă sub care se ascunde același reformator al ideilor politice - escrocul Pohoață”, „salută” Timpul apariția noului ziar din Bucovina. „Dobitocia dlui Costeanu” (nr.56/29 mai 1931); „Dl. Costeanu borfaș al presei”;”Dl. Costeanu e absolut dobitoc la primărie”; „Secătură universitară”, „Stupiditate. Reclamagiu de profesie. Secătură universitară!” „Primarul dr. Costeanu, lingușitorul și pupă mâna dlui Nicolae Iorga” sunt doar câteva titluri care arată cum nu trebuie să se ducă lupta de idei între doi intelectuali, Timpul continuând
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nu trebuie să se ducă lupta de idei între doi intelectuali, Timpul continuând cu alte și alte epitete la adresa primarului Costeanu: „O figură caraghioasă. E de o prostie care supără; e o nătăfleață; un măgar închipuit, îndărătnic ca și acest dobitoc.” „Rușine!” - se intitulează un alt material și cităm: „sub guvernarea marelui învățat N. Iorga se întâmplă aceasta, ca cretinul Mișu Fotino să fie director al Teatrului Național din Cernăuți. Rușine! Nulitate artistică și ultima expresie a dobitociei e acest parvenit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de mult îndrumătorul tău? - Am câteva teorii. - N-ai vrea să mi le împărtășești? Îmi plimbam vârful degetelor în sus și-n josul antebrațului ei. I-am mângâiat ușor încheietura mâinii. - Crede că ești o parte a problemei. - Iisuse, ce dobitoc. Am sărutat-o din nou, instinctual înnăscut al mâinilor mele conducându-le spre sânii ei. Mi-a împins mâinile la o parte. - Cum e casa - nu prea distrusă, sper, zise ea în timp ce erecția mea îi presa șoldul, pe care și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
A fost un act de mare egoism să-l naști Robby, însă de-abia acum începi să înțelegi cât de egoistă ai fost, așa că mă blamezi pe mine pentru egoismul tău. - Ești un împuțit, hohoti ea, distrusă. Ești așa un dobitoc. - Jayne, interveni Dr. Faheida. Am convenit cum ar trebui să-l ignori pe Bret atunci când zice ceva cu ce nu ești de acord sau știi că e complet fals. - Hei! am exclamat, săltându-mă în fund. - Of, încerc, zise Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
toamnei din toată Europa, în grupe duse de anume vânt, spre Balcani în valea Praradiei, lângă satul Ingekioi și poposesc în vârful Balcanilor, la locul numit Pașcova Planina, unde se află și iarba Rossil pe care n-o mânâncă niciun dobitoc, dar e bună de leac. Oscilații de zgomote ciudate o toacă ce se apropie și se depărtează în păduri adânci de brad, în fundul muntelui. Ziua nu se aude. Noaptea da începând după asfințitul soarelui, când singuraticul are întăiu presimțirea întăielor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sodomia, în înțelesul de întreținerea relațiilor sexuale cu animale, era însă condamnată cu cea mai mare severitate. Acești oameni, între care este probabil să fi fost mulți anormali, erau condamnați la moarte: "Bărbatul, ce se va împreuna cu parte bărbătească (dobitoc) întâi li se taie capetele și dup-aceea să ard în foc cu acel dobitoc împreună cu carele se va fi împreunat". Este în această prevedere un ecou străin, amintind de procedee medievale occidentale. De altfel, nu am putut găsi vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mare severitate. Acești oameni, între care este probabil să fi fost mulți anormali, erau condamnați la moarte: "Bărbatul, ce se va împreuna cu parte bărbătească (dobitoc) întâi li se taie capetele și dup-aceea să ard în foc cu acel dobitoc împreună cu carele se va fi împreunat". Este în această prevedere un ecou străin, amintind de procedee medievale occidentale. De altfel, nu am putut găsi vreo relatare concretă a aplicării acestei prevederi, cu excepția aceleia amintită mai sus, a execuției înaltului prelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]