KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

tot fii-tu povestea că, când s-a dus pă șantier la Taranto, gazda la care stetea ei spăla smochinile dă le mânca în același vas în care-și spăla și chiloții. Așa că mai subțire și cu Europa asta!" "Stai, dom'ne, că aia era mai dân sud, mai dă la țară, cum ar veni. Da' cân' s-a dus la Milano..." "Cân' s-a dus la Milano a mâncat o bătaie dă la carabinieri clasa una-special, că l-a luat

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
de un vădit avânt patriotic, zări cele două sticle dosite de Petrică. Se opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare minune: Ia uite, ia!". "Ce-i, bre?", se interesă colegul. "Uite, dom'ne, uite! Sticlele, poftim!" "Păi, alea nu-i sticlele mata? Ce te miri așa?" "Ale mele-i, da-i pline." Anton îl privi lung: "Așa. Și?". "Io le-am pus de-o parte. Și cân' le-am lăsat ieri era

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
ei și p-asta." "Ăhă", zise distrat Petrică, începând însă să se enerveze că nu găsea recipientele cu insecticid pe nicăieri. "Auzi, bre, da' lăsasem io niște sticle p-aci, pă lângă gunoi. Le-ai mutat mata pă undeva?" "Nu, dom'ne, n-am mutat nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu' nea Vasile zici! Păi, le-a luat. Chiar s-a mirat, că spunea că le lăsase goale și acu' era pline amândouă." "Tii, fir-ar al dracu'!", izbucni

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să ies la pensie, că-s apucătoare și șperțară... Ehe! În toate felurile m-au făcut nenorociții ăia!" Stai, stai! Nu te aprinde iarăși. Te rog!" Nu mă crezi, este?" Cine ar putea, măi, Anico, să creadă o asemenea parascovenie?" Dom'ne, îi vedeam cum te văd și pe tine. Ce? Oi fi și tu vreo iluzie, ă?" Cuzbășan nu-i mai răspunse, cuprinzându-și tâmplele în palme și privind fix la modelele geometrice ale covorului. Acum era momentul să-i

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
răbduliu profesorul, trecând cu magnimie peste epitetul primit. "Și ce epistolă ți-au mai trimis?" "Mi-au zis că sunt dilie și că de ce nu ies la pensie", cită ea cu onestitate. "Poate că au și ei dreptate", făcu flegmatic dom' Cuzbășan. Noroc că Veronica se întorsese, după ce curioșii se risipiseră, și-și lipise urechea de ușă. Abia au reușit să-l scoată pe șeful meu din ghearele ei, zgâriat pe față, pe mâini și cu părul plin de zațul ce

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
preumbla cu afaceri domnia sa. Așa că nu mi-a fost greu să aflu că tocmai se pregătea să tragă un nou tun, cu niște calculatoare uzate luate de la o firmă care le casa. În acte erau achiziționate ca fiind noi-nouțe, firește. Dom' director trimisese actele de achiziție și ordinul de plată bancară către firma respectivă, iar omul cu care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră o conversație lejeră despre femei, mașini și telefoane mobile, după care coborâseră în parcarea din spate. La finalul întâlnirii s-au despărțit cu formula: "Chipintaci, moșule!". Până aici toate bune și frumoase

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Două telefoane a dat, după ce i-am venit io cu ideea pă tavă, și în câteva zile i-a și sărit parnosu-n buzunar. Da' cine a gândit manevra și a transpirat pentru ea? Ă? Cine? Tot Relu, săracu'. Ce însemnează, dom'ne, funcția! Funcția și relațiile... Aia e!". Când deschise ușa, un curent grozav se stârni în biroul impozant. Acest fenomen generat de legile termodinamicii avu asupra lui Relu un efect devastator. Oarecum prin ricoșeu. Pierdu câteva secunde prețioase stând înțepenit

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
vânătoarea. Una dintre fete îi strigă, în timp ce ridica înspre el mânuța cu degetul mijlociu drept: "Acum ne mai știi, băi, nea Ciucurel?". Cel mai solid dintre bruneți deveni brusc interesat: "Cum zici, fată, că-l chemă pă zmeu' ăsta?". "Ciucurel. Dom' director Ciucurel, șefu' Administrativului pe facultate", răspunse cu amabilitate tânăra. "Aaa, domnu' e director, d-aia își permite să arunce cu banii așa", observă omul. "Auzi, tu, da' n-are și el o mașină mai pricopsită așa?" Are, cum să

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
respectiv să o fi întâlnit pe acest pământ și în această viață, ci însăși împărăteasa Alexandra. Care împărăteasă Alexandra? Alix von Hesse-Darmstadt, după numele ei de fată asta pentru pretențioșii pe care-i și aud că exclamă: "Aaa! Alix aia, dom'ne?" -, soția lui Nicolae al II-lea, cel ce avea să fie ultimul țar al Rusiei. Bun. Acum cred că și ultimul pedant e lămurit! Afirmația "Franța este o țară superbă, păcat că e locuită de francezi!" se găsește consemnată

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Toate să țin dă curi, dă regimuri și dă fitnesu' chilului, ca să arate dă top și să fie cool. Și tu ce să faci, nene? Să mănânci și acasă tot parizer și să dai până și ciorapii la spălătorie? Hai, dom'ne, ce dracului!" Se uită pe fundul paharului și oftă. Apoi la ceas și țistui nervos. "Nțț-nțț-nțț! A dreacu' hoașcă, aproape că a trecut jumatea aia dă ceas și tot nu-mi mai vine. Stai, Relule, ca mazeta cu ochii

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
siliconat și asta. Cred că și-a tras și ceva botulină la bot. He, he!", se amuză în sinea lui domnul director. "Aaa! Bună, dragă! Am întârziat nițeluș, da' tu nu te superi, nu?" "Să poate, doamna ministru?...", rânji unsuros dom' Relu. Femeia își aruncă ochii prin jur, după care scotoci cu sârg prin gentoiul de mușama care îi spusese domnu' Sandu costase vreo douăzeci de mii de euro. Domnului ministru îi cam sărise muștarul când își văzuse consoarta venind făloasă

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
făcuse rău. Bine, niște apropouri primise el din partea dumneaei, dar credea că momentul concretizării acestora era departe. La burzuluiala lui, soția îi explicase că gestul ei era menit respectării blazonului familiei. Chiar așa spusese. Iar despre isprava asta aflase de la dom' ministru însuși, la un șpriț noptatic, pe la sfârșitul verii. "Bă, Relule, am simțit că-mi vine sângele-n cap, mă! Auzi la ea: să ne respectăm blazonu' familiei. Ce blazon, mă, nebuno!? Când am fost pă la voi, pă la

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
tăi, n-am văzut niciun blazon pă poartă, că gardu era oricum înnădit cu sârmă și abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău. Mă, băiatule, mă gândeam și eu că cine știe dân ce piele o fi. Aiurea

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
a atras atenția și mi-a bătut obrazu' că vezi, Sandule, mi-ai făcut scandal dăgeaba. Am tăcut atunci, deși mi se pare și acu' o prostie. Reprezentare, reprezentare, nene, da' pă atâția bani?" "Păi, n-aveți încotro, standingu' cere, dom' ministru, și sacrificii", punctase iarăși Relu. "Așa e, mă, băiatule, așa e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi om fi proști și nu știm." "Băi, Relule, o știm noi, oamenii serioși, oamenii destupați, da' poporu' ăsta dă melteni e prost, dom'ne, bâtă dă prost! Imediat pune botu' la vrăjeală. C-așa-i românu

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi om fi proști și nu știm." "Băi, Relule, o știm noi, oamenii serioși, oamenii destupați, da' poporu' ăsta dă melteni e prost, dom'ne, bâtă dă prost! Imediat pune botu' la vrăjeală. C-așa-i românu', bou și putoare. Pă cinstite! N-ai să vezi popor mai dobitoc, mai leneș, mai jegos, mai cu păr pă limbă și mai nerecunoscător dăcât românii! Acuma

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
munciți ca cetățeni europeni pă peste tot, pă bani adevărați, nu pă lei-tramvai, husenilor! Nu vă mai aleargă foamea-n țară, ba vă mai trageți și vile și merțane, cu lova strânsă dă dincolo. Păi, o fi rău?", perorase indignat dom' Sandu. "Și normal că nu-i rău!", se grăbi să răspundă domnul director Ciucurel întrebării retorice a ministrului secretar de stat. Acesta urmase, ridicând pilduitor arătătorul: "Plus fondurile europene! Da? Ploaie dă biștari ce a curs peste țara asta ca

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
gaze și curent până-n creierii munților. Da' omu' simplu tot cu gălăgie-n gură e. Că a sfertisit ăla dân fonduri, că furat ăla nu știu ce. Prostii. În loc să fie mulțumit că nu să mai spală-n copaie, râtanii face gât. Da, dom'ne, să mai ciugulește, că oameni suntem. Nu e nimeni sfânt, da?" "Corect! Sfinții-s la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi, da. Nu zic că nu

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
la biserică pă perete. Acia-s oameni. Și tot omu' mai greșește și el...", sărise imediat Relu. "Mai greșim și noi, da. Nu zic că nu. Da' tot în ăla care face ceva să dă cu paru'. Ca cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cânii ne mâncăm dom'ne, ca câinii. Oricât ai face pentru amărâtu' ăsta dă popor, n-ai să primești în schimb dăcât nerecunoștință și invidie." "Da, Domnu' ministru. Mare adevăr ați spus!", îi cântase în strună, cu o mutră convinsă, dom' Ciucurel. Iar marele om politic declarase, cu ochii aburiți de o profundă trăire interioară: Ține minte dă la mine ce-ți spun eu: ordinarii ăștia pentru care am sacrificat atâtea zile și nopți, atâta sănătate, pentru care vorba lu' ăl

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Hm! De tras, se trage, asta-i clar. Da' parcă-l are acuma pă unu' dă la o televiziune, un analist tânăr. O fi și ăla plecat dân țară? He, He, poate o fi și ăla la Strasbourg, tocmai cu dom' Sandu, iar dameza o fi fredonând: mi-e frică, mi-e frică, să dorm singurică. A dreacu' babă, numa' la cărniță tînără poftește 'mneaei! Ia mai bine să fiu io atent, că apa-i mică și pietrele lunecoase", își zise

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
i-ar fi săltat pentru el, nu i-ar fi aruncat pă fereastră. Logic, nu?" "Mda... Asta cam așa-i. Da' n-ai văzut pă nimeni cân' ai intrat? Cineva trebuia să-i arunce-n stradă, nu?" "N-am văzut, dom'ne, pă nimeni. Banii era pă pervaz, adică pă tabla aia dă afară, și mai am găsit și niște sfori, da' al'ceva nimic. Am simțit că mor cân' vedeam cum zboară banii ăia prin aer și să îndesa toți husenii

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia mai îmi trebuie mie acu', să-mi vină vreo mutare d-asta împuțită-n plic, via dom' director Ciucurel. Nu, nene, mersi! Îmi pare rău, da' pentru o vreme, nu te cunosc, nu mă cunoști. Cel puțin până l-oi afla tu pă ăla dă umblă să te termine. Dacă-l găsești, înainte să te spargă el

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
răgușită: Voi mi-ați aruncat banii pă geam?" Băieții mei făcură un stânga-mprejur, iar efectul general era un soi de pâlpâire a textului. Tot voi ați scris și mită pă bancnotele care le-am dus la nevastă-sa lu' dom' Sandu?" Aceeași mișcare a bravilor mei gândaci îi dădu răspunsul. Da' de ce mi-ați făcut, nene, toate porcăriile astea?" "CA SĂ PLECI ODATĂ DE AICI CU AROGANȚA ȘI POTLOGĂRIILE TALE." Căzu pe gânduri un timp. După un răstimp întrebă, încercând un

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]