787 matches
-
XIX-lea și-a asumat numai faptele care corespondeau transformărilor "naturale", adică numai faptele specifice limbilor populare. Limba ca artă În mare parte, în secolul al XIX-lea, tradiția abordării filozofice a limbii, manifestată pregnant în secolele anterioare cu note dominatoare în epoca luminilor și a raționaliștilor, este întreruptă. Aceasta a însemnat că discuția despre limbă s-a produs atunci independent de plasarea acestei realități în complexul general al facultăților și al manifestărilor umane, încît tendința dominantă a devenit cercetarea limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
va rezuma impresiile pe care le-a câștigat deja în primele luni ale comunicării sale cu acesta în felul următor: „Wittgenstein este poate cel mai desăvârșit exemplu al geniului, așa cum era el conceput în mod tradițional: pasionat, adânc, încordat și dominator.“ O VIAȚĂ DE EROU? 19 Este o imagine care i-ar fi surprins foarte mult pe toți cei care l-au cunoscut bine pe Ludwig în anii liceului și la începutul studiilor sale tehnice. Celor din familie, ca și din afara
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dominare a oamenilor de către oameni, bazat pe instrumentul exercitării legitime (mai bine zis considerate legitime) a constrîngerii. Pentru ca statul să existe, trebuie așadar ca cei dominați să se supună autorității celor ce se pretind a fi, la un moment dat, dominatorii" (Max Weber). Trei sînt justificările interioare, după analistul politic, care se constituie ca temeiuri ale legitimității unei dominații: "... În primul rînd, autoritatea "eternului de altădată", a datinii consfințite drept calea cea bună prin însăși imemoriala vechime a practicării sale și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lumi pe identitatea, spiritul și tradiția regională este evidentă chiar dacă, în ambele țări, tăvălugul nivelator al centrului s-a străduit, o importantă bucată de timp, să le șteargă. Importând filosofia administrativă a Franței, derivată din Codul napolenian (imperială, centralizată, hiperbirocratizată, dominatoare față de "provincii", care pune Statul mai presus de cetățean), România a nedreptățit legitimitatea și dreptul la diferență al provinciilor, etern supuse și exploatate de un București obraznic, lipsit de scrupule și corupt. Mitologia istoriografică a "românilor" care dăinuiesc pe aceste
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Cu totul altceva ar trebui să ne amintim din lecția eminesciană și să deslușim, zi de zi, în coordonatele inconfortabile ale contemporaneității. Iată, în opinia mea, câteva astfel de repere: Patriotismul responsabil. Cu excepția celui imperial (rus, american, francez, englez, chinez), dominator, și a celui evreiesc, difuz religios și universal, toate celelalte forme de naționalism sunt considerate astăzi depășite și, pe cale de consecință, au un renume prost, fiind stigmatizate. Discursul naționalist eminescian, perfect adecvat rigorilor construcției identitare de secol al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din nefericire, și un alt fel de politică. Există la noi, țară latină, eminamente patriarhală și conservatoare, puternice prejudecăți misogine. Tropăitorii de pe culoarele Puterii, de regulă masculi grobieni și necizelați, șmecheri și pehlivani cu tupeu, ținuți sub papuc de mame dominatoare sau de neveste certărețe, mimează un fel de superioritate scârbită atunci când vine vorba de promovarea unei femei. Se înțelege, de promovat le promovează ei doar pe cele care merită încălecate, real sau imaginar, și le sacrifică rapid, ca băieți deștepți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aureolat cu o lungă serie de victorii în confruntările cu diverșii săi oponenți. Nativ în zodia Taurului, domnia sa ilustrează strălucit însușirile și slăbiciunile descrise de astrologi pentru cei dominați de acest semn zodiacal: hotărât, tumultuos, stabil, masiv și casnic, dar dominator și mândru, președintele nu ezită să se repeadă impetuos pentru a-și face dușmanii una cu pământul atunci când simte pe grumaz înțepătura iritantă a lăncilor aruncate parșiv asupra-i de lașii "banderillos" care se dosesc imediat după paravan. Crede că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din administrația ieșeană, în 1996, făcând din minusculul Partid al Alianței Civice un vehicul politic de anvergură. Ceea ce însă i-a lipsit dintotdeauna domnului Simirad a fost acea flexibilitate și capacitate de negociere diplomatică specifică doar marilor oameni politici. Tăios, dominator și orgolios, el nu a acceptat niciodată alt rol decât acela de primadonă și, pe cale de consecință, a fost tot timpul "lucrat" în partidele mari, cu ambiții naționale. A plecat din PAC atunci când Nicolae Manolescu, împreună cu camarila, l-au marginalizat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
din anii '40 nu sunt chiar neesențiale: apeviști, inculți, naturi patibulare, fundamental rasiste, strategi "din cuțite și pahară", de stat major, fără nicio experiență reală a frontului, patrioți de paradă, cu pulsiuni viscerale antidemocratice, dar, mai ales, naturi primitive, cazone, dominatoare, autoritariste, obișnuite să comande și să li se execute fără crâcnire ordinele oricât de absurde sau criminale ar fi acestea. Veți spune: haida-de, că sari calul, nu poți spune despre Băsescu că e chiar așa. Nu e chiar așa, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
invitație la muzeu decât să vorbesc despre aniversarea oficială a țării. La un muzeu care tocmai împlinește trei ani. La fel ca și în educație, inițiativa privată în domeniul instituțiilor culturale se lovește la noi de stereotipurile și inerția centralismului dominator. Ne dezbărăm greu de obișnuința de a aștepta din partea centrului (de regulă, statul sau oficiul de la București al multinaționalei) să se milostivească de noi și să ne arunce și la Iași, din când în când, firimituri de la masa bogaților. Rareori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
spaima de alteritate, de diferență și relevă tragedia de a nu putea să accepți o lume pentru care nu ai fost pregătit. Frica infantilă, resimțită Întotdeauna ca o absență - a mamei și a protectoarei „fuste materne”, a tatălui (bărbatul puternic, dominator, cu care nu discuți, nu ai dialog, ci i te supui, ascultându-i ordinele), În fine, a Bisericii, care și-a pierdut definitiv austeritatea, fiind „prea liberă” - colorează tabloul realității În nuanțe sumbre. Tonul este al disperării ultime, iar regresul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sexuală mai redusă. Mariajul și sexul tradițional sunt favorabile pentru bărbați dar nu și pentru femei, atunci când este vorba de riscul de a dezvolta depresie (Hoeksema, 1998). Whitley (1984, apud Hoeksema, S.N., 1998)202 evidenția că femeile sunt mai puțin dominatoare, mai puțin asertive și mai puțin competitive comparativ cu bărbații. O problemă specific legată de asertivitate, poate fi relaționată direct cu dezvoltarea și menținerea depresiei la femei. Când acestea se simt triste sau stresate, este mult mai probabil ca ele
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
hegemonismul nord-american și, în plan ling vistic, anglo-saxon. În fața caracterului invaziv al unor culturi, reac ția francofonă, cu regrupările și redefinirile ei beletristice, este demnă de studiat, chiar dacă ravagiile adevărate par produse mai ales în planul micilor limbi fără trecut dominator, precum a noastră. În cazul Simonei Modreanu însă, deși mereu bine documen tate și la zi, luările de poziții sunt cele ale unei cetățene europene pasionată de universul de valori culturale franceze. Într-un anume sens, ea continuă o linie
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dominația anumitor state în sistemul internațional și cercetarea relațiilor internaționale în interiorul și în afara acelor țări. Astfel, idealismul a avut același rol după primul război mondial ca și realismul după cel de-al doilea: el dovedea legitimitatea politicii externe a statelor dominatoare și a status quo-ului sistemului internațional. Aceasta nu în-seamnă a cădea în eroarea funcțională de a considera acestea ca fiind singurele rațiuni care explică de ce aceste teorii au cunoscut un asemenea succes. Și nici nu trebuie să vedem idealismul și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și-o atribuie în numele accesului ei privilegiat la ființa ca fundament"166. Chiar dacă expresia "gândire slabă" este fără doar și poate o metaforă și chiar un paradox, după cum înșiși autorii mărturisesc, ea intenționează să realizeze o bifurcație plecând de la rațiunea dominatoare, fiind "un mod de a spune provizoriu, poate chiar contradictoriu". Tocmai prin această discursivitate pe care o promovează, gândirea slabă a devenit unul dintre cele mai funcționale concepte ale postmodernismului. Expresia deține și o interpretare "pozitivă", ea funcționând "mai întâi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este marcat de o etică a neangajării), radicalismul care i-a animat în scrierile respective, precum și consecințele teoretice care au rezultat de aici au condus la o mai largă afirmare a respingerii modernității, a logicii ei binare, a formelor sale dominatoare. 4.3.3. "Carnavalul postmodern" Dacă, în general, J. Baudrillard a fost lecturat în special prin prisma economiei politice, la ora actuală opera sa este receptată pentru studiile efectuate în domeniile filosofiei și sociologiei contemporane, cât și a mass-mediei sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o voluptate a umilinței, un cult al defăimării!). Este o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit. Pentru a ajunge mai repede la țintă trebuie să apuce pe calea umilinței
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
peste paltonul său, Bizu simți "o voluptate nouă", fetișistă, de mare intensitate, care-i oprește inima în loc) în fine, întreg repertoriul menit să pregătească și să amâne tacticos actul fatal al împreunării. Ca atare, deși e obsedat de imaginea femeii dominatoare, a femeii "domolind elementele naturii" (predispoziție caracteristică intelectualului lovinescian), Bizu se îndepărtează treptat de Rosina, al cărei sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu doar cu admirație, ci și cu un sentiment matern, de duioșie: "lipindu-se de dânsul, privirea îl înfășase ca pe un copil". În replică, Eminescu o vede pe Veronica "mare" și e intimidat de dimensiunea ei colosală, de femeie dominatoare. Pe Mite și-o imaginează, de asemeni, "păpușă", dar când o ridică în brațe și vrea să se "joace" cu ea, își dă seama de "greutatea" femeii și dă înapoi speriat ("Ce forță inaccesibilă, în fața căreia mă prostern", exclamă cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Pe cealaltă Veronică, "reală", o va regăsi la întoarcere, după un ritual prestabilit, într-o postură convențională ("o zări la geam"), creată parcă dinadins tot de imaginația sa de voyeur ("o compunea și o descompunea pe retina sa, înaltă, mlădie, dominatoare"). La rândul ei, cunoscându-l prea bine, știind prin urmare că "mai ales nesiguranțele începutului îl legănau într-o lume de irealitate, în care își găsea o adevărată satisfacție erotică", femeia se arată meșteră și în arta de a-i
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rolurilor în cuplul erotic (e lucru știut că orice relație erotică e și o relație de putere) sugerează, spun psihanaliștii, emascularea simbolică a bărbatului, redus la ipostaza de "bebeluș". Ca atare, femeia-mamă se vădește a fi nu doar "duioasă" și dominatoare, ci și castratoare (asemeni Meduzei), după cum afirmă Camille Paglia, un discipol al lui Harold Bloom, în provocatorul său studiu Sexual Personae. Art and Decadence from Nefertiti to Emily Dickinson 163. Atunci când refuză acuplarea, bărbatul încearcă să-și păstreze, de fapt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
femei îndrăgostite, gata să consimtă la marea jertfă. Preliminariile actului amoros repetă ceremonialul cunoscut: Veronica îi sărută mâna "de vlădică", apoi "se sculă de pe scaun și i se așeză pe genunchi, mângâindu-l, sărutându-l pe gură cu desperare", până când, dominatoare, femeia îi poruncește răspicat: "-Sunt a ta; ia-mă!", iar poetul se conformează cu resemnare, nevoit să accepte, finalmente, inevitabilul 178. Odată consumat actul fatal, femeia cu trup delicat, "feciorelnic încă", și piele mătăsoasă, "dulce la pipăit și sărutat", "își
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o îndepărta, pentru a o sculpta din nou în imaginație, așa cum o voia, ideală". Or, "idealul" feminin eminescian este, după cum am putut constata, un ideal "pervers", estetizant-decadent, împrumutând câte ceva și din imaginea "Damei cu camelii", și din cea a femeii dominatoare din Venus im Pelz180. Din păcate, Veronica nu reușește să-și "joace" rolul până la capăt, dovedindu-se mai curând o femeie normală (și nu o perversă), care vrea să trăiască și să se bucure de viață. De aceea, "divorțul între
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ale acestui fractal. Împreună, ele alcătuiesc o hartă a minții și mai multe scenarii ale istoriei. Între aceste ipostaze există o vie și interesantă competiție pentru impunere și dominație. Fiecare dimensiune a fractalului ,,femeie ortodoxă,, tinde să devină unică, atotputernică, dominatoare. În realitate, unele sunt (și rămân) virtuale, altele devin actuale, concrete, ușor de observat și de cuntificat. Pe acestea din urmă le are în atenție într-un mod elegant și profesionist Felicia Corduneanu în prezenta lucrare. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
imperialism și neocolonialism literar. Literatura universală nu mai poate fi supusă canoanelor de drept sau de fapt, doar de trei centre mari ale lumii și aliniată lor. Relația fundamentală și obligatorie maestru/elev literar dispare. Nu trebuie să existe literaturi dominatoare și literaturi dominate, literaturi de stăpâni și literaturi de sclavi (Etiemble). Cultura dominantă produce peste tot resentimente legitime. Lumea zisă a treia nu mai poate fi supusă nici unei tendințe culturale unificatoare, anglofile, francofile sau altfel. Orice hegemonism estetic și ideologic
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]