1,226 matches
-
mare față de toți cei ce reazemă pereții crâșmei cât îi ziulica de lungă. De băut nu beau, dar cască gura la tot ce se vorbește aici și... Bine, bade. Dacă mă rogi matale, n oi mai vorbi... Zâua mamei lor! Domolește-te, Toadere! Altfel îți vei plânge de milă și nu merită nenorociții iștia. Doar tu spuneai că i ai văzut pe colhoznicii ceia cum trăiau și că care ieșea din rând Siberia știa de el. Atunci de ce îți bagi capul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adevărul. Du-te, Toadere! Du-te! Poate ai noroc și om mai ieși și noi din nevoi... În zori de zi, Toaibă a pornit spre târg. După o bucată de cale, s-a așezat pe marginea șanțului, să-și mai domolească durerea din picior... Abia către prânz a ajuns în gară. Bună ziua, om bun! - a dat el binețe unui frânar. Bună ziua. Da’ cu ce treabă pe aici? Apoi caut și eu pe cineva care să-mi spună dacă îi adevărat că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
petrecere toate guvernantele gropii, să invit la carnavalul negru la fel cum ciobanul Își strigă pe numele de botez Încreștinații săi cîini. Atent la cum vor trece oaspeții, eu, argintîndu-mi pe mai departe oasele În cîntecul cocoșului, Încerc să-mi domolesc inima și să Îmblînzesc pînă la urmă pitagoreicele numere de circ ale heruvimului ― printre cei drepți și imuabili mai pot Întrista odată mecanica Îngerului. Astăzi nu, dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și va fi nimicită de foamete în mijlocul tău; o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; și o treime o voi risipi în toate vînturile și voi scoate sabia după ei. 13. Îmi voi potoli astfel mînia, Îmi voi domoli astfel urgia cu ei, și Mă voi răzbuna, ca să știe că Eu, Domnul, am vorbit în mînia Mea, vărsîndu-Mi urgia peste ei. 14. Te voi preface într-un pustiu, te voi face de ocară printre neamurile care te înconjoară, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
aluminiu plombate cu subtilă eficiență pe Bule var dul Aviatorilor, alunecând apoi timid într-un lift silențios, către un etaj sadic răsfățat gastronomic. Acolo unde - culmea - alt Mihăilescu, adică gentila Andra, șeful departamentului Private Banking al BCR-Erste, avea să-mi domolească palpitațiile: nu se aștepta dinspre noi, culturalii, la cine știe ce performanță dialogală academo-fi nanciară, ci la un sincer dialog cu presa de specialitate, re vistele Capital și Bursa, specialiști din TVR, Money Channel și alte nișe căftănite. Lipsind Vintilă Mihăilescu, am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
anunță, oare, pe toți romanticii de mai tîrziu? Dragostea, neconsolată, a cântărețului trac pentru Euridice poate sta lângă orice mare poveste romantică. Și torul este romantic în biografia lui Orfeu. De la vraja cântecului său, care clintea pietrele din loc și domolea furtunile pe mare, la incapacitatea de a ieși din regrete, după ce a pierdut-o pe Euridice, ceea ce le-a făcut pe femeile trace să-l sfâșie într-o clipă de invidie și furie. Un bărbat "clasic" n-ar fi procedat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și eu... pentru sufletul meu. Acum fă bine și du-te în chilioara ta. Poate mai citești ceva. Mai spre seară, ne-om duce pe malul pârâului din vale. I-am ascultat sfatul și când arșița zilei s-a mai domolit, în pragul chiliei s-a oprit bătrânul. În mână ținea două undiți rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar o broască, dară mite un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la pălărie ca la chipiu și, zvelt, trecu strada. Dog-cart-ul, slobozit, porni dezordonat. Lică se gândi la mâinile slăbănoage ale domnului ce ținea hățurile
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plimba încă cu dânsa pe soțul ei de bună familie. I se părea mai decorativ să-1 aibă alături. Din toate obiectele de preț pe care le putuse achiziționa era singurul pe care-1 putea transporta cu ea pretutindeni. Cu ce pumn domolise tânărul acela pe murg! Ada era destul de cunoscătoare la cai ca să înțeleagă că Lică avea multă pricepere. Dar cum și ce fel? Nu părea "om de lume" . . . dar Adei îi era peste cap de oamenii de lume. Și cu ce
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sau a etichetei protocolare și alimentației. Lucrarea de 540 de pagini se citește cu interes și ușurință, autorul derulându-și subiectul într-un dialog continuu între personaje, pigmentat din când în când cu peisajul înconjurător parcurs de eroi, menit să domolească firul acțiunii dar și să sporească nerăbdarea deslușirii întâmplărilor descrise. Aș sublinia din nou vastele cunoștințe ale autorului asemănătoare istoricului profesionist, cunoștințe ce se împletesc fericit cu talentul și imaginația de prozator, capabile să asistăm din fotoliu, ca la un
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
s-o mângâi mai lesne. Voia să fie luată cu binișorul, cucerită pas cu pas, baricada cu baricada. Afară fulgerele brăzdau cerul, părând să se depărteze într-o altă lume, căci cea adevărată era formată din trupurile noastre. Ploaia se domolise și în cameră pătrundea aerul proaspăt și ozonat, mirosul de apă scursă pe piatră. Între noi exista doar un dialog al trupurilor. De câte ori mă apropiam de ea, se lăsa pe spate invitându-mă parcă să pătrund cât mai adânc în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
avea să se întoarcă în curând, împroșcând vesel oglinda la loc. Ea avea să se întoarcă în țara computerelor cu vaci, unde oamenii îi respectau munca și doar străinii îi cereau ajutorul. Își masă obrajii uscați spre urechi și își domoli respirația. Termină chiuveta și cada, apoi ieși la mașină și examină conținutul rucsacului: două pulovere, o pereche de pantaloni largi de stofă și trei schimburi de lenjerie. Se duse cu mașina până pe centura orașului și își cumpără o bluză, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ciudat. Mark, insista ea, e foarte aproape de a redeveni mai mult sau mai puțin el însuși. Dar timpul și răbdarea instituțională erau pe sfârșite. Iar propriul ei sentiment al competenței începuse să pălească. Daniel făcea tot ce putea ca să-i domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un răspuns. El se uită în altă parte, jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
reduce la credință. Credință într-o țesătură prea efemeră ca să poată păcăli pe cineva. Acesta va fi Sfântul Graal al cercetării neurologice: să aflăm cum e posibil ca zeci de miliarde de punți chimice logice, care se încing și se domolesc unele pe altele, să dea naștere credinței în buclele lor spectrale. —E în agonie. Vrea să stea de vorbă cu mine. Îi trebuie ceva de la mine. —Dar ție? Ție ce îți trebuie? Ochii ei îl măsoară, cu amărăciune. Pare împietrită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
foarte multe pagini care s-au adunat la mine-n computer și încă așteaptă. Nu știu exact ce... Cam așa poate fi rezumată experiența mea scris maternitate. Însă lucrurile sunt, desigur, mult mai complicate... Dormi, puiul mamei, dormi, închide ochișorii, domolește-ți bătăile inimii și tremurul piciorușelor, lasă-ți respirația să ți se liniștească ușurel, până când vei aluneca lin în somn, mama e obosită, de jumătate de oră se învârte prin cameră cu tine-n brațe, urmând pașii unui ritual secret
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
sălbatică a nopții, a vapoarelor, a primăverii, a lunii aprilie. Pe stradă, puțin mai departe, În locul unde noaptea strălucise și scînteiase ca o cădelniță uriașă din care se Înălța o flacără prăfuită, aurită, orbitor de strălucitoare, licărirea obscenă se mai domolise și căpătase o nuanță cafenie, la fel de lividă, dar ceva mai stinsă. CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor celor vii se descătușează de aspra lor povară, pînă ce sufletele care s-au zbătut cîndva În ghearele spaimei sau ale trudei se tămăduiesc, se domolesc și se supun sub vraja uriașă a Somnului Întunecat, tăcut, atotcuprinzător. Somnul se lasă asupra pămîntului ca tăcerea, umple inimile a mii de oameni, se Înalță ca o vrajă peste munți și pășește precum noaptea și Întunericul peste plaiurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mi s-a scurs toată puterea. "Fiți..." Un zgomot din celălalt capăt al dreptunghiului. Campionii luaseră startul prea repede. Tensiunea fusese prea mare pentru ei. Lîngă noi, celelalte echipe se reașezau cu cîteva bătăi leneșe și rare pentru a-și domoli nervozitatea. "Dă-ne drumul", i-am spus băiatului care imediat a lăsat barca liberă. Am vîslit de cinci, șase ori și am simțit că îmi recapăt puterea. Mai trecusem prin asta. Un fals start e o binecuvîntare pentru cineva cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
era mulțumit. Acum tot ce auzea, vedea sau își amintea îl împingea în brațele panicii. Avea nevoie disperată de Rima, de o Rima care să fie tristă sau să zîmbească alături de el, o Rima ale cărei temeri le-ar putea domoli și n-ar arunca în el cuvinte ca niște pietre. Plăti ceaiul, se întoarse în camera lui și se dezbrăcă. După ce-și scoase haina și jerseul, observă că mîneca dreaptă îi era țeapănă de sînge uscat, și cînd își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trezi cînd bărbatul strigă: — Ești acolo? Te plictisesc? — Sînt aici. Te rog, continuă. — Știi, iubeam imaginea omenească și detestam modul în care oamenii o înjosesc, dezvoltînd exagerant unele fragmente pentru a obține un avantaj temporar, rupînd altele pentru a-și domoli dureri obișnuite. Mi se părea că sînt înconjurat de lipitori care-și foloseau vitalitatea pentru a o fura pe-a altora, și de bureți care se ascundeau în dosul prea multor guri, și de crustacee care renunțau la sentimentele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și așteptînd să propună celălalt prima mișcare. în cele din urmă, Rima zise: — Ce-ar fi dacă am merge pe partea opusă a liniei și ne-am ține de mînă? Atunci, cel care o va lua la vale va fi domolit de cel care va merge în sus. Lanark se uită la ea și strigă: — Ce idee deșteaptă! Ea zîmbi și se ridică. Hai să încercăm. încotro mergem? — La stînga. — Ești sigur? — Da. Aluneci de partea cealaltă fără să-ți dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în orice clipă se putea trezi că un roboplan plin cu dușmani aterizând chiar pe terasă. Gosseyn inspiră profund. Aerul își păstrase prospețimea de după ploaie și-i dădu forța să accepte riscul pericolului. Atmosfera de pace a naturii îi mai domolea neliniștea. Suspină și se lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi și pe lobul occipital, iar prima investigație începu și le oferi prima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
asvîrli pe Genarul până în nori. Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos - iar din două gene de nouri se vedea doi ochi albaștri ca cerul, ce răpezeau fulgere lungi. - Erau ochii Genarului exilat în împărăția aerului. Făt-Frumos domoli pasul calului, și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. O zi încă și ajunseră în mândra cetate a împăratului. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos și de aceea, când se împrăștiă faima venirei lui, ziua-și muiă aerul în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]