49,733 matches
-
distinsa vestală a profesorului. A cerut o bucată de hârtie și cu mâna tremurândă ne-a scris: «Vă rog să faceți tot posibilul ca statuia lui Eminescu de la Montreal să fie Înălțată pe un soclu, așa cum am conceput-o». Această dorință sfântă a Maestrului trebuie să fie Îndeplinită, și fac un apel la toți romanii iubitori de țară și de cultura noastră, din Canada, din România și de oriunde s-ar afla, să contribuie la construirea unui soclu pentru statuia lui
2008 - AN AL MARILOR PIERDERI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1558]
-
brutale Între nații. Copiii nu au decât o singură problemă: să-și găsească prieteni cu aceleași preocupări sau cu care să se joace. Nimic altceva! Puritatea nealterată a sufletului de copil nu are ștampila naționalității pusă-n frunte, are numai dorința de a comunica și a-și face prieteni. Din acest motiv singurele prietenii sincere și durabile rămân cele Înjghebate la copilărie și școală când nu există Încă interese de vreun fel. Școala vieții a fost pentru noi școala străzii pe
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
intrat și anii de joacă cu copiii de pe stradă, cu care am rămas prieteni adevărați până la maturitate, uneori chiar mai târziu. Magia străzii! Strada noastră , pe care În orice direcție o luai ajungeai tot la Dunăre, ne-a stârnit tuturor dorința arzătoare de a călători , mai ales când am Început să ne pierdem prietenii de joacă ce părăseau corabia iluzorie a visurilor noastre, pentru una reală care se Îndrepta către alte mări și țări și cel mai mai mult când regimul
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
prefața primei sale cărți, „Gânduri de la marginea lumii”, prefață semnată de domnul academician Gheorghe Păun: „(...) Căci poet este Baciul domnișan, cu carte-n regulă de la prima carte („Gânduri...”), unde ne cheamă, cu clopoței de lut și sinceritate, abia strunindu-și dorința de a spune - de la proză, la rimă strânsă și la vers liber - că greu trebuie să-i fie, purtând În văzul lumii o inimă atât de plină, parcă sub presiune, precum un samovar Încins, de câtă viață și poezie are
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
Noi considerăm că figura Lupului Fenrir (zeitate majoră daco-geto-gotică, identificabilă, funcțional, cu Însuși Zalmoxis!) aduce, În toate cazurile, sugestia demiurgiei, a Întemeierii Neamului Dacilor-DAOI (Poporul CĂII DREPTE, dar și Poporul LUPULUI!)sau, cel puțin, a dorinței de schimbare a lumii (prin PURIFICARE - PURIFICAREA presupunând trecerea prin INIȚIEREA [MIORITICĂ] A MORȚII). Munca acelor “Collegia fabrorum” (societăți secrete, de la Începutul mileniului I, cu misiunea de a “Împăca”, În esența lor spirituală, simbolurile divine ale antichității - zalmoxiene, În cazul
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
la moartea bunicului său, venerabilul general Bart. O emoție puternică îl copleși odată cu umbra regretelor rămase din copilărie... De ce nu s-a născut el cu un secol în urmă, când viața avea o aromă aparte? Aceasta să fie, de fapt, dorința tuturor neadaptaților în drumul lor sigur spre ratare!?! Se trezi în fața șifonierului întunecat din prima cameră, obiect pe care nu-l deschisese din copilărie, când se ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
quintei esențe", Rabelais, a avut copii. Dar sunt convins că gura larg deschisă, capul sumețit, gâtul și brațele întinse către dulcele izvor, această enormă lăcomie a sugarilor putea să-i inspire figurile uriașilor săi gurmanzi. Descoperirea gestului care apucă, a dorinței, a nevoii de a apuca este, probabil, un moment crucial: gestul supraviețuirii. Însoțit de expresia privirii, a feței, de încordarea întregului trup care se pot exprima printr-un singur cuvânt, imperativ: "Dă-mi!" (Gargantua: "A boire! A boire!") Însă la fel de
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Sunt oamenii ca fiare ce își înfig în suflet dinții. Totuși o inimă de sus (Hölderlin) Bate încă pentru ei, chinuită de bunătate. Și poezia le dă porunci de har în necunoașterea ce îi bântuie. Așa seacă șuvoiul Produs de dorințele de moarte. Un fast de încoronare înghite vrăjitor muritorii. 7 decembrie 2006 * Nimeni din cei ce au fugit din pământ Nu mai știe ce corp a avut, Ce alt corp i-a fost geamăn, Că fără vrerea sa a fost
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
Cu bătăile tale ce se opresc Uneori pe marginea izgonirii, Vino și lasă-te cântată Chiar de ispită. E noapte încă, prea multă noapte Peste tot ce zboară, Peste tot plutește Primindu-ți văpaia. Ne cunoaștem trup fără trup, Numai dorință de invizibil, Naștere din nenaștere, Infinit devorat de infinit. 13 decembrie 2006 * în clipa asta totul plutește, Cer, pământ, zi, noapte, lucrare divină, Am în el cu trupurile noastre înlănțuite încă în paradis și pe care prăpastia le separă. Acum
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
tale și aruncă-le spre viitor pentru a le readuce În prezent. 863. Ce să facem cu paradisul tău Doamne dacă suntem orbi ca să-l vedem și surzi să-l auzim? 864. Ce ne-am face dacă am avea toate dorințele Împlinite? Am fi mai fericiți fără să ne mai dorim nimic? 865. Răbdarea este una din monedele ce trebuie plătite Împlinirii. 866. De cele mai multe ori tristețea spală apa murdară a păcatului originar din noi. 867. Ce ne-am face fără
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
contrariat. Nu se așteptase la așa ceva. Ți-aș spune că n-ai dreptul să abandonezi, dar știu că totul e zadarnic, zise Lobo. N-am spus nimic. Mi-ar fi fost rușine să recunosc că eram stăpânit eu Însumi de dorința de a mă Întoarce acolo undemi era locul de foarte multă vreme. Aveam să plec alături de profesor, printre frații mei adevărați, În pădurile de nepătruns ale planetei. Animalele de pradă dispăruseră odată cu oamenii. Rămaserăm doar noi, maimuțele, insectele și câteva
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
de cuviință - ce fericit a fost când și-a dat seama că asta e în voința și decizia lui, dar pe la a treia votcă și-a zis "și dacă este numai o părere, dacă altcineva, mai presus de voința și dorința sa îi spune âpentru azi ajunge, Ivan Mihailovici> - că e de ajuns pentru ziua respectivă și i le înmâna Marfei. Ea le lua în brațe, se întorcea militărește și dispărea. "Sau dracu mai știe pe unde... adică cum să mă
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
viața lui o zână, dar atunci, pe loc, își spuse că așa trebuie să se fi arătat dumnealor, zânele, despre care citise în copilărie prin cărțile lui bunică-său. Dar, nu asta era surpriza. Deschizând larg ochii -care aveau neasemuita dorință de a se roti nebunește în orbite - și pipăind-o temeinic pe toată suprafața goliciunii sale de parcă ochilor săi le-ar fi crescut brusc degete, își dădu seama că Ludmila, Cervenkova carevasăzică, nici măcar nu-l vede. Dar ceea ce punea capac
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Diaconescu Păcatul Citesc ultimul capitol din Dunărea lui Claudio Magris: Delta, ghiolurile, Sf. Gheorghe, Sulina... Și, deodată, mă simt chemat irezistibil! de acea plajă nesfârșită, în fața unei mări galbene, sub ultima dogoare a verii - era septembrie -, de buzele arse de dorință ale fetei preotului, de părul ei lung și negru ca smoala topită în cazanele Iadului... ș.a.m.d. Dar "mai departe" n-a mai fost. Doar amintirea și regretul - și păcatul - neîmplinirii. Frica La clinica din N., rezerva 275, Marie
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
această clădire. "Spaniolul" salută și oprește toate mașinile scumpe care trec prin dreptul lui. Apoi intră și el în aceeași clădire. Simt că toți cei ce intră în piață se cunosc între ei. Și mă cuprinde o vagă neliniște și dorința de a pleca mai repede de aici. De unde această suspiciune, această insidioasă teamă? Și, deodată, realizez că, după 30 de ani de viață trăită "afară", am rămas, totuși, "înăuntru". Disperarea Cum să stășânești disperarea? Prins de ea, ca în ochiul
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
emoție așa de abstractă ca sentimentul libertății !) Fericirea că sînt eu, eu în sinele meu, depășește Orice altă fericire. Mă îmbăt de mine, de mirosul meu, de sîngele meu Ca un bețiv care stă cu luna plină în față Și dorința de a urina pe tinicheaua galbenă, în flăcări poate, Este suprema libertate: Să sfîrîie luna Ca o inimă de cîine Aruncată în lava unui vulcan Care s-a trezit numai pentru tine...! Ay!
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/9789_a_11114]
-
sale chema Betina și când mă aflam dinaintea ei orice altă rațiune a existenței mele dispărea ca prin minune. Nu vedeam. Nu auzeam. Nu gândeam. Faptul că nu eram în stare era deja ceva, dar faptul că nici nu simțeam dorința era și mai și. Lumea cu frământările ei cotidiene, mai curând meschine, și chiar farmecul ei, mai curând bănuit, se retrăgea sfielnic, iar eu nu mai aveam nevoie de nimic. Absolut nimic. Ca și cum, din ceața unei vieți întregi, m-aș
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
Româno-Americană. Cucerit de acest proiect, am contactat zeci de români valoroși printre care și pe G E Palade, ducându mă În acest scop la New Haven. Îi convingeam și apoi le ceream biografia și lucrările care trebuiau să le sprijine dorința de a face parte din academie. Plecând din Los Angeles și Începând o activitate pe cont propriu, timpul liber mi-a dispărut: mi-au trebuit mai mulți ani ca să-mi pot relua activitățile secundare, perioadă În care Întreprinderea pe care
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
este atât de senzațional Încât prefer să-l redau ad literam, așa cum se găsește În organul Partidului Republican FrontPage Magazine, Sept. 27, 2007 În articolul meu ”Should the U.S. Back Down?” (http://97.74.65.51/readArticle.aspx? ARTID=28071): Dorința de a mai susține acest partid mi-a dispărut Însă când nu ni s’a răspuns la cererea de a face parte, alături de Lia Roberts (pe atunci președinta Partidului Republican din Nevada), fără cheltuieli din partea altora, din delegația americană care
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
de altă parte - și asta se întîmplă mai des - cititorul se pomenește neajutorat în fața hățișurilor populate din belșug cu tot soiul de abracadabre, precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea / și-n roirea substanței eterne / germina vertebrarea dorinței" etc. Cît n-aș da să aflu și eu cum pot consoanele ameți nălucirea din stea și, mai ales, cum germinează vertebrarea dorinței (mai cu seamă) în roirea substanței eterne?! Poate că, descifrat fără grabă, rînd cu rînd, cuvînt cu
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
precum: "și consoane pluteau în vocale / amețind nălucirea din stea / și-n roirea substanței eterne / germina vertebrarea dorinței" etc. Cît n-aș da să aflu și eu cum pot consoanele ameți nălucirea din stea și, mai ales, cum germinează vertebrarea dorinței (mai cu seamă) în roirea substanței eterne?! Poate că, descifrat fără grabă, rînd cu rînd, cuvînt cu cuvînt, totul ar ajunge să fie limpede în această poezie, numai că s-ar putea întîmpla ca ceea ce ar ajunge să fie în
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
misterioase ale unei dictaturi. "Copaciu socotea că e bine ca oamenii să se teamă de ceva" (p. 269), detesta discuțiile pe care Croicu, profesorul de naturale, le provoca întrebând oamenii dacă sunt fericiți, voia să înstăpânească ordinea și să potolească dorințele (p. 273). Dar Bașaliga era cel mai tare în Vladia prin puterea invenției, adică a minciunii, dovedită prin întreținerea încrederii în transportul imaginar de vin: "Bașaliga ținea mult la această idee, a reușit să o realizeze, e splendid, să știi
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
provinciei imaginare, altul în afara ei. Gelu Ravac este adeptul credinței tibetane în "tulpa, invenții, născociri de-ale noastre" (p. 45). Tulpa este dublura afectivă a unui om, o copie mentală, un fel de clonă îmbunătățită, un substitut imaginar al unei dorințe reale, proiecția în imaginația celuilalt. El însuși, Gelu Ravac, va constata că este invenția studentei Olga, care-i va deveni, pentru scurtă vreme, soție. Aceste ficțiuni se multiplică nu numai în Vladia, ci și în afara ei. Până la urmă, fiecare dintre
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
a spus niciodată adevărul”. Revenit admirativ la România și nu la sine, după un enunț cu iz patetic, trece la un esopism par lui meme: “Îmi pasă ce se Întâmplă cu nefericita noastră țară. Nu pot Închide ușa casei cu dorința de a nu mai auzi nimic din ce se petrece În stradă. Sunt conștient că mă agit inutil, că nu clintesc un fir de praf În contra istoria pe care soarta, politica (dar și neseriozitatea noastră) ne-o impun, dar nu
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
și să-i dai pământului chip de om. Iar el să zboare așa, cu chipul de om, prin univers. Însă mă gândesc mai ales la sculptarea lumii ca lume. Să iei lumea și s-o sculptezi după gândul și după dorința ta. Și să faci din ea o lume dumnezeiesc de frumoasă. În fața căreia Însuși Dumnezeu, dacă El o fi Creatorul acestei lumi, să se minuneze și să se revolte. (tare) Să-i pară rău că El nu a făcut-o
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]