24,150 matches
-
asume cheltuielile filmului și să le rambursese, cale de cîțiva ani... N-a fost singura lui neplăcere financiară. Cînd eram mici, se întîmplă foarte des să ne fie confiscate mobilele, în contul datoriilor tatei. Ne lăsau doar pe ce să dormim, doar saltelele; somierele și noptierele erau luate. Asta nu mă afecta cîtuși de puțin. A trebuit să ajung adultă ca să înțeleg că era ceva considerat rușinos. Eu am luat-o întotdeauna pur și simplu că pe o problemă de rezolvat
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
iarbă,/ se primenește iubirea veche// Se prăbușesc catargele genovezilor,/ cînd îți sărut plămînii,/ cînd trag clopotele Europei în schimbare// Ești temelia gropii/ ești indiferență pumnului de țarina/ ești/ speranța -/ hamal în porturile orientale" (Ritual). Generațiile se succed holografic: În toate, doarme fiecare./ Se nasc, în somn,/ fiice, mame, alte fiice./ Nu mai grăim nici noi, nici Nietzsche -/ doar așteptăm, în ascultare,/ să vină Îngerul, să ne ridice" (Așteptare). Așadar viziunea nietzscheiană a "eternei reîntoarceri" e purificata, integrată în ordinea divină... Însă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau cu o înduioșătoare umilitate: "E dimineață trec prin camerele luminate de soare/ pijamaua îmi flutură mă conduce/ în baia cu faianța albă unde rămîn un timp nedefinit/ melancolic și inconștient că la un
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar n-am făcut nimic. Toate erau acolo, mi-au atras atenția și le-am fotografiat. Ce anume vă interesează la o ființă umană? Cum se nasc portretele pe care le desenați acum? Aveți un
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
cea de somnolență și uitare. Atît de riguros stabilit este el că atunci când se produce o abatere întâmplătoare, ai senzația unei catastrofe. Parcă n-ar avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu poți dormi câteva ore te umple de groază. Rămâi treaz într-o lume care toată doarme. Chiar și moartea o gândești în felul ăsta...ca o catastrofă personală tocmai pentru că după toate aparențele, - restul lumii continuă să trăiască. Ești singur în fața unei
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
produce o abatere întâmplătoare, ai senzația unei catastrofe. Parcă n-ar avea sens să trăiești în alt mod. Ca în cazul insomniei... faptul că nu poți dormi câteva ore te umple de groază. Rămâi treaz într-o lume care toată doarme. Chiar și moartea o gândești în felul ăsta...ca o catastrofă personală tocmai pentru că după toate aparențele, - restul lumii continuă să trăiască. Ești singur în fața unei lumi ale cărei rosturi sunt bine definite. Ea se impune prin exterioritate și prin
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
se poate...decît așa!! Așa apare cuvîntul "obiectiv" pe care îl folosești cu teamă pentru că el se referă la o realitate sigură și definitivă, în afara ta. O realitate pe care după toate aparențele, toți o recunosc în aceeași măsură. - Toți dorm la ora asta de noapte, toți gândesc așa depare lucrul acesta, toți cei de lângă mine rostesc același cuvînt despre același lucru. Și cuvântul sună în limba lui totdeauna la fel, până când și eu îl folosesc cu același rost, adică îl
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
el se impune ca - libertatea de a nu mai cunoaște, adică de a elimina din viață - programul. Reapariția luminii, dimineața la trezire, readuce programul zilnic. Revenirea aceasta fără dorința sau alegerea ta prealabilă, întărește convingerea interioară că libertatea de a dormi, de a nu cunoaște, este iluzorie. Lumea existând te obligă s-o percepi. Fiecare trezire este o reconstituire a acestui eu programat care își caută punctele de sprijin și referință. O metempsihoză zilnică! Ea începe prin încercarea de a se
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
și senine asumări de sine, așa cum în Rusia speraseră în miracolul vindecării lui Menuhim. Cînd Mendel, în ziua în care îl mustrase, începe să plîngă, țăranul îl consolează în cel mai simplu mod posibil. Atingîndu-I umerii firavi, el îi șoptește: "Dormi, dragă evreule, dormi și te odihnește!" Somnul pe care i-l recomandă Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon al eforturilor de căutare, ca ultimă și definitivă resemnare. Acesta mi se pare a fi finalul lui Mendel, conceput
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
de sine, așa cum în Rusia speraseră în miracolul vindecării lui Menuhim. Cînd Mendel, în ziua în care îl mustrase, începe să plîngă, țăranul îl consolează în cel mai simplu mod posibil. Atingîndu-I umerii firavi, el îi șoptește: "Dormi, dragă evreule, dormi și te odihnește!" Somnul pe care i-l recomandă Sameșkin poate fi interpretat și ca moarte, ca abandon al eforturilor de căutare, ca ultimă și definitivă resemnare. Acesta mi se pare a fi finalul lui Mendel, conceput de Roth, ca
Religia suferinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17202_a_18527]
-
trupul său,/ Bine lipite, cît să poată fi date de-a dura,/ M-am aplecat asupra ei cu frică/ Și mă uit cum îi este lipită gura" (Din două părți). Alcătuirea lui Ieronim, personaj emblematic al adorației, e una obiectuală: "Doarme Ieronim cu capul pe brațele mele/ Și cu ochii deschiși, e tîrziu,/ Și mi-e frică să-i scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
scot brațele de sub cap/ Și e liniște și m-aplec către el.// Ai un ochi de sticlă, Ieronim,/ E puțin mai albastru decît celălalt/ Și puțin mai rotund și puțin mai adînc/ Și are valuri în el, ca icoanele vechi" (Doarme Ieronim). Legătura dintre parteneri e dată de aceeași compoziție de fantoșă: "Acum trupul meu ca și al tău este/ Din bucăți făcut, șade-n frunzișul veșted,/ În ceafă are ochiul pus din greșeală-acolo/ Și în călcîi rotundul creștet" (Cîntec
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
strai românesc: Încă un om își duce crucea-n spate,/ Senin, de parc-ar duce-un sac la moară,/ Și toți îl urmărim cum intră-n cimitir/ Și nimeni nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului comunist i se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nu se înfioară" (Seninătate). Paradisului comunist i se demontează mecanismul mistificator: "Dormeam lîngă-acel munte ca lîngă-un paradis/ Pierdut, în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea lividă, de mort, pe care o capătă hîrtia: "De foarte multă vreme nu am făcut nimic,/ Încerc să scriu ceva dar nu se
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
nu mai existăm. Poate aici vor fi asiatici sau africani, cine știe, sau chiar englezi... depinde cum va evolua lumea. Ce tip de filosofie te-a dominat ca om și ca scriitor? Tata îi spunea simplu: Cum îți așterni, așa dormi. Destinul omului depinde foarte mult de el însuși și apoi de evenimente. Cu popoarele, lucrurile sunt mai complicate. Există popoare care nu și-au putut decide soarta lor, au decis alții pentru ele. De exemplu polonezii, trăind între două puteri
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
văzut de curînd un exemplar al unui prestigios liceu bucureștean, liceenii se simt avangardiști și cîștigă premii cu poezii în stilul Frunză verde de albastru, un onorabil inspector financiar voia să mă convingă nu de mult că Nichita mînca și dormea poezește. E bine, e rău? Vorba lui Moromete, depinde de facultăți. Antologia realizată de Alex. Ștefănescu e foarte utilă, în scopuri didactice și nu numai. Orice cititor de poezie va fi satisfăcut să aibă posibilitatea să treacă prin toate volumele
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
însă și-a schimbat atitudinea față de poezie. în volumul de debut din 1966 este evidentă convingerea poetului că poezia poate eterniza clipa, că îl poate salva. Starea sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
contemplarea tăcută și așteptarea "dulce" a apariției primelor semne ale sufletului afectat de cunoaștere (în sensul acordat de Paul Ricoeur ființei-afectate-de-trecut, adică de modificare prin îmbogățirea mental-emoțională), ca în Dulce așteptare; prin contopirea cu Principiul (Monada); prin experiența iubirii "sfielnice" (Doarme fecioara); prin absorbirea eului în eternitate (Lava de ghiață); apoi prin contestarea eternității și Increatului, care ar fi decis armonizarea haosului, din Alegerea lemnului și, în fine, prin acceptarea ideii că mai este o cale, "numită din greșeală cea din
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
pare a fi cel de-al 5-lea, intitulat Lava de ghiață, al cărui ritm alert curge imperturbabil; aparent numai, căci în subtext percepem neliniștea în fața necunoscutului ("Drumul acesta,/ lăuntric și fără întoarcere,/ veșnic ca lava de ghiață"). În liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al liedurilor de Schubert... Ascultând liedul Alegerea lemnului am avut brusc senzația de clar-obscur specific
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
în minte când "citim" cartea: "Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii. Comuniștii au vrut să ne facă fericiți cu forța: bă, să fiți fericiți, că vă ia mama dracului! Adică să mănânci bine, să bei bine, să dormi bine și la loc comanda! Ca să constați că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în științe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă... vede tot
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
secțiune a cărții, "Adevăruri cernute" tensiunea se mai îmblânzește, meditația e mai împăcată, registrele mai ample, încleștarea agonistică e preponderent defensivă. Cernerea adevărurilor se face recurs moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită semantică rural-transilvană, sigiliu și parabolă a vieții și poeziei sale, Ion Horea probează totodată că stăpânește culmile prozodiei ludice și ale compozițiilor rafinate, ca descendent al marii școli de poezie românească, al
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
și turme oprindu-se și plîngînd/ că nu pot bea roua/ că iarba cu buzele n-o pot reteza/ că simt un hotar un duh în singurătate/ acolo o liniște de nepătruns" (pajiște). Cuvîntul de ordine e uitarea cea atotvindecătoare: "dormi liniștit sub narcotic/ nu te doare nu te chinui/ vindecîndu-te/ lîngă tine și eu mă vindec// împrejurul nostru e un halou/ rar fire de praf se depun/ ca niște stele stinse la care/ ne uităm ocrotiți" (halou). Astfel versurile se
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
autorii cărții. Ce face, să zicem, un bărbat din vremea noastră dacă este lăsat complet liber? îl citește pe Kant? Se duce în Africa să vâneze lei? în nici un caz. Un bărbat din vremea noastră, dacă este lăsat complet liber, doarme până la prânz, nu se mai spală și nu se mai bărbierește, iar după-amiaza iese îmbrăcat în pijama în fața blocului și joacă table. Aproximativ în felul acesta își folosesc libertatea - în scris - cei mai mulți dintre componenții grupului de la Tescani. Cartea începe cu
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Mariana Neț Visul cavalerului (17,1 x 17,1 cm) se numără printre cele mai mici tablouri ale tînărului Rafael. Un june cavaler e arătat cum doarme la răspîntie și i se înfățișează în vis că are de optat între asceză și o viață de plăceri. Alege, evident, calea cea dreaptă. O dată pentru totdeauna. Așa stau, poate, lucrurile în vis și în parabolă. În viață - și chiar
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]