5,320 matches
-
de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
France a fost mai rapidă și mai plictisitoare decât Își imaginase. Cabina ei de la clasa a doua era simplă, strâmtă, dar nu și lipsită de confort. O Împărțea cu o femeie În vârstă care saluta politicos, dar nu se arăta dornică de conversație, lucru care Îi convenise de minune. Acolo a rămas mai tot timpul călătoriei, ținându-se la distanță de tinerii americani bogați, care o dezgustau Încă de pe atunci. Mișunau pe toate punțile, se strigau cu Însuflețire unii pe alții
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un școlar scos la plimbare de un unchi morocănos, Însă elegant Îmbrăcat. și unul, și celălalt păreau mulțumiți, cu toate că nu prea aveau ce să-și spună. Afișau Însă voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu un infarct, cu câteva pietre la rinichi, acolo, ori cu un plămân extirpat de la o tumoare, un adevărat chilipir față de celălalt, candidat sigur la cancer. Dacă se afla prin dreptul unei uși, bate pe ascuns cu degetele în lemn, dornic să alunge o asemenea posibilitate. (Nina râde și bate din palme, oho, ho, ho!) Iar dacă personajul nostru suferă de ceva, atunci numai de la mesele festive i se trage. Face și pe dracu în patru să fie invitat și toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
virgină. Uite, spunea ea, m-am trezit că am copii cât mine de mari și eu nu pot să cred că au trecut anii, nu pot să cred că mă apropii de final, când mă simt atât de plină și dornică de a dărui sentimente frumoase, când eu mă știu capabilă să dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o parte, cu firele bine ticluite la tâmple, orientate spre ceafă, îi privi ochii de culoarea mierii. El îi prinse privirea și pentru o clipă păru să coopereze cu ea, dar, nu, aluneca, era prea departe și prea puțin dornic să scurteze traseul, să afle ce se petrece sub fruntea albă, înaltă a Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte în alta, reproducând din memorie cursurile lui învățate de ea pe dinafară, oprindu-se de o mie de ori în fața ferestrelor, dornică să-l vadă traversând strada către hotel, trist, vesel sau indiferent cum, numai să se sfârșească cumva acel chin al incertitudinii pentru care ea nu mai avea forță. Sidonia era stăpână numai pe terenul supozițiilor, atunci când la mijloc erau viețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cești. El, în fotoliu îi pare din nou puternic și de neclintit. Am auzit că ai fost la teatru, rostește el rar, calm. Par vorbe de conveniență dar ascund în ele o curiozitate dezarmantă. Spune, ai fost? întrebă el repede dornic să-și potolească suspiciunea. Da, alaltăieri am fost la teatru. El îi imită cuvintele tărăgănat, batjocoritor. Da, alaltăieri am fost la teatru, pe dracu, alaltăieri a fost luni. La teatru ai fost duminică. Da, să știi că ai dreptate, răsalaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar nu-mi pot bate capul cu asta. Îmi lipsește microbul, ce să fac? Nu-l mai văzuse de mult pe Ovidiu, nu prea simțea nevoia s-o facă, nici Larisa nici părinții ei nu-i erau pe plac. Prea dornici să parvină ca să fie pe placul ei. Și nu voia să fie în societatea oamenilor asupra cărora nu avea nici o ascendență. Ei făceau parte din tagma învingătorilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adevărată slăbiciune pentru învinși, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-te, du-te, du-te. Da, spuse repede în receptor, da, bine. Peste cât timp pot veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de curiozitate, dornică să vadă și să știe tot. Din spatele ei, fotografiile de pe pereți, imobile în ramele lor, țintuite sub sticle, îi strigau, deschide, deschide fereastra, ai aburit cu respirația geamul, nu mai vezi nimic, hai repede, repede, trage de mâner, cât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Tema aceasta, a căutării, revenea obsedant de-a lungul întregului film, era foarte bine realizată, te tulbura. În sală perechile de îndrăgostiți se sărutau, aici își mutaseră sălașul de când frigul îi gonise din parcuri. Unii vizionau cu răbdare. Câțiva băietani dornici de acțiune și de cavalcade picante începură să fluiere. Puțini înțelegeau ceva, cu adevărat din filmul acela. Au ieșit din cinematograf fără să scoată o vorbă. Ei, cum a fost? a întrebat-o într-un târziu bărbatul mai mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dans din hol, aerul de prohod al petrecerii ar fi fost greu de pus sub semnul Întrebării. Se apropia de ora unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o guste, erau aici, vag interesați de miza evenimentului. Sau deloc. Pentru a nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pânza de in care proteja parchetul. Din Brândușă nu mai rămăsese decât un B cu contururile neregulate, gata să pleznească pe la cusături. În frazele scurte, cu tăietura precisă, care ascundeau În adâncime căutarea febrilă a formulei memorabile, specifică profesorilor tineri, dornici să seducă sau să subjuge auditoriul, Petru Își vedea primele cursuri sau seminarii. Iolanda era atentă mai mult la cizmele italienești ale Eleonorei și la mulțimea pistruilor de pe față, decât la vorbele ei. Despre Școala de Pictură de la Baia Mare știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vladimir Ilici. Și vé transmite salutéri. - Am Inteles cé are În grijé niște copii séraci, e adevérat? - Da. I-a gésit pe stradé, În timp ce mureau de foame, și i-a salvat. Zice cé sînt niște copii foarte inteligenți și sînt dornici sé afle cît mai multe despre Revoluție și despre dumneavoastré, Vladimir Ilici. - Bravo Nadiușa! Nu se dezminte! Și? Le-a povestit ceva despre mine? - Toaté ziua numai asta face, Încît séracii copii umblé cu degetele În urechi prin casé! Glumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
în urmă. Aspecte semnificative din activitatea diplomatică 1. După numirea în funcția de Director adjunct și, apoi, de Director al Direcției de Protocol a M.A.E., a considerat, ca principal obiectiv, restructurarea și încadrarea acestei direcții cu diplomați tineri, dornici de afirmare. De menționat că, într-o perioadă relativ scurtă, a reușit să facă din Direcția Protocol o unitate eficientă și profesionistă, în structura M.A.E., pusă la dispoziția conducerii Ministerului, a direcțiilor politice și de specialitate din minister
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
stătea mai bine. Oficiile de cadre luaseră la puricat tot corpul didactic. Referințele rămîneau strict secrete. "De acuzat te acuzau, dar drept să te aperi n-aveai. Te lucra un coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui cei dornici să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de ea, care să mă împiedice. Din cauza formei ademenitoare și a culorilor, asemenea unei ciuperci otrăvitoare, dar mai ales a renumitului autor de basme și povestiri, părea de la distanță o carte pentru copii, spre care s-ar repezi orice părinte dornic să îmbunătățească colecția odraslei cu un exemplar nou și arătos al marelui scriitor. Totuși, la o privire mai atentă, pare că basmul se adresează mai degrabă cititorului adult decât copilului ce se străduiește să adoarmă. Nici aici regula nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de meșteri autohtoni, îmbinată și modelată de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma altă zi. După o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea. Și după o zi, urma altă zi. După o noapte, o alta, toate fiind ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de Dincolo. Astfel că timp de... (nu are importanță, pentru că în calcul asemenea momente sunt nu numai inobservabile, dar au consistența unui vis uitat la fel de repede odată cu invazia brutală a dimineții). Și exploziei de sunete ale gureșelor din clanul păsăresc. Dornice de a ciuguli bob cu bob, noua zi. Și fiecare lume o conținea pe cealaltă, așa cum concentratele de hrană cuprind întreaga clasă de vitamine într-un grăunte. E Raiul, Mamă? Nu, e impresia Iadului despre sine. Două Mame, două Mioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine cu fălci uriașe de foc, sigur, fiecare cu șiretenia sa, pentru că trebuie să știți, flacăra e foarte șireată și dornică să ducă la bun sfârșit destinul ei de flacără, cu scopul ce-i definea existența sa de foc, din Făt-frumoasă flacără, devenind principesă-foc, cu unicul gând de a ucide tot ce există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vieții, condimentată cu frumos și antifrumos, din lupta lor cu mine reieșind o alta mai explozivă de culoare și sunet, ceea ce Mama nu avea. Și gândeam modalitățile de a o pierde. Se ridică însă întrebarea precum dracila din pământul arțăgos, dornică de a supraviețui tăișului de oțel: dacă anihilarea ei ar fi determinat cauza sfârșitului meu, nu cumva ecranul fără imaginea filmului ar fi fost la fel de mort ca timpul însuși care i-a dat viață? Am prelungit deci starea de spectator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
calculate într-un coșmar al revenirii, iar și iar. Sigur că mereu se iveau din necunoscut. Terfelea toată munca devenită zadarnică într-o alta, cognoscibilă, care trebuia integrată, schimbând datele problemei. Așa aveam să devin mai îndrăcit pe viață, mai dornic de a învinge, mai puternic și când înfloreau zorii mă întorceam din camera zeiței spre chilia în care Închipuirea era plecată de acasă. Any Palade era a doua zi privită de profesori și elevi cu alți ochi. Își păstrase haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care au mai puțin. Situația aceasta a fost foarte bine descrisă de către Andrew Carnegie, magnatul oțelului: "Abundența este un dar ceresc ce îl obligă pe posesor să o folosească în beneficiul societății cîte zile are de trăit". Mulți oameni sînt dornici să îi ajute pe cei care au mai puțin dar, pentru asta, ar trebui să devină mai întîi ei înșiși bogați. Ei ar trebui să se ajute mai întîi pe sine, deoarece, din păcate, acesta este mecanismul. Nu poți culege
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
locui și de ce voi fi mîndru? Încotro mă îndrept în prezent? La începutul cărții, te-am rugat să-ți răspunzi la următoarea întrebare: Unde mă voi situa în șapte ani de acum înainte dacă nu voi schimba nimic? Chiar ești dornic să stagnezi și să nu-ți schimbi cu nimic direcția în viață? John Naisbitt spunea odată: "Cea mai bună cale de a prezice viitorul este să știi exact ce se petrece în prezent". Fii sincer cu tine însuți. După ce vei
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]