7,291 matches
-
-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în capitolul precedent („Problema este întotdeauna cu frații mai mari“), părerea mea e exact pe dos. Și, ca să arăt că problema este întotdeauna cu frații mai mici, înșirui și eu niște puncte (tot 7): o vreme, frații mici sunt convinși că realitatea e una singură, doar frații fiind de două feluri, mici și mari; frații mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două pe față, două pe dos. Luigi a dispărut apoi din povestiri, s-a odihnit cam un deceniu și jumătate între copertele unui dosar și în memoria mea, a ieșit de-acolo acum vreo doi ani, când a redevenit personaj principal într-un alt textuleț, semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la trei, locuia Cubanezu. Băiatul ăsta (și el tot la I, tot cu tată ofițer, dar comandant de unitate, locotenent-colonel) umbla în trening de opzeșpatru și-n cizme de cauciuc de douășunu, se ștergea la nas cu mâneca sau cu dosul palmei, dădea craci cui vroia dacă avea o minge, se ocupa cu capra, leapșa, lapte-gros, frunza, capace, bambilici, cartonașe și multe, multe altele, nu se prea lipea de fete și se scula cu noaptea-n cap ca să ajungă la antrenamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
viață ai paginilor nescrise, mici crîmpeie scînteietor de inteligente de geniu, ce efectiv abia așteaptă să se nască. Din această matcă grandioasă, Întreaga poveste va țîșni, ca să zic așa, singură afară. Ce deziluzie ! Lucrurile aveau să se dovedească exact pe dos. Și nu se poate, În nici un caz, spune că nu există multe Începuturi de vis. Uite, de pildă, cum sună ăsta : “La ora 3 dimineața, cînd a sunat telefonul, Morris Monk știu, chiar Înainte să ridice receptorul, că la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spune. Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și a strigat la noi să dăm mai Încet. Acestea, plus vizita din partea șefului pompierilor, au fost cele trei dăți cînd ne-a bătut cineva În ușă. Jerry m-a Învățat multe despre jazz, despre improvizație, despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lipseau; la fel și cîinii - singurul cîine ce se vedea era o potaie fără stăpîn. De după copacii unui parc se Înălța un balon captiv, cu uriașu-i nas aplecat deasupra frunzișului firav; balonul se răsuci brusc și porni În sus, arătîndu-i dosul murdar. Rowe nu rămăsese numai fără bani, dar și fără casă, adică fără un adăpost unde să se poată ascunde de toți cei ce l-ar fi putut recunoaște. Îi lipsea și doamna Purvis, care-i aducea În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul pe covor. — Nu-aveți nici un drept! gemu doamna Bellairs. — E cel mai bun serviciu de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i ăsta? Întrebă ea, cu amărăciune. — Nu! 3 — Nu-mi dau seama ce anume voia să-mi ofere În schimbul libertății, dar știu că nu s-a ținut de cuvînt! zise Rowe. — Nu mă amestec, rosti ea. Toate Îmi ies pe dos! De aici Înainte, fă ce vrei. — Trebuie să-mi spui unde s-a dus! — Credeam... credeam că v-aș putea păstra pe amîndoi. Nu-mi pasă ce se Întîmplă cu restul omenirii. Soarta ei nu poate fi mai rea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ultima ambulanță. Spectatorii se întoarseră la mașinile lor sau urcară terasamentul către spărtura din gardul de sârmă. O adolescentă într-un costum de dril trecu pe lângă mine, ținută de mijloc de tânărul ei bărbat. Acesta îi susținea sânul drept cu dosul palmei, mângâindu-i sfârcul cu încheieturile degetelor. Urcară într-o mașină cu roți mari toată numai fanioane și vopsea galbenă, și plecară în sunetul ciudat al claxonului. Un bărbat îndesat în geacă de camionagiu își ajută nevasta să urce terasamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pozițiile lui Vaughan, felul în care-și ținea brațele pe când o mișca pe soția mea pe banchetă, ridicându-i genunchiul stâng așa încât corpul său să stea în deschiderea coapselor ei, un balet gimnastic celebrând o nouă tehnologie. Mâinile lui explorau dosul coapselor ei într-un ritm lent, ținând-o de fese și, fără să-l atingă, ridicându-i pubisul expus spre gura sa plină de cicatrice. Îi aranja corpul într-o serie de poziții, căutând cu grijă codurile membrelor și musculaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zilei: au fost sau nu corecte alegerile? Și dacă nu, în ce măsură? Și cine ne garantează că în turul doi al prezidențialelor nu vor avea loc aceleași nereguli, mici sau mari?”; Ce dovadă mai bună că trăim într-o țară pe dos decât faptul că decizia luată de Pro Democrația cea mai importantă organizație neguvernamentală care a monitorizat alegerile - de a nu mai trimite observatori la turul doi a fost aproape ignorată, atât de autorități, cât și de televiziuni?! A fost curios
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ei, care ar putea să fie chiar și numai cea a obiectului ieșit acum de sub teasc, frumusețea măgarului cu care se împodobesc și cărțile, care durează până când coperta începe să se îngălbenească, un val de praf depunându-se pe muchii, dosul copertei îndoindu-se la colțuri, în toamna rapidă a bibliotecilor. Nu, tu tot speri să întâlnești noutatea adevărată, care, fiind noutate o dată, va continua să fie așa întotdeauna. După ce vei fi citit cartea abia publicată, îți vei însuși această noutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o idee despre ce aș putea face cu ele; altele nu, nimic. Uneori am ideea, dar n-o pot realiza până ce nu găsesc cartea potrivită. Răvășește volumele dintr-o bibliotecă; cântărește una, se uită la ea pe față și pe dos, privește cotorul, o pune la loc. Există cărți care-mi sunt simpatice și cărți pe care nu le pot suferi, dar îmi cad mereu în mână. Iată că marele Zid al cărților, care sperai să-l țină departe de Ludmila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apăsarea sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de țigară. Ce-a fost? - Vinerea trecută, când m-am întors, am găsit-o în casă. Are și ea o cheie. Îmi răscolise prin lucruri, cărțile erau vraiște pe podea, hainele peste tot, cu căptușeala descusută, cu buzunarele întoarse pe dos. Cu un ciocan bătuse în pereți, să găsească nu știu ce nișe ascunse, microfoane, dispozitive mascate, locul unde aș ține documentele despre ea și familia ei. Mi-a distrus și doza pentru internet, pentru că, prin internet, știe ea că transmit informații, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l lăsăm să prindă somnul? Ce mai vor guvizii ăștia? Mai pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai vor guvizii ăștia? Mai pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început povestea asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi merg pe dos. Nu mai înțeleg nimic... - Ai conflicte cu popii? am întrebat. Leonard o mai pățise o dată, muncise o vară și, dup-aceea, uitaseră să-i dea banii, de și-a tocit pingelele pe la ușile lor, „Mi-a intrat aghiazma-n pori de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-au înmulțit cei ce mă necăjesc... mulți se scoală asupra mea... îngână cu voce subțire. Așază șabloanele, șterge liniile, verifică dacă pensoanele mai mari sau mai mici sunt curate. Dintr-una dintre cutii, își presară puțină pulbere aurită pe dosul mâinii stângi, o-ntinde și e încântat de strălucirea ei. Prin geamuri se prelinge o lumină cenușie. Vitraliile n-au fost terminate. - Dumnezeu fie cu noi... tresare călugărul când îl vede pe Leonard și-și ascunde vinovat mâna la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i gaură a curului cu aromă canină, și Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii. Asta-i chiar după ce-am omorât o zi de opt ore la școala de manechine, privindu-ne pielea în oglindă, așa că fac: — Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și-a început să citească. Eu am luat treizeci și două de pastile de Nembutal. Treizeci și două de pastile de Nembutal au ajuns în poșeta mea. Eu nu mănânc marfa. Brandy încă mai citea. Am încercat toate rujurile pe dosul palmei, și Brandy era încă proptită pe-un catralion de pernuțe cu broderii în mijlocul unui pat cu apă de dimensiuni urieșești. Încă citind. Am pus în poșetă niște estradiol expirat și o jumătate de cutie de Plumbago. Agentul imobiliar strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Evie sunt în genul ăla provincial franțuzesc, pline de fantasticării și vopsite în alb și auriu. Nu e nici urmă de lună, dar cerul e plin de stele, așa că totul - casa lui Evie, tufele de trandafiri, perdelele de la dormitor, dosul palmelor mele pe cuvertură - e fie negru, fie cenușiu. Casa lui Evie era ceea ce o fată din Texas ar cumpăra dacă părinții ei i-ar da întruna în jur de zece milioane de dolari. E ca și când soții Cottrell ar ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta cu vișine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne, mi se vede cerul gurii, roz și neted ca un dos de crab, iar în jurul palatului îmi atârnă vertebrele albe în formă de potcoavă ale dinților de sus care mi-au mai rămas. Sunt momente când pot vălul și sunt momente când nu-l port. Cu excepția acestui amănunt, sunt magnifică atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Evie. Apoi din telefon: — Alo? Și e mama. Lumea e destul de mare să ne putem iubi toți unul pe altul, zice. E loc în sufletul lui Dumnezeu pentru toți copiii Lui. Gay, lesbiene, bisexuali și transsexuali. Doar pentru că e prin dos nu înseamnă că nu e iubire. Zice: — Aud multă durere la voi. Vreau să vă ajut să înfruntați problemele astea. Și Seth țipă: Nu aveam de gând să te omor. Am venit s-o înfrunt pe Evie pentru ceea ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]