80,011 matches
-
aparență de verosimilitate perfectă" (p. 270). Împrejurările mărturisirilor călinesciene probează, totuși, faptul că scriitorul nu vorbește cu adevărat despre sine decât în scrisorile către Al. Rosetti (din care Eugen Simion extrage lungi fragmente, cu deplină îndreptățire). Al. Rosetti s-a dovedit cel mai bun destinatar al confesiunilor sale, atât de greu de obținut, căci scriitorul era extrem de reticent din fire. G. Călinescu ar putea spune odată cu Flaubert: "Omul nu este nimic, opera este totul!", iar această operă nu poate fi decât
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
particular, că G. Călinescu nu avea aptitudinea pentru confesiune, atât dintr-o disciplină interioară, cât și datorită incapacității de a trece peste bariera de decență a mărturisirilor. Asta înseamnă că dezvoltă un principiu teoretic dintr-o inaptitudine organică. Ceea ce nu dovedește altceva decât perfecta consecvență în edificarea personalității călinesciene, armonia dintre psihologie și teorie. E stânjenit în 1947 când i se cer amintiri literare, pentru că, după cum declară, "întâi, nu sunt la vârsta când ștergi mobilele de praf" și apoi "a rememora
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
Caietelor Fundației "Gellu Naum", Oanei Lungescu, Hertei Müller, Oskar Pastior, Ernest Wichner și Ulf Stoltufoht, cât și lui George Ardeleanu, Florin Balotescu și Vlad Popa, pentru lucrul la arhiva Fundației "Gellu Naum". În scurt timp, cred că tirajul se va dovedi insuficient, iar cei ce s-au născut ieri, și astăzi, vor moșteni această bijuterie nu numai tipografică. O vor moșteni cu siguranță, păstrată cu mare iubire, de la tinerii lor părinți, aceștia considerându-se astăzi norocoși să-și fi procurat un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
mai încăpea lumea în Aula Universității. La Oradea am fost la Muzeul Țării Crișurilor și a rămas lumea pe scări". Într-un an, 2004, în care "cearta intelectualilor" a împărțit lumea creatorilor de la noi în două tabere, publicul românesc a dovedit că rămâne constant alături de valoare. Deocamdată, pentru Microsoft au conferențiat trei dintre "greii" culturii române de azi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici. Dar au făcut-o cu teme care reprezentau, pentru fiecare în parte, un fel de
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
H.-R. Patapievici a prezentat o primă variantă a cercetărilor sale despre lumea lui Dante, pentru ca la Iași, în ilustra Aulă a Universității, să-i farmece pe moldoveni cu descrierea metaforei lumii medievale dantești, Ochii Beatricei. Toate acestea mi-au dovedit că "decesul culturii", "disprețul față de intelectuali", "indiferența populației față de valorile spiritului" sunt vorbărie goală. Dacă niște intelectuali pot aduce într-o sală mai mulți oameni decât politicienii, înseamnă că nu e totul pierdut. Dacă fondurile Ministerului Culturii și Cultelor (ce
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
adică, o concesie stilistică de efect n.n. )... Părțile ei din nord, ne având în față nici o țară, sunt bătute de valurile unei mări deschise, cât vezi cu ochii (...) Făcând pentru prima oară ocolul mării celei mai îndepărtate, flota romană a dovedit că Britania este o insulă ; ea a descoperit totodată și a subjugat insulele necunoscute până atunci, numite Orcade. A fost zărită și Thule, pentru că până aici era poruncă să ajungă, și apoi se apropia iarna... De altfel, se spune că
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
-l cităm pe Lawrence Durrell - tot astfel spectacolul sfârșește prin a fi lipsit de orice arhitectură. Puțin îi pasă însă de asta lui Zholdak, dușman declarat al oricărei ordini care ar putea îndigui șuvoiul. Nestăvilită, zbuciumată, impetuoasă, dinamica lui se dovedește incompatibilă cu structurarea unui ansamblu al imaginilor. Ceea ce contează este doar succesiunea, fluiditatea și mișcarea lor interioară. Iată de ce reprezentațiile lui Zholdak ar putea dura la infinit: nimic din desfășurarea lor nu reclamă sau nu anunță încheierea care ar urma
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
amintim doar o singură scenă, devenită legendară. În clipa în care bănuiala, asemenea unei stări de nebunie, pune stăpânire pe Othello, de pretutindeni - din plafonul scenei, din culise, din balcoane - e aruncată scrisoarea falsificată de Iago ce pentru soțul trădat dovedește vinovăția Desdemonei. Întreaga sală e acoperită de hârtiile azvârlite cu o frenezie de neînchipuit. Gelozia întunecă mințile maurului și cuprinde lumea: teatrul materializează domnia ei paranoică. O vedem, de asemenea, pe Desdemona nemaiavând decât un picior: "De ce?" l-am întrebat
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
al cuvântului - am aflat de curând că fusese în legătură cu partizanii din munți. Asemena oameni trebuie amintiți cu recunoștință, căci ei, prin spiritul pe care-l întrețineau, în ciuda riscurilor, au asigurat supraviețuirea noastră spirituală și prin atitudinea lor exemplară ne-au dovedit că nu este totul pierdut. Când ne întâlneam colegi și prieteni diminețile la școală invariabil discutam în grupuri mici, în șoaptă, despre părinți, bunici, rude arestate, despre evacuări din case, despre confiscări de bunuri; din cauza mizeriei multe dintre obiectele adunate
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
îi împingea paranoia dictaturii. Și au crezut cu asupra de măsură în el, ca și în rostul, ba chiar în menirea lor în societatea totalitară. Se pare însă că, spre sfârșitul mileniului, închisorile au devenit neretabile. Lagărele comuniste s-au dovedit bugetofage, n-au mai produs decât literatură. Pe deasupra, descurajați, tot mai mulți autori au murit din tutun, din vodcă, din amor, nemaiîndurând nebunia disimulării, simțind că-i părăsesc puterile de a mai lucra în tehnica trompe l'oeil decoruri fanteziste
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
conferință de presă a fost că dușmanii lui politici se folosesc de acest prilej pentru a-i da la cap. Acesta e primul lucru pe care vrei să-l spui presei după o asemenea tragedie? Apoi îți citești versurile ca să dovedești că îți pasă de accidentul provocat de soția ta? Adică ai luciditatea să compui poezii, dar ai fost prea suferind ca să-ți vizitezi familia? Nu mi se pare deloc cinstit că Păuenscu e pus la zid pentru ceea ce n-a
Iubirea "și totuși iubirea" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12615_a_13940]
-
iar a-ți povesti și, implicit, chiar într-o formă parțială, a-ți înțelege viața este cu totul alta. Doar povestirea unei vieți dă șansa luminării acelor puncte aparent nesemnificative din existența cotidiană, care, la o privire retrospectivă, analitică, se dovedesc a fi purtătoarele semnelor destinului. Chiar dacă biografia lui Ludovic (Louis) Veghe (Nachtigal) seamănă pe alocuri cu cea a lui Toma Pavel, romanul nu trebuie citit ca o scriere autobiografică. Scriitorul se folosește de un personaj cu date biografice asemănătoare cu
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
imposibil de sesizat. De altfel, ultimele capitole, cele legate de presupusa infidelitate a Barbarei și revelațiile lui Louis asupra propriei căsnicii și, prin extensie, asupra propriei sale existențe sînt, în opinia mea, cele mai reușite ale cărții. Toma Pavel se dovedește un neîntrecut cronicar al universului domestic, al relațiilor de familie calme, specifice clasei de mijloc din America și de pretutindeni. Soții unui astfel de mariaj trăiesc într-o afectivitate luminoasă, fără efuziuni pasionale sau erotice, fiecare purtînd în minte propriile
A povesti și a înțelege viața by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12619_a_13944]
-
în afara celei ruse și sovietice - volumul de tălmăciri din lirica universală merită un studiu aparte pe această temă! A traduce din mari poeți ai lumii avea dublul rol de a realiza tot atâtea ferestre către libertate, cât și de a dovedi posibilitățile expresive și diferențiatoare ale limbii românești asediate acolo. Împrejurări care, pe încetul, au dus la sfărâmarea colosului sovietic au îngăduit momente mai faste unei literaturi ce nu ducea lipsă de talente, de voință de manifestare. Medalionul întovărășind opera antologată
Prin măgurile și vâlcelele unei antologii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12627_a_13952]
-
vreo oarecare aversiune față de el. Poate că de aceea îi adulmec bucuriile și suferințele, competențele și cusururile. I-am spus experimentalism tomnatic pentru că sesizez un anume declin, un soi de decadență care s-a instaurat, probabil, atunci când idealul s-a dovedit superior mijloacelor folosite pentru a-l realiza. Noile avangarde au cam năpârlit, înotând încă, fie și împotriva curentului: ele nu și-au pierdut complet părul sau penele și nici nu s-au înecat într-un pahar cu apă. Cum nu
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]
-
Scarlat și alții. O vreme, ca și tradiționalismul, avangardismul e privit independent de modernism. Doar de curînd s-a simțit nevoia unificării tendințelor literare dintre războaiele mondiale sub eticheta modernistă. Contribuția lui I. B. Lefter (Recapitularea modernității, 2000) s-a dovedit decisivă. într-adevăr, de la futurismul italian al anilor 1909-1912 la suprarealismul românesc de inspirație materialist-dialectică, prin Breton, din anii �40 ai aceluiași secol, avangarda a fost una din ipostazele modernismului. Cea mai radicală, în opinia tuturor comentatorilor, convinși că avangardismul
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
de formulări antisemite - îndreptate împotriva unor persoane cărora li se amintea originea etnică. Spre deosebire însă de Gigi Becali care declară verde că îi plac legionarii, CVTudor avea slăbiciune pentru Antonescu. O slăbiciune de care s-a lipsit, vrînd să dovedească, public, că nu mai e ce a fost. CVTudor s-a metamorfozat în admirator al poporului evreu. Dar și-a păstrat drept cai de bătaie țiganii și ungurii. În interviul în care și-a expus crezul, Becali a sărit puțin
Cine ocoleste pe cine by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12652_a_13977]
-
nu va nimeri ca prostul în Scylla și Charibda nemiloșilor dinți ai lui Iliescu. Dac-ar fi băiat deștept (dar nu e!), Năstase ar rupe partidul înainte de anunțatul congres din august. Ultima sa carte ar putea fi aceea a... anticomunismului. Dovedind cu date și fapte că n-a fost lăsat să facă reformele pe care le intenționa din cauza sistemului anchilozat și dogmatic patronat de Iliescu, el ar atrage, eventual, partea sănătoasă a partidului. Și-ar asigura în felul acesta un 10-12
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
greu îmi venea să rostesc atât de frecventul învață, spre exemplu. Slavă Domnului că mi-a căzut în mână, complet în afara programei, un volumaș de versuri de Lucian Blaga și astfel am ajuns să traduc Poemele luminii, care s-a dovedit pentru mine o revelație. Nu a fost publicat până acum, dar, din acel moment, am știut că familiarizarea mea cu literatura română urma să se producă. C.B.: Ce știați despre România la început și când ne-ați vizitat țara pentru
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
Cornea tratează nu atît idei, și nici oameni, cît își concepe un model analitic care apoi lucrează aproape singur, obligîndu-l pe analist să urmeze firul raționamentului. De la structurarea capitolelor la bibliografia consultată (atît de firesc occidentală și românească), elaborarea cărții dovedește acest efort de a crea metodă, de a concepe un mod de a gîndi și de a-l pune apoi în aplicare. Mai întîi de orice, însă, titlul obligă la un avertisment, și aici mă despart de alți comentatori ai
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
termenii retoricii clasice, Andrei Cornea încearcă o substituire a convingerii fondate prin logos (raționament) de către persuasiunea obținută prin ethos (caracterul retorului). Dar originalitatea cu adevărat excepțională a acestui studiu vine din faptul că substituția nu se oprește aici: cum o dovedește discuția consacrată lui Constantin Noica, pentru Andrei Cornea criteriul principal de evaluare a unui proiect intelectual nu este pînă la urmă doar unul etic, bazat pe credibilitatea autorului, ci unul emoțional. Ethos-ul face astfel loc pathos-ului, accentul deplasîndu-se asupra
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
Bucreștiului? La ce bun să-i vorbim însă de istorie "omului subistoric" și "urangutanului-constructor" ? A citi, a reciti, a nu citi Redactorii revistei VATRA nu au fost niciodată în criză de idei. Ba din contră le-au prisosit, cum au dovedit în atâtea rânduri, alcătuind numere tematice care de care mai atrăgătoare. Astfel a fost, acum câțiva ani, numărul dedicat Tezelor din iulie, apoi numărul dedicat "clubului cronicarilor literari", cel despre "ultimii debutanți ai mileniului II", cel despre "cărțile memoriei", despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
sursă unică, asupra revărsării lui Unu în Multiplu. Ceea ce pare a fi un chip feminin este, de fapt, un chip generic, un fel de androgin plastic, o Mumă prolifică și eternă, iar ceea ce pare a fi un singur chip se dovedește a fi, la o analiză atentă, una dintre cele mai frumoase și mai fascinante modalități de a omagia libertatea și diversitatea în spațiul, aparent restrictiv, al aceluiași motiv. În ultimii ani, interesul artistului s-a diversificat, în preocupările sale au
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
a numit "Bunul samaritean". De la sinteze abstracte și semnificații generice la savoarea concretului și particularitatea figurației, cele șase sculpturi cioplite la Bistra Mureșului ai căror autori se numesc Mara Vâlceanu, Paul Popescu, Florin Strejac, Dumitru Cozma, Septimiu Enghiș, Simion Moldovan, dovedesc câtă diversitate încape în expresia artistică, chiar și atunci când datele tehnice sunt în mare aceleași și funcționează într-un anume sens ca o constrângere. La începutul secolului trecut, cioplitul, așa cum a fost practicat de pionierii săi, printre care și Brâncuși
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]
-
umană robotizată. În lucrarea cioplită la Bistra, Simion Moldovan nu se teme să figureze explicit în două registre suprapuse, lumea răului și inocența, reprezentate printr-o figură desprinsă parcă dintr-un bestiar medieval și copilul care pășește încrezător. Lemnul se dovedește maleabil și apt să transcrie atitudini și gesturi. Intervine și culoarea, aplicată voit neglijent și cu furie gestuală, intensificând expresia. Paul Popescu pare să aspire spre o anume coerență formală ideală, preferă formele cu respirație amplă și nu se teme
SIMPOZION "Ion Vlasiu" by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/12687_a_14012]