1,032 matches
-
o hârtie de cinci lire, am făcut o linie. El m-a urmat întocmai. Am ales cu intenții ascunse masa de cafea, deoarece asta însemna că el trebuie să îngenuncheze lângă mine. Și-a ridicat capul și mi-a zâmbit drăgălaș. —Nu-i marfă rea asta. —Specialitatea jurnaliștilor. Mi-am plimbat degetul pe suprafața de sticlă, adunând firimituri hoinare pe care le-am frecat mai apoi de gingie. El a făcut la fel. Mi-a amorțit limba, mi-a spus uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
despre asta. Privirile fixe ale lui Saul nu m-au slăbit nici o clipă cât timp am vorbit, ca și cum încerca să mă citească. Curiozitatea mea fusese ațâțată. I-am întors privirea, citind îngrijorare în ochii săi. Era serios. Avea o față drăgălașă, puternică, fără să fie frumoasă; ochii lui căprui erau demni de încredere. — Nu acolo a fost ucis tipul ăla? a spus. Cercetezi ceva? S-ar putea. Cineva s-a folosit de sculptura mea ca să scape cu fața curată. Nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
albă, albă rămânea! Cum ziceam eu!» «Și de ce, mă rog, rămânea cum ziceai dumneata?» «Cum, de ce?!» se miră Grabenko. «Păi nu eram eu În legătură cu ei - acolo?» - A-ha, zic. Care acolo - acolo; care ei - ei, parașutiștii; legătura - indestructibilă: glontele... Ce drăgălaș, acest Grabenko... - Drăgălașul era și-nainte zdravăn, bine-hrănit - dar acum arăta Îndopat, Îngrășat, gata de tăiere - porcul! Noroc că-mi venise trenul, „discuția ca Între intelectuali” a rămas aici. Dar chiar dacă aș mai fi rămas, tot nu l-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Cum ziceam eu!» «Și de ce, mă rog, rămânea cum ziceai dumneata?» «Cum, de ce?!» se miră Grabenko. «Păi nu eram eu În legătură cu ei - acolo?» - A-ha, zic. Care acolo - acolo; care ei - ei, parașutiștii; legătura - indestructibilă: glontele... Ce drăgălaș, acest Grabenko... - Drăgălașul era și-nainte zdravăn, bine-hrănit - dar acum arăta Îndopat, Îngrășat, gata de tăiere - porcul! Noroc că-mi venise trenul, „discuția ca Între intelectuali” a rămas aici. Dar chiar dacă aș mai fi rămas, tot nu l-aș fi Întrebat cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
speria de ochelarii mari, fumurii, pe care-i purta acel domn din fața ei. Sa lăsat apoi mângâiată și își muta vioaie ochișorii de la Iustin la Iuliana și invers, zâmbindu-le ghidușă. - Da, Iustin! La fetiță mă uitam... Este atât de drăgălașă, ce n-ai văzut! O tot privesc și nu-mi vine să cred. Nu știu, dar nu mă înșel deloc... parcă văd chipul tău... - Ei, Iulia! Acum parcă am reînviat din morți... Îmi rescrii viața ..., ce-ți veni? - Știu, pareee
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care te vedeau..., aduți aminte ce ne povestea mama! Te întrebau: cum te cheamă, fetiță? Te supărai și făceai așa de urât, că se speriau... - Gata, Iulia! Este de ajuns, încheie Iustin discuția, ușor iritat. Câți anișori ai tu, fetiță drăgălașă? Vrei să-mi spui? se întoarse el spre copila care-i privea mirată, cu același zâmbet ghiduș. - Eu am..., am doi ani și nouă luni... și fac tlei ani pe ulmă... Marian Malciu - Ei, dacă-i așa, mă bucur tare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care niciodată nu și le pusese. Era uluit. Cuvintele fetiței au declanșat trăiri adânci necunoscute până atunci. A simțit nevoia să apeleze tot la cuvintele ei pure, neviciate, deși îi venea destul de greu. - Mulțumesc, draga mea! Ești o fetiță tare drăgălașă... Dar pe tati al tău cum îl cheamă? Știi? Știu..., că mi-a spus mami, răspunse ea cu vocea-i limpede, plină de candoare. - Da? Și cum a spus mami? - Pe tati al meu... îl cheamă... Tinu... Iustin s-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
s-ar fi dat avertizarea de uragan, cozi cu certuri care aminteau de carnea care se dădea „pe sub tejghea“, casierițe aflate în pragul clacării nervoase, programe prelungite mult după miezul nopții. De la hipermarket au fost cumpărate cadourile-mărunțiș pentru cunoștințe, plușurile drăgălașe pentru copii, auto-cadourile și toate decorațiile de Crăciun care se asortau cu perdeaua. Deja în prima zi de Crăciun, luminații cu prescurtare de CEO făcuseră o analiză SWAT și au anunțat noi investiții: inaugurarea a 35 de hipermarketuri, 45 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Prudential Centre e atât de curat încât ai putea mânca de pe jos fără probleme. Toată lumea care se plimbă pe aici e bine îmbrăcată și vitrinele sunt mortale. Mirosul de cafea proaspătă adie de la diversele cafenele și ciocolatele făcute manual de la drăgălașele magazine cu delicatese mă cheamă, parcă. Dar nu voi ceda. Sunt foarte autodisciplinată. Amy vrea să viziteze magazinul Warner Bros. ca să îi ia nepoțelului său un cadou de ziua lui. Mă supun, pentru că sunt, oricum, doar un copil mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
abandonări succesive de zi cu zi ale unor texte în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor, rămase aceleași, cu privire la înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor, rămase aceleași, cu privire la înfățișarea ei, micile lor elogii "ești o japiță drăgălașă", "ascultă, dragă, să știi că este o gânganie drăgălașă foc", "am știut noi pe ce am mizat", "nu ne înșelă flerul". Repetau cu siguranță, de fiecare dată, aproape cuvânt cu cuvânt, fraze amabile, fără să schimbe măcar tonalitatea vocilor. Le zâmbea măgulită și încurcată totodată, dar nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Porni spre ușă împovărată de-o vină neînțeleasă, cei doi soți nu făceau nici o mișcare, pătrunse în hol. Abia la ușă o ajunse Nina din urmă, îi răspunse la salut cu vocea senină, neschimbată, îi aminti că era o ipochimenă drăgălașă. Apoi auzi cum se răsucește butonul yalei. Coborî scările și se simțea ca un câine bătut. Scena trebuia să fie un avertisment. Un avertisment? Greșise cu ceva? Da, greșise, îndoindu-se chiar și pentru o clipă, de dreapta lor judecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi mângâia brațele împingând-o către colțul canapelei. Era îmbrăcată cu un tricou decolorat pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei pășind puțin cam nesigură, având o eleganță a mișcării desăvârșită. Își legase părul lung, drept, cu o șuviță din propriul păr, la spate. Vineri la ora șase avem meditație, Evelina. Da, vineri la șase, repetă ea. Ești o fetiță drăgălașă. Îi mai zise Alexe și-i bătu obrazul cu două degete maronii. Ia să vedem dacă știi să zâmbești. Evelina avu o tresărire a umerilor, un fel de răzvrătire. Pe urmă o privi pe Carmina, pe Nina și zâmbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi făcând, dezbracă-ți trenciul, fă-te comodă. În cameră era aceeași neschimbată atmosferă, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe care le aducea Naoko erau drăguțe, dar prea rafinate pentru mine și de aceea mă simțeam mult mai bine în compania colegelor mele, care nu erau deloc cu nasul pe sus. Nu prea pricepeam eu ce e în căpșorul drăgălașelor pe care le aducea Naoko și probabil că nici ele nu mă înțelegeau. După o vreme, Kizuki a încetat să-mi aducă vreo pereche și ne întâlneam doar noi trei. Poate p\rea ciudat, dar a[a m\ simțeam cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
omleta. Ia să-ți văd și profilul! A întors capul și m-a lăsat să-i admir profilul vreo cinci secunde. Da, îți vine foarte bine. Tunsoarea aceasta se potrivește formei capului tău și ți se văd și urechile cele drăgălașe. — Și eu mă gândeam că mă aranjează o tunsoare de bonz și de aceea m-am tuns atât de scurt, dar n-a fost băiat căruia să-i plac așa. Toți zic că arăt ca o puștancă din școala primară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată în costum de schi, cu schiuri în picioare, stând în zăpadă și pozând frumos. — Ce zici? Nu-i așa că e dulce? E fiica mea, a zis Reiko. Mi-a trimis-o pe la începutul anului. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iepurii? — Bineînțeles. Cotețul iepurilor era în spatele coliviei uriașe. Am văzut vreo zece iepuri, dormind în paie. Naoko a măturat, le-a pus mâncare în cutii și a luat în brațe un pui de iepure, frecându-l de obraz. — Vezi ce drăgălaș e? zise Naoko, veselă. Apoi mi l-a dat și mie să-l țin. Boțul acela mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
niciodată cu nasul pe sus. Nu exista persoană care să nu o placă și orice i se dădea de făcut, făcea cu cea mai mare seriozitate. De aceea, când am fost mică, am decis ca eu să fiu o fetiță drăgălașă și-atât. Naoko rupse un fir de iarbă și îl răsuci între degete. Adică, eu am crescut auzindu-i pe toți cei din jur spunând cât era ea de deșteaptă, cât era de bună la toate, cât era de iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce te așteptai când ți-ai pus fusta asta scurtă? Doar știai că o să intri într-un cămin de băieți! Mi se pare normal să se uite la tine. — A, dar stai liniștit. Mi-am pus astăzi și niște chiloți drăgălași... roz, cu danteluță. — E și mai grav, am zis eu, oftând. M-am întors în cameră, m-am spălat și m-am bărbierit cât am putut de repede, am îmbrăcat o cămașă albastră și un sacou gri, am coborât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
simt eu acum. Chiar nu. Mi-e teamă. Mi-e atât de teamă, încât simt că pot să înnebunesc. Ce naiba caut eu aici? Singură... într-un asemenea loc! Da, dar nu ți se pare că „a înnebuni“ e un cuvânt drăgălaș? Am zâmbit și am luat-o de mână. — Nu fi îngrijorată, totul e în ordine. Forța ta interioară ți-a purtat pașii până aici. Nu forța mea interioară m-a scos din locul acela, spuse Reiko. Tu și Naoko m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare și drăgălașă? Ochii mi-au căzut pe o fotografie dintr-un ziar, Înfățișând un om mai În vârstă Încununat cu lauri, stând În fața unui lung șir de vase montate pe niște rafturi. În fiecare rezervor părea să se adune un rând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tare cât să-l audă și maică-mea de lângă cuptor. Apoi se ridica de la masă și o Întreba politicos dacă mai are nevoie de ajutor. În viața lui nu mai mâncase găluște atât de „ademenitoare“, și nici linte atât de „drăgălașă“, susținea. Nu cred că trecea săptămână fără ca maică-mea să nu-și aducă aminte că a trecut ceva timp de când prietenul meu n-a mai... Nu trebuia să fii Einstein să-ți dai seama ce Însemnau punctele de suspensie. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe podea, după care se așternu tăcerea. Încercam să-i prind imaginea În oglindă, dar, din unghiul În care mă aflam, vedeam doar mănușile ei pe jos, mate și ondulate ca pielea lepădată de un șarpe - și, desigur, pe fetița drăgălașă cu fundița roșie atât de stridentă. Stând cu picioarele Îndoite și depărtate, mi-am pus mâinile pe genunchi. Fiind o poziție solicitantă chiar și pentru o femeie, m-am străduit din răsputeri să respir calm și cât de cât demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]