4,224 matches
-
Sam? —Colegiul de Arte. Și de atunci câteva petreceri. E prezentă peste tot. „Ca și gunoiul“, am adăugat pentru mine. Odată înființată nu mai scăpai de ea. M-am uitat mai atent la acel Tim. Spre surprinderea mea era chiar drăguț; înalt și slab, cu o față osoasă și plăcută și cu un aer sigur de sine. — Deci, de unde o cunoști pe Baby? —Sunt vărul ei. Avea sens. Părea prea sensibil să fie interesat de Baby. Mi-a oferit o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe Cavaradossi torturat pe scenă cu șobolani vii li s-a părut cam exagerat. De obicei nu arată partea cu tortura, nu? Nu, cred că doar îi auzi țipetele. —Vezi? Nici eu nu am crezut în șobolani. Nu, erau prea drăguți, l-am contrazis. Am simțit simpatie pentru ei până la sfârșit. Puteai să vezi că nu-l mușcă de boașe cu adevărat. — Foarte curajos și ăla, cântărețul, a spus Tom înfiorându-se. Să mă vezi pe mine dându-mi jos pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
decât să plec. * * * Era o după-amiază târzie. Mulțumită noilor legi îmbunătățite, pub-urile erau deschise, așa că am mers încet pe niște străzi lăturalnice până am găsit unul liniștit. Spatele mă durea îngrozitor și îmi voiam medicamentul. Era un pub destul de drăguț pe o stradă mică, cu băncuțe afară și cu plante în ghivece care atârnau de streașină. Afară era un semn care ruga clienții să părăsească pub-ul în liniște și să nu deranjeze vecinii. Am luat-o ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aș fi fost oricum cu el. Dar e adevărat că am petrecut mult timp împreună și îmi dau seama că a înțeles greșit. S-a uitat la mine cu ochii ei mari și albaștri. Trebuia să recunosc că era extrem de drăguță. —Și el trăiește totul atât de intens. Mi-e frică să nu-și facă vreun rău. —Nu-ți face griji, am vrut să fiu tăioasă. Tom nu e genul. E mai degrabă tipul care se îmbată criță, se ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de la Burton? am spus cu chef de glumă. Cred că eram în stare de șoc. Nu a răspuns. —Domnișoară Jones, începu el. —Doamnă. Nu aveam ce să mai pierd. Apoi m-am mai relaxat. Am văzut că încerca să fie drăguț. —Dar îmi poți spune Sam. S-a uitat la mine intens. Mă întrebam dacă nu cumva vrei să-mi spui ceva despre cele întâmplate. Nu pot să nu cred că există o legătură între moartea domnișoarei Lee Jackson și povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ai fost surprinsă să auzi de mine, a spus. Am ridicat din umeri. Am avut alte lucruri la care să mă gândesc. Cum ar fi să mă asigur că nu voi fi arestată. Lucruri de genul ăsta. Soțul tău, foarte drăguț, a arătat un interes personal în cazul ăsta. Poate că ai auzit. — Da. A luat o gură zdravănă de whisky. Probabil era mai nervoasă decât părea. —L-am cunoscut foarte puțin, a spus. La Nathan mă refer. A, știam cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
moment un concurs de aptitudini muzicale la care poate participa oricine, dar nu toți deodată, iar cei care vor reuși să impresioneze asistența cu vreo melodie, baladă, rondel, arie, cantată, suită, fugă, messă sau recviem, ba chiar și cu o drăguță povestioară, vor câștiga, la alegere, o călătorie gratuită înapoi pe Pământ cu taxiul sau un afiș în mărime naturală cu Plinius cel Tânăr și Guillaume de Poitiers jucând arșice. Succes! Primul concurent fu un lungan deșirat de pe Pământ, de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Eu ți-am oferit un răspuns, îi replică ea sec, însă tu nu vrei să-l accepți. În acest caz, deși nici n-ar mai trebui să stau de vorbă cu tine, vreau să aud părerea ta. Mulțumesc, ești foarte drăguță. Cum aș putea fi de acord că acolo sălășluiesc zeii? Spune și tu dacă o asemenea explicație este plauzibilă! N-a spus nimeni că acolo sălășluiesc zeii. Am spus numai că de acolo poți să-i privești în ochi. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Julián e aici, la Barcelona? Unde? Am Încuviințat, sperînd că În felul acesta portăreasa avea să se Însuflețească să-mi povestească mai multe. — Doamne, Maica Domnului... Păi Îmi faceți o bucurie, bine, dacă chiar trăiește, fiindcă era un copil foarte drăguț, nițel ciudat și foarte fantezist, asta așa e, dar avea un nu știu ce care Îți fura inima. N-ar fi mers ca soldat, asta se vedea cît de colo. Isabelitei mele Îi plăcea la nebunie. Să știți că, o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mâine vom începe să fim la cuțite, iar pasul imediat următor va fi războiul deschis, discordia, confruntarea, în timp ce ei, acolo afară, se amuză la adăpost de pericol și fac pariuri în legătură cu timpul în care vom reuși să rezistăm, va fi drăguț cât va dura, da, domnule, dar înfrângerea e sigură și garantată, de altfel, să fim rezonabili, cui i-ar trece prin minte că o acțiune ca aceasta ar reuși să se impună, oameni votând masiv în alb fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trebuia să se mulțumească cu fosta soție a tipului cu scrisoarea. Inspectorului, cel mai rău lucru care i se putea întâmpla era să apară bătrânul cu legătura neagră, nu atât din cauza a ceea ce credeți, să urmărești o femeie tânără și drăguță este, evident, mai atractiv decât să umbli în urma unui bătrân, ci pentru că tipii ăștia care au un singur ochi văd îndoit, nu au altul care să-i distragă sau care să se încăpățâneze să vadă altceva, am spus deja ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lucruri mai fermecătoare. Mai era și altceva care-mi plăcea la dna Strickland. Știa să-și aranjeze elegant mediul în care trăia. Apartamentul ei era întotdeauna curat și vesel, florile îl înviorau, iar cretoanele din salonaș, în pofida severității mobilierului, erau drăguțe și luminoase. Dejunurile pe care le dădea în mica sufragerie aranjată artistic erau plăcute. Masa era agreabilă, cele două servitoare erau plăcute ca înfățișare, mâncărurile erau bine făcute. Era imposibil să nu vezi că dna Strickland este o gazdă excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și soțul ei, colonelul MacAndrew, și soția unui parlamentar. Tocmai datorită faptului că parlamentarul constatase că nu poate lipsi din Camera Comunelor fusesem invitat eu să-i țin locul. Aerul respectabil al societății nu prevestea nimic bun. Femeile erau prea drăguțe ca să fie bine îmbrăcate și prea sigure pe poziția lor ca să fie amuzante. Bărbații aveau o înfățișare de-a dreptul greoaie. Plutea deasupra tuturor un aer de satisfacție și prosperitate. Toată lumea vorbea mai tare decât ar fi fost firesc, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
departe tradițiile normale ale neamului și ale condiției lor sociale - nu lipsită de semnificație. Treptat-treptat, pe nesimțite, aveau să îmbătrânească, aveau să-și vadă fiul și fiica ajungând la vârsta înțelepciunii, căsătorindu-se la timpul potrivit - băiatul cu o fată drăguță, viitoare mamă a unor copii sănătoși, iar fata cu un băiat frumos și plin de bărbăție, evident militar. Și, în cele din urmă, prosperând în demnitatea vieții lor de pensionari, îndrăgiți de urmași, și, după o viață fericită și câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a clasei mijlocii: o femeie plăcută, ospitalieră, cu o pasiune nevinovată pentru celebritățile de mică anvergură ale lumii literare; un bărbat destul de șters care-și făcea datoria în acel sector al vieții unde-l plasase o Providență îngăduitoare; doi copii drăguți și sănătoși. Nimic nu poate fi mai banal. Nu știu dacă era în ei ceva care să stârnească în vreun fel oarecare atenția celor curioși. Când ma gândesc la tot ceea ce s-a întâmplat ulterior mă întreb dacă am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ani de viață bună. Mai mult decât au majoritatea copiilor. Și pe lângă asta, cineva o să le poarte de grijă. Dacă lucrurile ajung într-o criză, familia MacAndrew o să le plătească școala. — Bine, dar nu ții la ei? Sunt copii extrem de drăguți. Vrei să spui că nu mai dorești să ai nimic de a face cu ei? Îmi plăceau destul de mult când erau mici. Dar acum, de când au crescut, nu mai am nici un fel de sentiment deosebit pentru ei. — Bine, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vrea să-ți aduc vești de la el? Șovăi o clipă. — Dacă e la mare ananghie, sunt gata să-l ajut puțin. Am să-ți trimit o mică sumă de bani și i-ai putea-o da treptat, după nevoie. Foarte drăguț din partea dumitale, i-am răspuns. Dar știam că nu bunătatea o îndemnase să facă această ofertă. Nu este adevărat că suferința înnobilează caracterul oamenilor. Asta o face uneori fericirea, dar suferința îi face pe oameni, în cele mai multe cazuri, meschini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ochi cenușii foarte potoliți. Îi lipsea ceva ca să fie de-a dreptul frumoasă și asta o făcea să nu fie nici măcar drăgălașă. Dar când Stroeve vorbea de Chardin avea dreptate, căci, într-adevăr, în mod ciudat, îmi amintea de acea drăguță gospodină cu basma și șorț imortalizată de marele pictor. Mi-o puteam închipui trebăluind foarte serios printre cratițe și tigăi, îndeplinindu-și îndatoririle domestice ca pe un ritual, așa încât totul căpăta o semnificație morală. Mi-e greu să presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
al meu în ramă frumoasă, aurită. Strălucea pur și simplu de mândrie și fericire. Mi-am amintit de scenele acelea reci pictate de el, cu țărani și măslini. Probabil că arătau ciudat în ramele lor strălucitoare pe pereții casei țărănești. — Drăguța de ea, socotea că a făcut o adevărată minune pentru mine când m-a văzut ajuns pictor datorită strădaniilor ei, dar poate că la urma urmei era mai bine pentru mine să fi prevalat voința tatei și să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un căpitan sau un șef de echipaj da, dar n-a pus mâna pe nici unul dintre băștinași. Elle se respecte, vois tu. Casierul de pe vasul Oahu mi-a spus cu ocazia ultimei călătorii că n-a mai cunoscut o fată drăguță pe toate insulele astea. Și pentru ea ar fi timpul să se așeze la casa ei, și pe urmă căpitanilor și șefilor de echipaj le mai place din când în când câte o schimbare. Eu nu țin prea multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
urechile ciulite în timp ce se prefăcea că ar călca o bluză pe care mi-o spălase. A intrat. Râdea, dar vedeam că e puțin intimidată și Strickland a privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o de nenumărate ori, uneori cu un pareo, iar alteori fără nimic pe ea. Da, da, era destul de drăguță. Și gătea foarte bine. Chiar eu am învățat-o. Am văzut eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
privit-o fără un cuvânt. — Era frumușică? am întrebat-o pe Tiaré. — Destul de drăguță. Dar trebuie să-i vezi portretele. A pictat-o de nenumărate ori, uneori cu un pareo, iar alteori fără nimic pe ea. Da, da, era destul de drăguță. Și gătea foarte bine. Chiar eu am învățat-o. Am văzut eu la ce se gândește Strickland, așa că i-am spus: „I-am plătit un salariu bun și ea l-a economisit, iar căpitanii și șefii de echipaj pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu multă emoție că bărbații au fost întotdeauna niște impostori, apoi am rugat-o să-și reia povestirea despre Strickland. — „Ei, i-am zis eu, nu e nici o grabă, gândește-te bine și pe îndelete. Ata are o cameră foarte drăguță în atenanse. Trăiește cu ea o lună și vezi dacă-ți place. Să iei masa aici. După o lună, dacă te hotărăști că vrei s-o iei de nevastă, poți pur și simplu să te duci și să te instalezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe malul lagunei și o tot privea și la apusul soarelui cobora să privească insula Murea. Ba chiar ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând de vorbă cu băștinașii. Era un om drăguț și liniștit. Și în fiecare seară după cină se ducea în camera Atei. Am văzut însă că tânjește să plece în zona tufișurilor, și la sfârșitul lunii l-am întrebat ce intenții are. Mi-a spus că dacă Ata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sora lui. Trebuie să fi avut cam vârsta pe care o avusese maică-sa atunci când am cunoscut-o prima oară, și-i semăna foarte bine. Și ea mi-a făcut impresia că pe când era fată trebuie să fi fost mai drăguță decât fusese de fapt. — Mă tem că nu-i mai ții deloc minte, îmi spuse mândră și zâmbitoare dna Strickland. Fiica mea este acum Doamna Ronaldson. Soțul ei este maior în Regimentul regal de tunari. — Știți, e militar din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]