1,717 matches
-
despre familie. Fiind vorba de cadiul din cetatea sa, de un bătrân servitor al dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul dimpotrivă, vei lăsa să se Înțeleagă că Hasan Sabbah Îi râvnește tronul, că viața Îi e În primejdie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
oameni, Nizam n-a putut să se abțină, la apusul vieții, să nu azvârle săgeți, să nu pună lucrurile la punct. Cu Terken Hatun, de exemplu. Cel de-al patruzeci și treilea capitol se intitulează : „Despre femeile care trăiesc În spatele draperiilor”. „În vechime, scrie Nizam, soția unui rege a căpătat o mare putere asupra acestuia, iar de aici s-au născt doar discordie și necazuri. N-am să spun mai mult, pentru că oricine cunoaște, În alte epoci, situații asemănătoare.” El adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Carte, că, dacă vizirul ar fi ucis, nici unul dintre dușmani nu i-ar supraviețui! XIX În imperiul selgiucid, pe vremea când acesta era cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie a trupului, se dăruia mângâierilor mele, sărutărilor mele stângace, din ochii Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
materia cenușie sau vindeți-o.” „Hm.” „Hm.” „La etajul cinci se întâmplă ceva. Repede.” „Unde? Unde? Fă-mi loc! Loc!” „Cum adică, să-ți fac loc? Balustrada are o sută cincizeci de metri lungime. Și, afară de asta, femeia a tras draperiile. Ghinion.” „Hm.” O vreme am rămas tăcuți. „Fii atent. Cei din stânga se ceartă. Ei se ceartă și de aici nu se aude nimic”, a băgat de seamă Dorin. „Ce ciudat. El e ofițer de carieră, locotenent”, am răspuns eu. „L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
luat de pe tejghea o carte a tovarășului, m-am grăbit s-o plătesc, am strâns-o sub braț și am pornit aproape în fugă. Acasă am făcut-o bucăți și am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am tras draperiile, ca să nu mă vadă nimeni de prin vecini.” Tata a mai adăugat, cu un zâmbet mijit în colțul gurii, că în patria noastră socialistă cu toții ne învârtim necontenit. Noi defilam în cerc și drumul lui la muncă, în fabrică, forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
chiar cu relații. Subsolul avea tavanul boltit și, când vorbeam, vocile răsunau cu un mic ecou. Câteva trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură de prevedere contra curentului. În față se afla bucătăria, avea pereții înnegriți și era despărțită de restul subsolului cu alte draperii și pături. În spatele lor, își găsiseră loc toate lucrurile trebuincioase unei familii. O baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură de prevedere contra curentului. În față se afla bucătăria, avea pereții înnegriți și era despărțită de restul subsolului cu alte draperii și pături. În spatele lor, își găsiseră loc toate lucrurile trebuincioase unei familii. O baie nu-mi amintesc să fi văzut. Vara, ei cultivau legume în curtea casei. Stăteam împreună acolo, nimeni nu spunea nimic, iar când vreunul din noi, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de îmbrățișările tale, eu cobor jignită din pat, întreg corpul meu este acoperit încă de un strat subțire de dragoste, o pojghiță de spermă care se cojește acum cu ușurință, ca un lucru ce nu mai poate fi înlocuit. Din spatele draperiilor îmi zâmbește o zi veselă și senină de primăvară, părea că în pântecele soarelui s-a ascuns un clopoțel de aur, iar acum se leagănă fericit, strigându-ne să ieșim în lume, să ne bucurăm de drăgălășenia ei, dar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din Canada sîntem? — Windsor. Noapte bună, Jim. Dimineață, cînd m-am trezit, treceam prin niște locuri frumoase, ca-n Michigan, doar că dealurile erau mai mari și copacii erau răsuciți. M-am Îmbrăcat și după aia am Întins mîna pe sub draperii, ca să-mi iau pantofii. Fuseseră șterși și dați cu cremă; după ce m-am Încălțat, am desfăcut draperiile și am ieșit pe culoar. Toate draperiile din vagon erau trase și părea că toată lumea doarme Încă. M-am dus la baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca-n Michigan, doar că dealurile erau mai mari și copacii erau răsuciți. M-am Îmbrăcat și după aia am Întins mîna pe sub draperii, ca să-mi iau pantofii. Fuseseră șterși și dați cu cremă; după ce m-am Încălțat, am desfăcut draperiile și am ieșit pe culoar. Toate draperiile din vagon erau trase și părea că toată lumea doarme Încă. M-am dus la baie și m-am uitat Înăuntru. Hamalul dormea Într-un colț, pe canapeaua de piele. Își trăsese chipiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai mari și copacii erau răsuciți. M-am Îmbrăcat și după aia am Întins mîna pe sub draperii, ca să-mi iau pantofii. Fuseseră șterși și dați cu cremă; după ce m-am Încălțat, am desfăcut draperiile și am ieșit pe culoar. Toate draperiile din vagon erau trase și părea că toată lumea doarme Încă. M-am dus la baie și m-am uitat Înăuntru. Hamalul dormea Într-un colț, pe canapeaua de piele. Își trăsese chipiul pe ochi și-și ținea picioarele Întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă o ține așa, o să-și facă praf măruntaiele. N-am răspuns nimic. — Ți-e foame, băiete? — Da. SÎnt lihnit. Ne-au lipit și un vagon-restaurant. Hai să mergem și să mîncăm ceva. Am trecut prin două vagoane cu toate draperiile trase, pe urmă am ajuns În vagonul-restaurant, am trecut printre mese și ne-am dus În bucătĂrie. — Salutare, tovarășe, bine că te văd, Îi spuse hamalul bucătarului. — O, unchiu’ George, spuse bucătarul. La masă mai erau patru negri care jucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să mă duc în camera mea să-l sun pe Jake și mi-e teamă să trec prin Capcana Morții - m-ar putea strivi vreun intermediar de fuziuni în cădere liberă, rostogolit de pe balustradă, dar mă hotărăsc să intru printre draperiile din fundul holului, ca să urc pe scara servitorilor, când dau cu ochii de Tooty și de Flopsy (sau poate să fi fost Mopsy, cine știe), tolăniți pe primele trepte, el cu mâna sub fusta ei, în timp ce ea se hlizește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Întâlnire plicticoasă, cu totul neprevăzută, Îl obliga să mai stea de vorbă timp de vreo zece minute În biroul lui. Îi spuse valetului să ne ofere cafea și ne rugă să luăm loc. Apoi ieși, dând la o parte o draperie grea din piele veche. Nu era nici o ușă În spatele ei și, În timp ce beam cafeaua, ajungeau până la noi voci ridicate din camera de alături. În primele minute am vorbit Între noi cu glas tare ca să nu ascultăm, apoi Belbo observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
apoi Belbo observă că probabil deranjam. Într-un moment de tăcere auzirăm o voce și o frază care ne suscitară curiozitatea. Diotallevi se ridică, având aerul că admiră o gravură din secolul al XVII-lea aflată pe perete, chiar lângă draperie. Era o peșteră montană, către care câțiva pelerini urcau șapte trepte. Puțin după aceea, toți trei ne prefăceam că admirăm gravura. Cel pe care-l auziserăm era cu siguranță Bramanti, care tocmai spunea: „În fine, eu nu trimit diavoli În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înainte se disputau pornind de la niște conjecturi puerile. Vai, se Întâmplă, cum se spune, și la case mai mari. Dar urmați-mă În micul meu cabinet de lucru, vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele și ne introduse În camera cealaltă. Noi nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate de vârste venerabile, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
clasic, placat cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând deoparte niște mici capiteluri, reprezentând sfincși și fenicși, precum și niște stâlpișori delicați, din abanos. Lingușitorule... Sub fereastra hemiciclică, de termopan, imitând lemnul, mângâiată voluptuos de draperii matlasate, opulente, vișină-putredă, cu franjuri aurii și opus ușilor monumentale un secretaire discret, din nuc masiv. Deasupra birouașului, era plasat singurul obiect contemporan, atât de contemporan, încât apărea anacronic, o plasmă TV de firmă, de douăzeci și șase de inci
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trebuia să fie perfect curat, la locul lui. Strânse patul, puse la loc hainele în șifonier, fardurile și celelalte în sertarele toaletei, aranja cărțile și vaza de pe masă, trase perdeaua, având grijă să facă falduri egale, și aranja mai bine draperiile. Aduse din sufragerie câteva casete de lemn sculptat, două sfeșnice de alamă și câteva pernuțe fantezi cu care improviza un decor de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de cute și ținând în mână o creangă înverzită; în spatele lui, zarea violetă se întunecă și nori roșii se preling melancolici printre chiparoși. Dedesubt scrie cu litere aurii: AMOR OMNIA VINCIT. Priveam tot acel spațiu nesfârșit de înalt, măsurat de draperiile bogate care acopereau geamul, și mă întrebam dacă sângele ei, irigîndu-mi lobii creierului prin mii de tubușoare, nu-i va muta încetul cu încetul ființa în mine, dacă trecutul ei, care emană din camera asta cu mobilă sculptată și aramă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai matură decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
limpezi ca rubinul, pe care o ținea într-un borcan de sticlă. Când ne întorceam de la masa de seară și ne îmbulzeam în dormitor, să scotocim în cușetele noastre după pijamale, iar unii dintre noi dădeam la o parte marile draperii ca să ne schimbăm după ele, lăsând cu ocazia asta să pătrundă în camera lungă și albă globul topit al soarelui . Traian obișnuia să pună borcanul pe pervaz și, printre băieții goi sau pe jumătate intrați în pijamalele cu buline, rămânea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păpușii s-a oprit, se auzi o voce de fată, cu un timbru cam spart, strigînd: "Zît, nerușinato! Pleacă de-acolo!" Pisica se furișă de-a lungul zidului și sări într-o salcie mare de lângă casă. La fereastră, încadrată de draperii de stofă roșie, apăru o fată care mi s-a părut neobișnuit de mică și de firavă. Avea un păr lung, buclat, castaniu deschis, culoarea lemnului de stejar, și pe fața rotundă, cu fălcuțe frumos rotunjite, doi ochi gălbui. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Micheline, dintre Ilieș și Simina. Abia când am ajuns în fața casei ei, casa aceea masivă, cu marchiză și salcie în curticică, de pe strada Venerei, am făcut legătura dintre Gina și fata pe care-o văzusem odată, seara, la geamul cu draperii de deasupra marchizei. I-am spus, iar ea mi-a răspuns cu un aer revoltat că nenorocitele de pisici obișnuiesc să vină și să facă pipi exact pe vitraliul marchizei. Era silită să poarte un permanent război cu ele. Apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am intrat în odaia ei. Mi-o aminteam atât de bine! De câteva ori o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu pianină, scrin pictat vag renascentist, icoane pe sticlă pe toți pereții, sobă de teracotă cu frumoase desene albastre, draperii satinate, de un stacojiu șters de trecerea timpului. Ne-am așezat, descotorosiți de paltoane, pe dormeza îngustă, acoperită cu un macat și cu pernuțe fantezi. Ea dispăru câteva minute și se întoarse îmbrăcată în blugi și cu un tricou galben
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]