1,848 matches
-
cazul părintelui Teofil, repetiția este nu atât un semn al consecvenței cu sine, cât un indiciu al simplității evanghelice. Mereu egal cu sine, arhimandritul Teofil nu complică existența dar nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
descrierilor antropologice evagriene compun portretul livresc și spiritual al autorului. Mărturia părintelui Emilianos este exigentă și, de aceea, rară și prețioasă. Se ascunde în cuvintele autorului acea limpezime care umilește sterpăciunea erudiției teologice de duzină. Cuvântările arhimandritului - „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6) - nu sunt prelegeri academice, iar dacă posedă o atât de rară fluență, e pentru că respectă ritmul firesc al conversației între două inimi. Încercat duhovnic la mănăstiri de călugări și maici, Emilianos Simonopetritul „nu vorbește în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pequod se pricepea de minune la miile de reparații mecanice fără nume, de care e mereu nevoie pe-o navă mare, pornită într-o expediție de trei-patru ani, hăt-departe de civilizație. Era gata oricînd să-și îndeplinească sarcinile obișnuite - să dreagă ambarcațiunile sfărîmate și vergile smulse, să îndrepteze vîslele strîmbate, să înfigă în punte vreun „măr-călăuză“ sau vreo pană în scîndurile laterale și să facă orice alte treburi legate nemijlocit de meseria lui; mai mult încă, se arăta întotdeauna dispus să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lipindu-i-se vădit o poantă, așa cum încearcă într-un poem întitulat Fără comentarii: Îmi scrie mama: mi-e dor de tine... Vecinii de tine întreabă des... Casa mea cea mare am primenit-o. Soba, pereții cu mâna i-am dres. Luat-am și lemne pentru iarnă... Știi, mâine e nuntă la nenea Andrei... Mai află băiete, că-nvăț Două tactici C-avem seminar la capitolul trei... Într-adevăr, faptul că o femeie destul de în vârstă studiază o lucrare ideologică importantă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mi-e frate bun Ce ni-e bun cârmaci la drum Muncitor și făurar, Clăditor de fapte mari. Și să vezi și să tot vezi Că ne-a dat mândre cirezi Nu de boi ci de mașini Purtătoare de lumini. Dregeți secerii tăiș Să nu ronțăie pieziș, Și să crească snopi și clăi Ca și stelele pe văi. Care-i ăla de n-ar da Pentru pace partea sa? Doar chiaburul poartă-n el Gânduri de-astea de mișel. Georgeta SAUCIUC
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe veci de ficțiunea asta acceptată printr-un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu e atent. Se ridică, se duce la dulap, scoate un umeraș. Adolescentul își drege glasul, pregătindu-și o voce aspră, care va pune întrebări, va acuza, va zeflemisi. Mai cu seamă va zeflemisi aceste seri de sâmbătă, fostul său paradis, cu lecturile auzite printre pocnetele șinelor de cale ferată și suspinele bețivilor, în mijlocul unui
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se lăsase încă noaptea, înspre apus cerul își păstrase nuanța de violet transparent, dar mai cu seamă, foarte aproape în fața lor, desișul pădurii începea să se rărească, anunțând spațiul liber al câmpiei și drumul ce ducea la Dolșanka. Nikolai își drese glasul și începu să murmure întrebări și răspunsuri pe care le pregătea la întâmplare, temându-se că va fi iscodit, în legătură cu apariția sa subită, de vreun tribunal revoluționar local sau pur și simplu de vecini curioși. Istorisirea pe care o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
plăcea în mod deosebit lui Krasnâi în discursurile lui... De data asta, cei trei activiști se feriră de privirea inspectorului. Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar, la urma urmei, dacă tovarășul Krasnâi hotărăște că e mai bine așa, eu nu pot zice nimic. Aduc și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
virtuale ale unei proze pe care, lipsit de inventivitate, nu ajunge să o compună. Impulsionate de un resort asociativ, „schițele” lui sunt de fapt evocări, depănate cu un anume șart, amestec de maliție și de melancolie. După război, acrimoniosul își drege glasul ca să poată emite o întreagă gamă de încântări. La tot pasul, și în foiletoanele de prin gazete, și în cele înmănuncheate în cărți (Schițe și însemnări din școala de ieri și de azi, 1953, După o jumătate de veac
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
cartofi. Vecinul îl pârî iar a doua zi moșul fu chemat la miliție. Pentru că era nou în post, șeful voia să facă un dosar cum scrie la carte. Aruncând o privire spre bătrânul care, lipit de perete, aștepta nevinovat, își drese figura cu severitate. - Numele. - Trăiți ! Costache Leonteanu. - Costache Leonte Bogza, corectă șeful cu ochii în buletin. - După tată, să trăiți ! - Unde ai fost aseară, moșu’ Bogza ? - Acasă, trăiți ! Subofițerul trânti cu palma în dosar. - Moșnege, uite ce este : azi e
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lipiți, înconjurați cu o perie deasă de gene, și expresie plângăreață, de călugăriță. Cu ochii ei lipiți, privi invidioasă la Bocoaia și cârâi : - Ai, fa, cipici noi, ărra !... - Apoi mi-a dat Boca al meu un suman să i-l dreg. „Ia-n fă-l, tu, mai bun, babă !” I-am tăiat poalele ș-am făcut scurteica de-o poartă acu el. Ardă-l focu’, lasă, mi-am scos pentru doi ani de cipici. Ce-i trebuie atâta buleandră ? Aglaia chicoti
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Silva mă Încuraja să mă simt grecoaică. ― Domnișoară Stephanides! mă strigă el Într-o zi. Având În vedere că te tragi din patria lui Homer, n-ai vrea, te rog, să fii amabilă și să citești cu voce tare? Își drese vocea. ― Pagina optzeci și nouă. În acel semestru surorile noastre cu mai puține Înclinații academice lecturau Lumina din pădure. Dar În seră noi ne croiam drum prin Iliada. Era un exemplar broșat, cu o traducere În proză prescurtată, eliberată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ai Îndepărta o aluniță. Întinse mâna și, cu un gest jucăuș, Îi prinse lui Callie nasul Între degete. ― Sau ca și cum ți-ai face operație estetică la nas. Callie Își trase capul furioasă. ― Nu-mi face așa! ― Scuze, spuse Milton. Își drese glasul, clipind din ochi ― Ce am? Întrebă Calliope și, brusc, vocea i se stinse. Lacrimile Începură să-i curgă pe obraji. ― Ce am, tati? Chipul lui Milton se Întunecă. Înghiți În sec. Callie aștepta ca el să spună acel cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe-alături, acum mai puțin flămând, dar Încă singur și speriat. Chelnerița veni la mine și mă Întrebă dacă vreau cafea. Deși până atunci nu mai băusem niciodată cafea, am spus că da. După ce mi-a servit-o, mi-am dres-o cu două cutiuțe de lapte și patru lingurițe de zahăr. Când gustul a Început să semene cu cel al Înghețatei de cafea, am băut-o. Din stație plecau tot timpul autocare, lăsând urme de ulei. Mai Încolo, pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu boruri drepte așa cum se purta atunci. Ca să vezi! Asta dovedea că purtase deja pălărie de paie! — CÎt ai luat? — Doi ani. Am Înțeles. M-am cumințit. Mai Întîi am lucrat la un negustor de lucruri de ocazie, unde am dres o mulțime de vechituri, pentru că m-am priceput totdeauna să fac asta... Și făcu cu ochiul, lăsînd să se Înțeleagă faptul că această abilitate Îi era foarte folositoare cînd fusese hoț de buzunare. Apoi am Întîlnit-o pe doamna... Rosti acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
niște perceptori nenorociți și nimic altceva. Se rățoiește înfuriat: — Datori să dea socoteală direct conducerii imperiale, pricepi? Împunge cu degetul în aer către el. — Adică ție, reprezentantul meu. Hârâie răgușit. — La tine trebuie să ajungă toate încasările și cheltuielile. Își drege ușor glasul. — Indiferent dacă au în subordinea lor provincii imperiale sau senatoriale. — Așa e, luminate stăpâne, îndrăznește cu umilință Ianuarius, dar ei sunt cavaleri... Observă gestul zvâcnit al împăratului și îi dă drumul dintr-o suflare: — Refuză să mă considere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț peste bunătățuri. Îl tentează mai întâi salata de legume fine, aromată cu ierburi, pregătită după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere și asezonați cu chimen. Râde printre îmbucături. Asta zic și eu civilizație! — Ce? se interesează politicos Gallus. — Am ajuns să ne delectăm cu monstruozitățile de care fug toate patrupedele. Își linge degetele. O mâncare cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În multe forme-apare a vieții crudă taină, Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină, Dorinți nemărginite plăntînd într-un atom. Când știi că visu-acesta cu moarte se sfârșește Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume - atunci te obosește Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește: Că vis al morți-eterne e vieața lumi-ntregi ". {EminescuOpI 65} FĂT-FRUMOS DIN TEIU - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
a vieții crudă taină, Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină, Dorinți nemărginite plăntînd într-un atom. Când știi că visu-acesta cu moarte se sfârșește Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume - atunci te obosește Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește: Că vis al morți-eterne e vieața lumi-ntregi ". {EminescuOpI 65} FĂT-FRUMOS DIN TEIU - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la Roma niște tineri de rând pretinzând că sunt soli oficiali, fii de nobili stimați. După ce Velasco se așeză, părintele Valente se ridică agale de pe scaun cu un scârțâit. Și de data aceasta își împreună mâinile pe piept și își drese glasul de două-trei ori. — Este adevărat... Împăratul Japoniei și-a dorit să facă negoț cu Nueva España. Dar chiar și atunci politica lor era să permită negoțul, dar să nu îngăduie propovăduirea și în fapt mulți credincioși au fost arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îneacă din nou. Bunica privește-n jur. A înțeles. O mângâie cald și cu duioșie n glas, îi spune: Liniștește-te, n-ai făcut nimica rău. Ai turnat prea puțin lapte și prea multă făină, atât. Dar, fii pe pace! dregem noi acușica! Și să vezi ce de bunătăți or să mai iasă! Într-adevăr, mâinile fermecate ale bunicii au reparat, într-o clipită, totul. Vrei să-mi aduci câteva ouă? Da, bunico! Spune Sorina, având, încă, lacrimi în ochi și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
iarbă toată ziua, iar el nu făcea decât să mai tragă ocazional un fum, două cu prietenii. Fusese o luptă crâncenă și să o convingă să-l lase pe Rupert cu el În China și Birmania de sărbători. Vera Își drese vocea ca să capteze atenția tuturor. —Dragii mei tovarăși de călătorie, Îmi pare groaznic de rău să vă spun asta, dar dacă vreți să schimbați sau să anulați ceva În acest moment, Înseamnă să pierdeți Întregul avans care, apropo, reprezintă 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu-mi vine să cred că te-ai gândit la asta. Nu e chiar așa, spuse ea. Mereu uit să-mi potrivesc ceasul când sunt În... Tuși ca să nu se vadă că aproape-i scăpase cuvântul „misiune“. În vacanță, o drese ea, mustrându-se În gând. Gata cu greșelile de-acum Înainte. Chiar și așa, spuse Harry cu admirație. Începu să deruleze Înainte, iar viețile prietenilor lui Începură să-i alerge prin fața ochilor, cu tot cu vocile chițăite, până ajunseră la momentul sosirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. 12. Ai tăi vor zidi iarăși pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, și face țara cu putință de locuit." 13. Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]