1,118 matches
-
că acest "cățelus" are tendința să mestece obiecte mici pe care le poate înghiți. Nu îl hrăniți în exces. Pinscherul pitic nu este acel gen de câine care ar necesita vreun dresaj special însă ar fi păcat să nu fie dresat și spunem acest lucru, datorită multitudinii de calități native și deprinderi excepționale, pe care le dețin câinii din această rasă. Sunt câini care învață extrem de repede. Veți fi surprinși de viteza cu care un înțelege și își îndeplinește comenzile. Pinscherul
Pinscher pitic () [Corola-website/Science/328521_a_329850]
-
liniei socialiste «Viața românească» - C.D. Gherea - George Ivașcu - «Cuvântul liber» - Z. Ornea”. Iată-mă și socialist! Ca și cum Cioran n-ar putea fi judecat și dintr-o perspectivă liberală. Dacă e să luăm de bună lista de însușiri pe care o dresează mai departe Dan C. Mihăilescu, n-am avea, e drept, liberali fiind, nici un motiv să nu-i împărtășim lui Cioran ideile din tinerețe: doar că din listă lipsesc, extirpate ghiduș-ideologic, tocmai puseurile de simpatie pentru legionarism și fascism. Cât despre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
În baia de aburi, Înfășurați În prosoape negre identice. Comisarul este dolofan și fălcos; restauraționistul - musculos și puternic. Se așează pe banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața acelui obiect, așa cum fac cîinii dresați pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
banca din fața lui Wakefield, adînciți Într-o conversație care probabil Începuse În sala de forță. — CÎini, spune comisarul. Îi dresezi să miroasă o perioadă autentică. Dacă ceva este fals, cîinele se așază pe coadă În fața acelui obiect, așa cum fac cîinii dresați pentru droguri. Adaugă cîini anchetatorilor În civil care caută construcții ilegale și o să-i prindem pe toți. Maniacul Încuviințează: — CÎini! La dracu’! Să adulmece mînerele de la ușă. Snif, snif. E fals! Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
finisaje false, acoperă chestiile noi cu ghips pătat și scorojit, rînjește comisarul. Parveniții nu observă niciodată diferența. Wakefield de-abia dacă mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este o masă de piele Încrețită și iritată de transpirație și simte că e cît pe ce să leșine. CÎnd ușa saunei se deschide făcînd loc unui grăsan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
veni de persoană, moment În care Harry a exclamat, după obicei: „Dumnezeule mare, e scandalos!“. Ce voia să spună cu „scandalos“? Voia să cumpăr asigurarea aia nenorocită sau nu? Eu nu sunt unul dintre câinii lui și nu mă poate dresa spunându-mi: „Bravo, Bibi, ssst, Bibi“, până Înțeleg ce vrea să fac. Am continuat apoi detaliind costurile În situații diferite, de la simpla anulare a călătoriei la evacuarea de urgență cu elicopterul și transferul la un spital occidental. Le-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
respectabilei Societăți Internaționale a Behavioriștilor Canini, inventator al metodelor umane de dresaj (pentru care Încă așteaptă brevetul), vedetă a Dosarelor Fido, iar acum și stăpânul extracalificat al dragului meu Poochini. Mi-e teamă Însă că eu nu l-am prea dresat, iar obrăznicătura de Poochini i-a ros deja câteva cotoare de cărți ediție princeps din colecție. „Trebuie să-i puneți În gardă pe clienți, cu blândețe, dar și cu fermitate“, le spunea el Învățăceilor săi În timpul cursurilor. „Câinii nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ale masculului inadaptat la viața În societate. Ambii fac numai ce le place: se scarpină la testicule, dorm pe canapea și amușină Între picioare pe oricine Întâlnesc. Iar voi, ca niște dresori de câini străluciți ce sunteți, trebuie să-i dresați pe stăpâni - da, chiar așa, acele ființe umane neevoluate care umblă cu ziare făcute sul În mână cam cum umblau și oamenii peșterilor cu măciuci -, trebuie să-i dresați pe oameni să le arate câinilor ce preferă câinii norocoși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ca niște dresori de câini străluciți ce sunteți, trebuie să-i dresați pe stăpâni - da, chiar așa, acele ființe umane neevoluate care umblă cu ziare făcute sul În mână cam cum umblau și oamenii peșterilor cu măciuci -, trebuie să-i dresați pe oameni să le arate câinilor ce preferă câinii norocoși să facă În loc să ronțăie și să scheaune sau să ia canapeaua de piele drept jucărie de mestecat. Ah! Iată, «a prefera» pare să fie verbul cel mai eficient, nu credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui Esmé că era carne de pui. Și ea știa că nu e adevărat, Însă o lua pentru Cuțu-Cuțu. Esmé scotea bunătăți pentru fiecare giumbușluc pe care Îl făcea cățelușa. Înainte de a se rătăci, Harry Bailley o Învățase să-și dreseze câinele să facă tot felul de chestii. — Nu are rost să amâni dresajul până ajunge să facă lucruri care nu Îți plac. Un cățeluș e foarte dornic să te amuze mereu, Însă tu trebuie să Îl răsplătești pentru giumbușlucurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
forma unui joc cu mingea. Iar această superbă doamnă este curajoasa lor dresoare. Camera arătă o femeie Îmbrăcată Într-o rochie Îndrăzneață cu bretele, galben cu roz, din bumbac, mulată pe trupul ei tânăr și slab. —Saskia Hawley. I-a dresat singură, spuse Harry, și a făcut o treabă extraordinară, dacă vreți să știți opinia mea. Folosind tehnici pe care de la tine le-am Învățat, eu și alte mii de elevi ai tăi, adăugă ea cu generozitate și clipi ridicol din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a zis ea. Și asta nu Înseamnă mare lucru. Iar el a Înțeles că nu Îi mersese prea grozav de câte ori adăuga „ei, asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când Încă mai putea lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
în piațetă, chiar în mijloc. Se umpluse ca de-obicei, numai Dacii, Trabanturi și Loganuri cu bătrânei sosiți să-și trateze artritele la policlinică. Toți păstraseră în memorie, într-o perfectă stare de conservare, imaginile fricii și-ale dezolării. Fuseseră dresați pentru asta; nu ziseseră nici ei nu. Dacă i-ai fi putut scana, umblând printre meșe și-ajungând la valurile de neuroni de sub țesuturi, ai fi descoperit electroșocul molecular care-i ținea în priză: dorința proaspătă, niciodată sclerotică, de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Balcani cu proviziile armatei imperiale. În timpul cercetării mucenicul - în loc de-a fi suspendat din funcție - e din contră mănținut de amicul său, d. Ioan Brătianu, dirijează singur cercetările în contra, sa, [î ]și cheamă Chirițopolii și Simuleștii la București și-i dresează cum să răspunză, judecătorul nu poate face decât o instrucție vițiată în tot cuprinsul ei prin prezența acestui domn în Ministerul de Interne, găsește în fine că nu e caz de urmărire și e numit, prin protecția mucenicului Mihălescu, funcționar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și pe d. Moldovanu, declarând că nu este caz de a-l urmări pentru calomnie. Lucrul în aparență ar fi ciudat; însă precum doi duelanți care și-au schimbat glonții la o depărtare de cinzeci de pași, odată ce s-a dresat procesul-verbal de către martori, rămân cu onoarea satisfăcută, asemenea credem și noi că susceptibilitatea nervoasă ce o afectează "Romînul" nu mai este la locul ei și ar trebui să dispară. Totuși s-a crezut necesar ca să se provoace un simulacru de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
negru, cuminte. Animalul s-a așezat sub birou cât timp a vorbit stăpânul. S-a scuzat politicos, spunându-ne că este vorba de un câine care i-a fost încredințat de o asociație de protecție a orbilor, pentru a-l dresa și a-l obișnui cu universitatea. Câinele urma să fie destinat unui student aproape orb, qui mérite d'être aidé, ne spune Profesorul Ory ciripind în franceza sa elegantă. De fapt, nu a spus orb, ci cu deficit vizual acut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
În cameră. Cât timp ați stat la muncă, vi s-a cerut să aduceți informații de acolo? Nu mai aveam informații, că eram numai noi Între noi. Bine, dacă zicea careva ceva, trebuia să spui... Da’ fiecare era așa de dresat, că nu mai spunea nimic... Cât timp ați ieșit la muncă? O durat până când s-a pus În mișcare fabrica de jucării, pe care tot studenții o făcut-o. Erau trei fabrici acolo: cea de jucării, cea de nasturi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
băgat În dubă și am plecat... A oprit trenul la Aiud și acolo s-o suit un alt lot, de aiudeni. Pe unii din ei i-am cunoscut Înainte, dar am tăcut, o vorbă n-am spus, că noi eram dresați toți. Ăia s-o uitat la noi: „Ce-i, mă? Ce-i cu voi?”. Nici o vorbă. Și pe-ormă ne-am trezit la Ghencea. A doua zi ne-a scos, ne-a aliniat și ne-o citit ce pedeapsă ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care boschete cu iasomie lasă în afară miros frumos. Dimpotrivă, dacă sunt încurajați puțin să deschidă gura, iese imediat un miros pestilențial de stătut, ofilind frunzele. E cazul multora aici, în lumea bogată a Vestului, unde de generații copiii sunt dresați, ca niște păpuși de teatru, să spună replici învățate pe dinafară, să nu gândească niciodată cu creierul propriu sau cu inima, de marea frică imaginară de a nu-și lăsa la vedere mediocritatea. A nu risca niciodată, fapt pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dar ceruse un câine - când acesta alerga la noi, țipa „Beich du! Beich!“ Dar cățelușa roșcată voia să se joace și nu voia să-I șadă la picioare, cum făcea cățeaua dinainte. Nu avea nici măcar nume și nici nu fusese dresată cum trebuie, și asta era situația în care se aflau femeile din casă acum. Simon și cu mine fusesem de acord să facem cu rândul la curățatul mizeriei; Mama nu mai făcea față. Dar Simon lucra în centru, așa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cum se face că ființele umane se lasă așa de ușor păcălite de coțcăriile istoriei în timp ce niște biete viețuitoare privesc totul cu aceiași ochi dintâi? N-am mai avut parte de multe astfel de după amiezi după ce ne-am apucat să dresăm vulturul. În fond, dragostea poate fi elementul ce reușește să adune personaje mitologice în jurul Muntelui Olimp sau Troiei, precum Paris, Elena, sau Palamoni și Emilii, însă trebuia să începem să ne câștigăm pâinea de toate zilele. Și nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Cutare era unchiul ei. Dar bineînțeles că o să-l cumpărăm, a spus Thea. E atât de minunat. Deschideți, vă rog, colivia. M-am repezit în fața ei pentru că mi-era teamă să nu-i scoată ochii. Nu era o problemă dacă dresa șoimi mai mici pe pajiștile calme din Est în compania doamnelor și a domnilor pasionați de acest sport; dar eram la marginea Texasului, aproape că puteai să simți mirosul de deșert și de munți, iar ea nu mai pusese mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la Buenos Aires, peste jungle ce uneori îi cuprindeau și pe ei și pe avioanele lor, probabil că vor fi trăit și ei astfel de pasiuni. Ea continua să îmi amintească cât de puțini oameni din Evul Mediu încoace reușiseră să dreseze vulturi. Am fost de acord că era ceva deosebit și că o admiram peste poate; i-am mulțumit lui Dumnezeu chiar pentru că eram ucenicul sau asistentul ei. Dar am încercat să îi spun că prezența vulturului în cameră mă deconcerta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
le lua în ceea ce îl privea pe Caligula - mă dădeam după ea și avea încredere în ce spune, căci dovedise că se pricepe. O astfel de jivină m-ar fi făcut bucățele dacă m-aș fi apucat singur să îl dresez, asta presupunând că aș fi avut curajul să o fac. Nu, în ceea ce îl privea pe vultur, făceam cum îmi spune, și deci o sprijineam. Când am aflat mai multe despre asta, m-a luat cu frig, gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gresie verde. Erau două patio, una cu o fântână și cu scăunele în formă de butoiașe, învelite în piele de vițel; cealaltă se afla lângă bucătărie, un fel de curte a unui grajd dezafectat, și acolo am continuat să-l dresăm pe Caligula. Zbura spre noi de pe țigla care acoperea șopronul în care dormea Jacinto. De pe veranda unde mâncam ni se întindea în fața ochilor întreg orașul și vârfurile de munți. Aproape imediat dedesubt se afla zócalo, podiumul orchestrei, înconjurat de viță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]