1,418 matches
-
sigur că în scurt timp au să năvălească în odaie o ceată din ăia și avea să fie ridicat. Provocarea era evidentă. Aveau să spună că găsiseră toate acestea la el. Poate mai aveau ticluite și hârtii cu vreun text dușmănos, să le dea ca și cum le-ar fi răspândit el. - Dom’ Goncea, șopti Afinoghiu, cu câlți în gât, dom’le, zău, lăsați-mă în pace. Sunt prea bătrân, ce mai vreți de la mine. Acuma... - Ce să vrem, bre?, izbucni Goncea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
joacă a vântului. Rămăsese cu câteva pietricele în pumnul strâns. Când se așezaseră pe banca din fața fostei căpitănii, încă le mai ținea în mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea aceea, fuseseră acolo. Un tremur ușor îi străbătu spinarea. Probabil că s-or fi așezat pe vine lângă patul mizerabil, privindu-l ore întregi, nemișcați ca stanele de piatră, cu ochii mici și dușmănoși ațintiți pe chipul lui, observând neobosiți cum respira domol, iară și iară, și întrebându-se - în cazul în care ar fi în stare să se întrebe ceva - unde o fi mintea bărbatului care dormea. Cum ar putea ei să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fi numind ea - nu era nevasta lui și nici nu va fi vreodată, dar se hotărî să tacă. Observă unul după altul chipurile războinicilor: ai fi zis că sunt pașnice, dar în ochișorii lor negri migdalați strălucea mereu acea lumină dușmănoasă și neliniștitoare. Înțelese că nu era momentul să se împotrivească tribului. În fond, nici nu era foarte sigur că ar fi vrut să se împotrivească. Toată ziua cugetase la posibilitatea de a călători la Santa Marta și chiar în capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-a fixat domiciliul obligatoriu pe timp de 12 luni. Direcția regională Galați, cu raportul nr. C. 1/68680 din 21 septembrie 1962, ne-a făcut cunoscut că, după prezentarea la domiciliul obligatoriu, Derdena Mihai a intrat În anturajul elementelor dușmănoase, urmărite de organele noastre. Încercându-se recrutarea sa ca agent, a refuzat și s-a situat pe o poziție dușmănoasă. Față de cele de mai sus, regiunea Galați opiniază (sic!) a i se prelungi cu 24 luni termenul de Încadrare În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
21 septembrie 1962, ne-a făcut cunoscut că, după prezentarea la domiciliul obligatoriu, Derdena Mihai a intrat În anturajul elementelor dușmănoase, urmărite de organele noastre. Încercându-se recrutarea sa ca agent, a refuzat și s-a situat pe o poziție dușmănoasă. Față de cele de mai sus, regiunea Galați opiniază (sic!) a i se prelungi cu 24 luni termenul de Încadrare În domiciliu obligatoriu, timp În care să fie urmărit informativ. Întrucât numitul Derdena Mihai este un element ostil regimului nostru și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
necunoscând nici o mizerie, purtîndu-se cu lumea rece. Desigur, Titi era un băiat mediocru, dar avea și el un suflet. Îl umilise prin pretențiile lui savante și-l jignise în amorul propriu, purtîndu-se indiscret în afacerea cu Georgeta. Aglae era rea, dușmănoasă, dar fiindcă își iubea copiii. Cu Pascalopol se purtase fără nici o delicatețe, deși n-avea nici un drept asupra Otiliei. Îndeosebi, Felix își scrută atitudinea lui față de cele două fete și se găsi profund vinovat. Pe Otilia o urmărise, înainte de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am fost odată, îmi faci zile fripte? Mi-am mâncat tinerețea cu tine, ticălosule! Aglae începu deodată să plângă, din nervozitate, cu sughițuri ascuțite, ca și Aurica altă dată. Apoi își șterse brusc ochii și luă o mină și mai dușmănoasă ca înainte. Pe buzele lui Stănică flutură un zîmbet: " Mare cutră, soacră-mea asta! gândi el. Cum sare capra, sare și iada. Așa ar fi în stare să facă și iubita mea Olimpia, dacă, Doamne ferește, aș fi bolnav și bătrân
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de mirosul de mâncări, gemu. Aglae întoarse capul și, cu gura plină, zise: - Ce ai, Costache? Te doare ceva? Aurico, du-te tu și-i îndreaptă punga de gheață. Aurica se duse lângă bătrân, care o privi fix, cu ochi dușmănoși și aproape limpezi, fără să spună totuși nimic. Cu mâna liberă cercetă pe sub pernă și-și trase cheile mai aproape. După ce se asigură de prezența lor, întrebă încet: - Fe-Felix uunde-i? Fe-Felix! - Nu știu, moș Costache, a plecat! - Lasă-l pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cam în silă. Din când în când, sictirit și dezorganizat, dar tot neîndoindu- se, în adâncurile sufletului său, că i se joacă o farsă urâtă, examina pielea de elefant pictat a tabloului și o înjura printre dinți. Uite ce mustăți dușmănoase putuse avea și hibridul acesta, rezultat, într-adevăr, din amestecul trăsăturilor unui Robin, pleoștit și confuz, turnate pe o țeastă de Dali melodramatic. - Ce seară, domnule Floyd! Ce spirituală și rarisimă seară! Cât am fi vrut să se afle aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prispă la mine și-mi zice: "Mărgiculițo! Amoarea mea. Împrumută-mi și mie fărașul. Fiindcă sânt trist... Mi-s gândurile ca gândacii. Și simt c-am devenit, de prisos, chiar și cenușă." - Ți-a spus el, ție, amoarea lui? tuși dușmănoasă madam Nicolici. Mai vorbea el cu tine, după ce te prinsese cu cercetașii?!... Ți-a mai făcut vizite, după Crematoriu? Și de unde până unde ați ajuns voi la Mărgiculițo? 359 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI dicția, pe care Yahweh (sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
l-au înmormîntat și au împărțit ce sărăcie le lăsase răposatul. A răsuflat ușurat la plecare. Lipsise atâția ani, nu-l mai lega nimic de pământul muncit de surorile lui, niște alea urâte, spetite de muncă, rele de gură și dușmănoase. Locul său era în altă parte. La oraș, banul se câștiga mai lesne și se cheltuia mai repede. Se spurcase la o viață ușoară, nu mai avea ce să caute la țară. De la gară, tocmai la primărie se oprise. Cunoștea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte și cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de femeie, atât de nepotrivit, încît toți priviră înapoi, ca și când ar fi vrut să-l oprească. Cioclii apucară coșciugul: unul de un capăt, altul de celălalt și coborîf ă încet scările. Fratele mortului dădu de perete poarta casei, înfruntînd privirile dușmănoase de-afară. Mulțimea încremenită până atunci începu să se miște. Morții înspăimîntă întotdeauna pe cei vii, amintindu-le viitorul, și o secundă cele câteva femei mai din apropierea curții fură gata-gata să-și facă cruce, dar o ură veche, strânsă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra în depou pe Ștefan cel Mare, repara motoare. Era unul dârz, cu privirea dușmănoasă, parcă tot îi trăsnea și-i fulgera. Altfel, bărbat de comitet dacă-l cumpărai. Făcuse multe pentru cartier, că-l știau și primarii, el îi lua în colți la vreo nevoie, le bătea cu pumnu-n masă și-i ocăra. Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
despre activitatea celor „infiltrați” În societate și partid. Iar În acele zile toți acești „infiltrați” aveau În general nume cu o anumită rezonanță. De altfel, În xe "U.R.S.S."U.R.S.S. se vorbea Într-o serie de materiale de activitatea dușmănoasă dusă de... „toți -icii”. Turnătoria Începe să fie văzută de unii ca o datorie „de clasă”. Astfel, sub influența „dezvăluirilor de la xe "Moscova"Moscova și Praga”, un anume Ion xe "Marinescu"Marinescu, „membru de partid la ICECHIM (Institutul de Cercetări
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
1953, acuzațiile Împotriva medicilor evrei. Și, astfel, și la xe "București"București planul procesului este anulat. În fapt, starea de teroare scade pe „ulița evreiască”, fără a dispărea complet. Atmosfera se menține grea În sectorul evreiesc și În 1954. Tonul dușmănos la adresa xe "Israel"Israelului și al emigrării se păstrează. Sionismul este considerat În continuare unul dintre principalii adversari. În ianuarie, Biroul Politic decide să nu răspundă la cererea unui ziarist israelian de limbă română, xe "Cireșanu"Cireșanu-Duvdevani, de a-l
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Statului și rebeliunea cetățenilor. Intelectualii au vibrat la unison cu burghezia doar nu erau fiii ei? dinaintea umilirii națiunii. În același timp, și-au înălțat glasul împotriva pericolului reprezentat în exterior de dușmanul ereditar, Germania, și în interior de ereditatea dușmănoasă: Revoluția franceză rămasă neterminată de mai bine de-un veac și veșnic înfrîntă. "Căci istoria întregului secol al XIX-lea francez, scria François Furet, a fost istoria luptei dintre Revoluție și Restaurația, punctată de episoadele din 1815, 1830, 1848, 1851
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ea slujește la justificarea ierarhiei. Individul care urcă treptele acesteia se apropie de acel punct sacru, ceilalți rămîn la distanță. Cum se explică importanța ei, puterea sa de interdicție? Am putea invoca o cauză socială, apărarea împotriva unei lumi exterioare dușmănoase, împotriva persecutorilor și a inamicilor. Majoritatea mișcărilor sociale au cunoscut astfel de persecuții, o parte a existenței lor a fost clandestină. Amintiți-vă de creștinii refugiați în catacombe pentru a supraviețui într-o societate deloc ospitalieră. Toți au plătit prețul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în decembrie, muncitorii protestatari sunt catalogați drept „huligani”, „derbedei”, „vandali”, „indivizi certați cu legea”, care au comis un „act banditesc”; ei ar reprezenta o „pată pentru colectiv” și o „rușine”, întrucât au manifestat un „huliganism barbar” și o „atitudine profund dușmănoasă”. Li se impută că ar fi consumat băuturi alcoolice (drept urmare, se presupune că au „un fond nesănătos”) și că violența lor ar fi de natură animalică: „parcă erau fiare”. Cineva îi descrie, exaltat, ca având „mâinile pline de sânge huligan
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
umanism” a protestatarilor, excluderea lor din colectiv, la un moment dat fiind indicată, ca soluție punitivă, deportarea. Dar lucrurile nu se opresc aici: întrucât protestatarii sunt considerați „elemente înrăite” și periculoase, iar protestul lor, o „activitate criminală” și o „acțiune dușmănoasă”, mai mulți vorbitori inflamați cer pedeapsa capitală. O concluzie de tipul „Este tragic ce s-a întâmplat” e repede înlocuită prin „Trebuie făcută curățenie. Legea să-și spună cuvântul” sau „Să fim neîngăduitori. Să nu iertăm nimic”. Unii tovarăși declară
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
nării le pecetluia pe perete. Așeză lumânarea pe noptieră și se apropie, încurajat. Celelalte umbre își unduiră spinările și se dădură deoparte, atât cât să-și facă loc și umbra lui. Intră în lumea lor amenințătoare, chipurile celelalte o priviră dușmănoase și o încolțiră. Se simți vinovat pentru pătimirile umbrei lui. Își întinse brațele în lături și umbra, în captivitatea zidului ei, repetă semnul crucii, ducându-și suferința până la capăt. Ar fi fost simplu, pentru a nimici poporul de umbre, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a sluji drept foișor și punct de plecare al răzmeriței, iar biserica este catedrala Mișcării, a cîrei direcție mistică e notorie." Etc. Pomponescu ascultă distrat lectura articolului, cu o compoziție a feței care nu era nici afabilă, nici indiferentă, nici dușmănoasă, trădând o continuă oscilație morală, un rău de mare spiritual. Cu toate că articolul ar fi fost de natură a-i satisface ranchiuna, nu era încîntat. Ca om politic, știa că atacul are un element pozitiv, ridică din anonimat un om. Ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Freud vorbește în opera sa despre trei stadii/niveluri ale geloziei (2002, pp. 187-188): • gelozia normală: este compusă "esențialmente din doliu, din durerea pentru obiectul iubit pierdut și umilirea narcisică, în măsura în care una se poate deosebi de cealaltă, apoi din sentimentele dușmănoase față de rivalii preferați și dintr-o contribuție mai mare sau mai mică de autocritică, ce dorește să facă propriul Eu vinovat pentru pierderea iubirii". Ea nu este "complet rațională, nu este proporțională cu situația reală și nu este dominată fără
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vindecare tot la acestea. Descântecele pentru animale erau foarte importante, deoarece acestea trebuiau să fie sănătoase pentru a fi puse la muncă sau pentru a da foloase omului. Se spune că anumiți oameni care se uitau cu ochi răi și dușmănoși la vitele vecinilor, aveau puterea să le „deoache”. În aceste sate existau anumite femei (Ioana Amaziliței, Jenica Maftei, Catrina Tofan) care știau să descânte în așa fel încât să le ia mana la vacile cu lapte care nu mai primeau
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]