1,270 matches
-
cap feminin. Într-un fel, tratarea celor două dimensiuni arhetipale, cea feminină (Anima) și cea masculină (Animus), într-o proximitate sugestivă a unui dezastru delectabil relevă caracterul androgin al metamorfozelor eminesciene ale lui Hyperion, expresie a unei naturi duale. Această dualitate a operei eminesciene o teoretiza și Ion Negoițescu într-un eseu fundamental, Poezia lui Mihai Eminescu, unde criticul distingea între antume și postume ca două dimensiuni ale imaginarului eminescian: una neptunică, de suprafață, ușor idilizată, romanțată, și una plutonică, vizionară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza figurilor imaginarului la Bachelard și cu arhetipologia jungiană, Mircea Cărtărescu sesiza dualitatea ca pe un clivaj insuportabil, o schizoidie dureroasă încifrată în imaginarul eminescian printr-o narcisică resorbție într-o unitate primordială. În acest caz, putem interpreta cele două sculpturi ale lui Filip Marin prin prisma acestei dinamici dualiste de reflex simbolist
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de himere, în corpul căruia se zbat înlănțuite trupurile damnaților eterni, pe care criticul îi aseamănă lui Ugolino din Divina Commedia, sortit unei cumplite pedepse. Pe de altă parte, referința la Rodin, ca și la Michelangelo, ne plasează în aceași dualitate fondatoare, între cei doi poli ai sculpturii, unul ținând de Renaștere, celălalt de modernitate, cu o rezultantă simbolisto-decadentă. Dând curs fanteziei, ce-i drept una la confiniile cu delirul și coșmarul, proiectul lui Paciurea pentru un monument Eminescu ilustrează caracterul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
materiei de a prinde formă, atât de plastic reliefată de sculpturile sale cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prodan îi grupează pe sculptori în perechi, pe baza unei tensiuni constitutive care se instalează între operele lor. În termenii unei rivalități creatoare, dar și a internalizării experienței rodiniene, sunt alăturați și opuși totodată Dimitrie Paciurea și Constantin Brâncuși: Această dualitate reprezintă, față de cealaltă, spiritul francez izvorât din marele Rodin"325. La fel Frederic Storck și Oscar Sapethe alcătuiesc un alt cuplu de forțe creatoare care integrează experiența Secession-ului german. Acești patru sculptori sunt socotiți ca fondatori ai sculpturii moderne
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
capabile să elucideze fenomenele complexe ale acestei ordini: principiul dialogic și principiul de recursie. Principiul dialogic se referă la faptul că două sau mai multe "logici" diferite sînt legate într-o unitate, în mod complex (complementar, concurent și antagonic), fără ca dualitatea să se piardă în unitate. Unitatea culturii europene nu stă în sinteza iudeo-creștino-greco-romană, ci în jocul nu doar complementar, ci de asemenea concurent și antagonic al acestor instanțe, înzestrată fiecare cu o logică proprie: este vorba de dimensiunea lor dialogică
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
șaselea este Israelul. În pofida acestor realități, potrivit valorii indicelui de potențial militar, Egiptul este singurul stat arab cu atribut de putere militară regională, prin prisma efectivelor și panopliei de tehnică militară numeroase de care dispune. Totodată, arealul arabofon prezintă o dualitate din acest punct de vedere, aici coexistând și state dintre cele mai slab înzestrate militar: Somalia, Djibouti, Comore, Malta, Sahara Occidentală, Teritoriile palestiniene. Orientarea spațială a strategiilor de dezvoltare și de securitate ale statelor arabe și ale centrilor globali de putere
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3055]
-
lui Blake, precum Hölderlin sau Shelley, sunt, la rândul lor, preocupați aproape obsesiv de această modalitate de reflectare a realului: Günter Klabes notează, în acest sens, ca "poezia lui Hölderlin, ca și cea a lui Shelley, se caracterizează printr-o dualitate esențială, care amestecă finitul și infinitul" (1985, p. 320). Mark Trevor Smith este unul dintre puținii critici de până în prezent care analizează rolul conceptului de "coincidentia oppositorum" în literatura romantică engleză, dar abordarea să a operei lui Blake se bazează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
text și de ilustrație. Mitchell vorbește chiar despre o dialectica vizual-verbală: "Blake dorea să combine formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a artei sale compozite, este organizat că o interacțiune dramatică dialectica între elemente contrare" (1978, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
puternice, inerente atât creației materiale, cât și creaturilor lui Dumnezeu: "Milton reprezenta conflictul teribil dintre forțe opuse bine și rău, trecut și prezent, cădere și redempțiune găzduite de bărbat și femeie sau de amăgitor și amăgit. Milton a modelat aceste dualități într-o unitate estetică puternică" (1982, p. 100). Milton ar deveni, în acest caz, un individ ideal nu pentru că ar fi infailibil, ci, paradoxal, fiindcă ar putea greși, s-ar putea pocăi și ar putea fi mântuit pe vecie. Mutând
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-se pe celălalt, alcătuind o unitate care se întregește și lucrează în viață. Am putea spune cu adevărat că familia este o comunitate a iubirii suprapersonale în care persoanele nu dispar, ci se desăvârșesc. După Bulgakov este o unitate în dualitate și iubirea comună se arată când membrii ei luptă împotriva păcatului și caută să-și împodobească sufletul cu virtuțile creștine, având ca model pe Hristos. Prin căsătoria creștină, icoana mistică a lui Hristos cu Biserica, Harul dumnezeiesc spiritualizează și sfințește
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
intervin ca factori determinanți. Fiecare gen discursiv devine o componentă a interacțiunii lingvistice, care se desfășoară într-un anumit cadru social. În prezent, lingvistica de corpus oferă mijloace teoretice și tehnice de studiere a spațiilor textului și discursului, transformînd în dualitate falsa antinomie dintre limbă și vorbire. Noua disciplină, derivată dintr-o metodă de investigație lingvistică, se bazează pe textele reale ca produse rezultate în comunicarea umană și nu pe textele artificiale create de lingviști. François Rastier propune un studiu comparativ
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a analiza elementele logico-epistemologice ale imaginii reprezentarea, presupoziția, stereotipul și etnostereotipul, prezentate în capitolul al patrulea, Imagine, reprezentare, stereotip. De asemenea, nu se poate vorbi despre imagine în absența unor elemente care au un rol absolut esențial în conturarea ei: dualitatea identitate/alteritate, analizată în capitolul al treilea, Identitate, alteritate, imagine. Un punct esențial în investigația imaginii din cadrul tezei îl reprezintă comunicarea, lucrarea având ca premisă ideea lui Claude Lévi-Strauss, și anume, faptul că o societate este un grup de oameni
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este că studiile realizate de Carmen Andraș punctează faptul că în procesul reprezentațional intervin o serie de factori cu rol în procesarea contrariilor și contradicțiilor imaginii celuilalt, în acest sens, analiza literaturii britanice evidențiind faptul că este foarte greu ca dualitățile din imagine să fie armonizate în imaginar, acestea conducând de cele mai multe ori către o imagine negativă. De-a lungul timpului, imagologia a dobândit noi valențe cu ajutorul istoricilor, pentru care conștiința istorică este mai degrabă un construct și mai puțin o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de mit doar la o creație a omului primordial, nu s-ar putea înțelege cum legenda lui Vlad Țepeș s-a transformat în mitul lui Dracula. Așa cum menționam, inconștientul este populat de zei și demoni în aceeași măsură întrucât exprimă dualitatea bine-rău, ordine-haos prin care omul poate găsi atât speranța vieții cât și vinovați pentru provocările pe care nu le poate depăși. În acest sens, mitul lui Dracula răspunde unei teme arhetipale a răului, a demonului care nu ține cont de
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nuanțată. Astfel, alteritatea absolută presupune o incursiune în metafizica prin care este conturat raportul om-Dumnezeu. Din punctul de vedere al lui Afloroaei, această metafizică trebuie să implice și o anumită fenomenologie a divinului prin intermediul căreia să poată fi înțeleasă atât dualitatea bine-rău, cât și interferența substanțială a acestora, ambele stând la baza relației identitate-alteritate. În acest sens, se distinge un nou palier, cel al alterității demonice 447, despre care putem afirma că reprezintă elementul de legătură dintre alteritatea istorică și cea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
palier, cel al alterității demonice 447, despre care putem afirma că reprezintă elementul de legătură dintre alteritatea istorică și cea absolută. Prin însăși structura ei, această alteritate demonică elimină contradicția pozitiv-negativ, bine-rău, întrucât nu poate fi abordată din perspectiva acestor dualități, fiind "o energie primară, adesea tenebroasă și participând la un gen de veșnică pulsație a celor din care provin toate"448. Alteritatea demonică transcende antinomiile specifice spațialității și temporalității lumii umane și reprezintă o ființă intermediară, explicată de Afloroaei prin
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
sinelui și a diferenței dintre acesta și altul, la care filosofia ricoeriană adaugă Analogul lui Aristotel. De fapt, Ricoeur încearcă să identifice o modalitate prin care poate fi gândită paseitatea trecutului, introducând termenul de Analog pentru a putea discuta despre dualitatea Același-Altul. "Alteritatea poate fi produsă și cultural, prin întoarcerea în trecutul istoric și cultural propriu pe cele mai variate căi de la proza de ficțiune și filmul SF la istoriografia de inspirație științifică și la speculațiile de filosofia istoriei. În Temps
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
închide în ea, suferind cumplit. Deși marele absent, Pierre - marea iubire, este cel mult Dșteptat, acolo, într-o frumoasă casă de vacanță, într-o vară „ciudată”. însă nu vara e ciudată, ci ... valsul norilor care zbuciumă existențialul unor ființe sensibile, „dualitatea” caracterelor acestora. Vocea lui Pierre se aude cu intermitență, sentențios, în ființa lui Alek: „o fulgera imaginea lui Pierre care îi spusese odată...” sau „vși aduse aminte de ce i spusese Pierre..” Apariția unui văr din Grecia redeșteaptă în sufletul Alexandrei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pentru care marele public nu ia cunoștință cu t ot ce se cunoaște despre lumea vie. Între corpul eteric și cel biologic există o strânsă interdependență; ceea ce clădește partea energetică este în conformitate cu informația genetică conținută î n c elula ou. Dualitatea și interdependența eteric biologic poate explica într un mod realist funcționarea acestui mecanism care se cheamă viață. În afară de cele două corpuri, se pare că mai e xis tă corpul astral despre care n-aș putea spune prea multe. Dar nici
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
mai fost nevoie de un studiu în acest sens?" Mai întâi, deoarece verificarea existenței/inexistentei unor diferențe a reprezentat o parte a procedurii de lucru, necesară a da unitate cercetării. În al doilea rând, pentru a evidenția un plan al dualității naturii umane: trăsăturile de personalitate sunt constante, în timp ce comportamentele sunt contextuale. Ar mai fi de menționat că Richard Lazarus tratând legătură dintre componentă emoțională și influența pe care o au factorii de mediu asupra atingerii obiectivelor personale, concluzionează: Pentru a
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
exemplu, indivizii, familia etc.) și "macro" (structurile, cum ar fi corporațiile multinaționale). Acțiunea socială este esențială în procesul de structurare. Ca atare, acțiunea și structura nu pot fi concepute separat, ci doar într-o relație pe care Giddens o numește "dualitate de structură". Dubla relație între acțiunile actorilor sociali și structură va produce, spune Giddens, schimbarea socială. Pentru a explica în ce constă structurarea, Giddens distinge, de asemenea, între structuri și sisteme. Chiar dacă sistemele sociale (familii, peer-grupuri, comunități, orașe) prezintă proprietăți
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
comportamente sociale. Reproducerea de către structuri a sistemelor constituie fenomenul de structurare. Structurile sunt compuse din reguli și resurse, sistemele sunt produse ale structurilor, iar agenții sunt actori care mediază între structuri și sisteme și le generează printr-un proces de dualitate. Structurile reprezintă, așadar, seturi de reguli și de resurse pe care actorii sociali le pun în practică și prin care sunt reproduse sistemele sociale. De asemenea, este importantă observația autorului conform căreia structurarea în cadrul modernității târzii are loc în afara spațiului
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
ierarhică, de poziție socială, rămâne aceeași. În esență, distincția giddensiană dintre sisteme și instituții se referă la "reproducerea practicilor", respectiv la "reproducerea regulilor și resurselor". Sistemele și instituțiile nu rezidă în existența activității individuale, ci sunt produse și reproduse prin intermediul dualității structurale. Suntem ființe reflexive, iar capacitatea noastră de automonitorizare ne ajută să răspundem la situațiile ce presupun schimbarea socială. Teoria giddensiană a structurării a suscitat ample dezbateri și a fost supusă fie unor critici solide, fie unor "restructurări" în sine
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]