1,881 matches
-
condiții semantice, deci dacă prezența cliticului aduce informație semantică ori pragmatică. Din perechile de enunțuri de mai jos, reiese că dublarea clitică marchează uneori un complement indirect +uman, alteori un complement +specific. Dacă CI este un substantiv cu articol nehotărât, dublarea marchează specificitatea nominalului CI. În (9), nominalul unui băiat poate să fie specific sau nu, în funcție de context. În (10), nominalul unui cerșetor este nespecific, deci dublarea este puțin acceptabilă. În contextele cu reluare din (11), se poate utiliza cliticul doar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
indirect +uman, alteori un complement +specific. Dacă CI este un substantiv cu articol nehotărât, dublarea marchează specificitatea nominalului CI. În (9), nominalul unui băiat poate să fie specific sau nu, în funcție de context. În (10), nominalul unui cerșetor este nespecific, deci dublarea este puțin acceptabilă. În contextele cu reluare din (11), se poate utiliza cliticul doar dacă nominalul anterior este +specific: (9) a. Am cerut unui băiat să deschidă geamul. b. I-am cerut unui băiat să deschidă geamul. (10) a. Ai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cerșetor azi? (11) a. - I-ai dat o carte lui Ion? - I-am dat. / *Am dat. b. - Ai dat bani unui cerșetor azi, să faci și tu o faptă bună? - *I-am dat. / Am dat. Dacă nominalul CI este -animat, dublarea este foarte puțin acceptabilă: (12) a. Au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. b. ?? I-au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. Descrierea contextelor cu dublare de mai sus arată că prezența cliticului de dublare se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
I-am dat. / Am dat. Dacă nominalul CI este -animat, dublarea este foarte puțin acceptabilă: (12) a. Au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. b. ?? I-au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. Descrierea contextelor cu dublare de mai sus arată că prezența cliticului de dublare se asociază cu anumite trăsături semantice ale nominalului. Foarte general spus, dublarea clitică este prezentă când complementul este +specific (în topica nemarcată, postverbală). 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-animat, dublarea este foarte puțin acceptabilă: (12) a. Au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. b. ?? I-au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. Descrierea contextelor cu dublare de mai sus arată că prezența cliticului de dublare se asociază cu anumite trăsături semantice ale nominalului. Foarte general spus, dublarea clitică este prezentă când complementul este +specific (în topica nemarcată, postverbală). 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord Argumentele pentru a analiza DC drept acord sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
copii xerox după documentele semnate. b. ?? I-au atașat petiției și copii xerox după documentele semnate. Descrierea contextelor cu dublare de mai sus arată că prezența cliticului de dublare se asociază cu anumite trăsături semantice ale nominalului. Foarte general spus, dublarea clitică este prezentă când complementul este +specific (în topica nemarcată, postverbală). 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord Argumentele pentru a analiza DC drept acord sunt diverse: (i) Argumente diacronice. S-a observat de mult că, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
contextelor cu dublare de mai sus arată că prezența cliticului de dublare se asociază cu anumite trăsături semantice ale nominalului. Foarte general spus, dublarea clitică este prezentă când complementul este +specific (în topica nemarcată, postverbală). 3. Argumente pentru a analiza dublarea clitică drept acord Argumentele pentru a analiza DC drept acord sunt diverse: (i) Argumente diacronice. S-a observat de mult că, cel puțin în limbile indo-europene, morfologia verbală de acord provine din elemente care la origine erau pronume personale. Această
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un caracter ciclic, analizarea cliticelor pronominale ca mărci ale acordului s-ar încadra în acest "traseu" istoric al pronumelor: pronume > clitic > marcă de acord. Caracterul ciclic acestui fenomen pentru acordul subiect - predicat se poate observa în franceză, dacă considerăm că dublarea subiectului în franceza orală contemporană reprezintă un acord fenomen de acord (această analiză apare la Culbertson și Legendre, 2008). (ii) Argumente tipologice, contrastive. Există limbi în care verbul se acordă cu complementul; relația dintre verb și complement este marcată afixal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
definit (de aceea, conjugarea obiectivă este numită și definită). Existența acestei conjugări care se actualizează în prezența unui complement direct este analizată, în general, ca un fenomen de acord verb-complement164. Se poate remarca un mic paralelism cu româna: cliticul de dublare a complementului direct e folosit în contextele în care complementul direct are anumite caracteristici; în mare, acestea pot fi rezumate prin specificitate. Dacă un complement direct este +specific (+individualizat în context), este prezent și cliticul de dublare. Specificitatea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
româna: cliticul de dublare a complementului direct e folosit în contextele în care complementul direct are anumite caracteristici; în mare, acestea pot fi rezumate prin specificitate. Dacă un complement direct este +specific (+individualizat în context), este prezent și cliticul de dublare. Specificitatea nu se confundă cu definitudinea, dar au în comun trăsătura semantică de individualizare a referentului. Prin urmare, o constrângere privind particularitățile semantice ale complementului direct caracterizează și utilizarea conjugării obiective (definite) în maghiară, și dublarea clitică din română. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prezent și cliticul de dublare. Specificitatea nu se confundă cu definitudinea, dar au în comun trăsătura semantică de individualizare a referentului. Prin urmare, o constrângere privind particularitățile semantice ale complementului direct caracterizează și utilizarea conjugării obiective (definite) în maghiară, și dublarea clitică din română. Pentru maghiară, s-au propus și analize conform cărora mărcile conjugării obiective ar fi de natură pronominală (un pronume încorporat), nu mărci de acord (vezi Coppock și Weschler, 2009, unde sunt citați pentru această analiză Szamosi, 1994
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iii) Argumentul simetriei cu relația dintre verbul-predicat și subiect. Așa cum relația dintre argumentul subiect (complementul extern) și verb este marcată prin acord, și relația dintre argumentul complement și verb este marcată prin acord (iv) Argumente de natură teoretică. Prin analiza dublării clitice ca marcă de acord, s-ar oferi o soluție pentru fenomenul dublării clitice, care ridică, de altfel, numeroase întrebări, legate de unicitatea argumentului (un verb nu poate avea două complemente directe sau două complemente indirecte în dativ). 4. Criterii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
subiect (complementul extern) și verb este marcată prin acord, și relația dintre argumentul complement și verb este marcată prin acord (iv) Argumente de natură teoretică. Prin analiza dublării clitice ca marcă de acord, s-ar oferi o soluție pentru fenomenul dublării clitice, care ridică, de altfel, numeroase întrebări, legate de unicitatea argumentului (un verb nu poate avea două complemente directe sau două complemente indirecte în dativ). 4. Criterii de distingere a cliticelor pronominale de mărcile de acord Acceptând că verbul se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronominale de mărcile de acord Acceptând că verbul se poate acorda cu complementele și că în română cliticele ar putea fi mărci ale acestui acord, trebuie să găsim niște criterii pe baza cărora să decidem dacă în română cliticele de dublare au devenit mărci ale acordului. Cu alte cuvinte, trebuie să stabilim în ce moment al procesului de gramaticalizare ne aflăm. Într-o carte având ca subiect dezvoltarea mărcilor de acord, Eric Fuß (2005: 132 sqq.) propune câteva criterii sintactice și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ne aflăm. Într-o carte având ca subiect dezvoltarea mărcilor de acord, Eric Fuß (2005: 132 sqq.) propune câteva criterii sintactice și morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord. Vom discuta aceste criterii mai întâi în legătură cu dublarea complementului direct, apoi în legătură cu dublarea complementului indirect. Această tratare separată este motivată de faptul că sunt condiții și contexte diferite de dublare pentru cele două complemente. 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
având ca subiect dezvoltarea mărcilor de acord, Eric Fuß (2005: 132 sqq.) propune câteva criterii sintactice și morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord. Vom discuta aceste criterii mai întâi în legătură cu dublarea complementului direct, apoi în legătură cu dublarea complementului indirect. Această tratare separată este motivată de faptul că sunt condiții și contexte diferite de dublare pentru cele două complemente. 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
morfologice de distingere a cliticelor pronominale (propriu-zise) de mărcile de acord. Vom discuta aceste criterii mai întâi în legătură cu dublarea complementului direct, apoi în legătură cu dublarea complementului indirect. Această tratare separată este motivată de faptul că sunt condiții și contexte diferite de dublare pentru cele două complemente. 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului Mărcile flexionare de acord pot fi coocurente cu argumentul nominal, iar cliticele și pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mărcile de acord. Vom discuta aceste criterii mai întâi în legătură cu dublarea complementului direct, apoi în legătură cu dublarea complementului indirect. Această tratare separată este motivată de faptul că sunt condiții și contexte diferite de dublare pentru cele două complemente. 4.1. Dublarea complementului direct 4.1.1. Criterii sintactice (i) Coocurența mărcilor de acord cu argumentul nominal care reprezintă sursa acordului Mărcile flexionare de acord pot fi coocurente cu argumentul nominal, iar cliticele și pronumele încorporate sunt argumente ele însele și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sursa acordului Mărcile flexionare de acord pot fi coocurente cu argumentul nominal, iar cliticele și pronumele încorporate sunt argumente ele însele și nu pot fi coocurente cu un nominal argument care primește același rol tematic. Potrivit acestui criteriu, cliticul de dublare ar putea fi considerat o marcă de acord, întrucât este coocurent cu nominalul complement direct. (ii) Obligativitatea acordului 165 Corelat cu primul criteriu este faptul că acordul este obligatoriu, indiferent de context. Acordul nu este opțional, nu este declanșat de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Corelat cu primul criteriu este faptul că acordul este obligatoriu, indiferent de context. Acordul nu este opțional, nu este declanșat de anumite trăsături semantice ale nominalului subiect. De exemplu, verbul-predicat se acordă cu subiectul întotdeauna, indiferent de context. În schimb, dublarea clitică are un caracter opțional, fiind prezentă în anumite contexte. Ea se asociază cu anumite valori semantice ale nominalului dublat sau cu valori stilistice, de emfază ori focus: (13) a. (Moi) je porte la table. - cliticul je este suficient pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
multe contexte și, în cele din urmă, să devină obligatoriu în orice context. Dacă se ajunge la acest stagiu, cliticul trebuie reanalizat ca o marcă de acord. Prin urmare, distribuția cliticului este un criteriu pentru stabilirea statutului său categorial: dacă dublarea este opțională, atunci cliticul este încă un element pronominal; dacă dublarea este obligatorie, atunci probabil cliticul a fost reanalizat ca o marcă de acord (Fuß, 2005: 133). În română, fenomenul dublării clitice are un caracter opțional, fiind prezent în contextele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
orice context. Dacă se ajunge la acest stagiu, cliticul trebuie reanalizat ca o marcă de acord. Prin urmare, distribuția cliticului este un criteriu pentru stabilirea statutului său categorial: dacă dublarea este opțională, atunci cliticul este încă un element pronominal; dacă dublarea este obligatorie, atunci probabil cliticul a fost reanalizat ca o marcă de acord (Fuß, 2005: 133). În română, fenomenul dublării clitice are un caracter opțional, fiind prezent în contextele în care nominalul argument are anumite trăsături semantice, de specificitate. Există
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este un criteriu pentru stabilirea statutului său categorial: dacă dublarea este opțională, atunci cliticul este încă un element pronominal; dacă dublarea este obligatorie, atunci probabil cliticul a fost reanalizat ca o marcă de acord (Fuß, 2005: 133). În română, fenomenul dublării clitice are un caracter opțional, fiind prezent în contextele în care nominalul argument are anumite trăsături semantice, de specificitate. Există contexte semantice în care cliticul de dublare este obligatoriu, contexte în care prezența sa este opțională (vorbitorul optează pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fost reanalizat ca o marcă de acord (Fuß, 2005: 133). În română, fenomenul dublării clitice are un caracter opțional, fiind prezent în contextele în care nominalul argument are anumite trăsături semantice, de specificitate. Există contexte semantice în care cliticul de dublare este obligatoriu, contexte în care prezența sa este opțională (vorbitorul optează pentru a dubla sau nu) și contexte în care prezența cliticului de dublare este imposibilă. Însă fenomenul dublării clitice în sine nu este prezent ori de câte ori avem un complement (spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care nominalul argument are anumite trăsături semantice, de specificitate. Există contexte semantice în care cliticul de dublare este obligatoriu, contexte în care prezența sa este opțională (vorbitorul optează pentru a dubla sau nu) și contexte în care prezența cliticului de dublare este imposibilă. Însă fenomenul dublării clitice în sine nu este prezent ori de câte ori avem un complement (spre deosebire de mărcile acordului cu subiectul), ceea ce face ca dublarea clitică să aibă un caracter opțional. (iii) Dublarea clitică în contextul unui nominal indefinit sau non-specific
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]