3,549 matches
-
celor care declarau că locuiesc în Moldova, aflându-se în Transilvania doar pentru negoț 41. Inițial, mulți dintre cei care au pribegit nici nu au dorit ca plecarea să fie definitivă. Garantarea libertății cultului și reînnoirea, după mazilirea lui Gheorghe Duca, de către noul domn Ștefan Petriceicu a privilegiului acordat Episcopiei armene, precum și scutirile oferite armenilor care se vor stabili în Moldova 42, erau suficiente elemente care îi îndemnau să se întoarcă. Ocuparea Cameniței de către otomani a avut însă, pe lângă urmările politice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a contextului ne arată că fenomenul a fost unul de durată, iar temeiul emigrării armenilor l-a constituit mai curând decăderea vieții urbane în partea nordică a Moldovei decât răscoala de la sfârșitul celei de-a doua domnii a lui Gheorghe Duca. • Suceava file de istorie, p. 321-323, nr. 196. • Ibidem, p. 325-326, nr. 198; un privilegiu asemănător le oferi patru ani mai târziu și Antonie Ruset, îndemnându-i să se așeze în țară; vezi ibidem, p. 346-347, nr. 203. • Alexandru I.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar în Țara Românească aceea a lui Matei Basarab. Mult mai aproape de preocupările și de știința noastră, continuator al unei tradiții, deja, de cârmuire inaugurată de Radu Mihnea, pe la începutul secolului, imitat, la rândul său, de Gheorghe Ștefan și Gheorghe Duca, către sfârșitul lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum. Perioada domniei sale coincide, precum se știe, cu realizări notorii pe tărâm literar și artistic. Lor li se alătură chestiuni de natură religioasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor balcanice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Intelectualii români din Principate și cultura greacă 1821-1859, București, Editura Eminescu, 1979, p. 41. • N. Bănescu, Academia grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, extras din „Anuariul Universității“, Cluj, 1923-1924, Institutul de arte grafice „Ardealul“, 1925, p. 28-29. • Neofit Duca era adeptul întrebuințării limbii antice „curate“ în școală, pronunțându-se împotriva „agramatismelor“ și barbarismelor limbii populare, pledând pentru menținerea purității limbii vechi; Eufrosin Poteca, coraist convins, se manifesta în favoarea limbii vii și împotriva folosirii „recoltei de deșeuri“, deci a elenei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întreită a lui Evghenie Vulgaris tipărită la Iași și tot din Vulgaris, Centenar, rămasă în manuscris. Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 105-106, și N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache (1768-1846), București, 1904. • Fostul elev al lui Neofit Duca a fost îndemnat de profesorul de la Academia domnească din București să traducă din autorii greci. Traduce în română Elementele logicei și eticei de Heineccius, Buda, 1829, după intermediarul grecesc al lui Grigore Brâncoveanu, pe care le folosește în activitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
le folosește în activitatea sa didactică. Traduce și lucrări bisericești, precum și Enhiridul lui Alexandru Sturdza (1832) și Catehismul mitropolitului Platon, după intermediarul grec al lui Darvari (1839). Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 107-108. • Elev al marilor cărturari Lambros Fotiades, Neofit Duca și Vardalah, protosinghelul preda limba greacă în perioada de după 1821 în Muntenia, în familiile unor boieri români. El gândea și scria curent în greacă, de la însemnări la jalbe adresate stăpânirii. În 1826 traducea scrierea lui Vasile Macedoneanul către fiul său
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
108. • C. Iordan, România și relațiile internaționale..., p. 100. 105 A.M.A.E., Fond 71/1920-1944, Ungaria, Politica internă, 1920-1923, vol. 43, f. 202, 205. În octombrie 1922, Traian Stârcea îi trimitea un lung raport ministrului de externe I. G. Duca, în care relata, printre altele, și despre un plan de uniune româno-maghiară ce ar fi fost discutat prin cercurile politice ungare: „în ceea ce privește uniunea personală, cele două regate ar stipula o alianță, Transilvania căpătând autonomia [...], iar Majestatea Sa Regele Ferdinand ar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Druiu, Ioan 447. Denis, ierarh ortodox 229. Druță, B. 401. Densușianu, N. 33. Dserschinski, F. E. 453. Deplace, Ch. 472. Dubău, Teodosie 113. Derussi 324. Dubuisson, Daniel 493, 496. Desanges, J. 474. Duby, Georges 499, 500, 506. Desbat, A. 476. Duca, I. G. 325. Devlet Ghirai 87, 88. Duca, Neofit 127, 131. Dewald, Jonathan 143. Duca, v. și Gheorghe ~. Diaconescu, Carmen 493, 495. Ducellier, Alain 45. Diaconescu, Emil 169. Dudescu, logofăt 144. Diaconescu, Ion 443. Duică, Camelia 433. Diamandi, Manole 178
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
B. 401. Densușianu, N. 33. Dserschinski, F. E. 453. Deplace, Ch. 472. Dubău, Teodosie 113. Derussi 324. Dubuisson, Daniel 493, 496. Desanges, J. 474. Duby, Georges 499, 500, 506. Desbat, A. 476. Duca, I. G. 325. Devlet Ghirai 87, 88. Duca, Neofit 127, 131. Dewald, Jonathan 143. Duca, v. și Gheorghe ~. Diaconescu, Carmen 493, 495. Ducellier, Alain 45. Diaconescu, Emil 169. Dudescu, logofăt 144. Diaconescu, Ion 443. Duică, Camelia 433. Diamandi, Manole 178. Dumas, Alexandre 153. Diamandy, Constantin 304, 305, 309-316
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
E. 453. Deplace, Ch. 472. Dubău, Teodosie 113. Derussi 324. Dubuisson, Daniel 493, 496. Desanges, J. 474. Duby, Georges 499, 500, 506. Desbat, A. 476. Duca, I. G. 325. Devlet Ghirai 87, 88. Duca, Neofit 127, 131. Dewald, Jonathan 143. Duca, v. și Gheorghe ~. Diaconescu, Carmen 493, 495. Ducellier, Alain 45. Diaconescu, Emil 169. Dudescu, logofăt 144. Diaconescu, Ion 443. Duică, Camelia 433. Diamandi, Manole 178. Dumas, Alexandre 153. Diamandy, Constantin 304, 305, 309-316, Dumitrescu, Adrian 340. 319, 322. Dumitrescu, Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
D.C. 207, 208. Georgescu, Valentin Al. 49. Georgescu, Vlad 150. Georgescu-Roegen, Nicolas 249. Georgian, Pamfil 178. Georgiev, Emil 132. Geremek, consilier prezidențial 205. Gerillani 477. Gerota, Miti 255. Gerschenkron, Alexander 216. Gessner 130. Ghelmegeanu, Mihail 251. Ghenadie, profesor 136. Gheorghe Duca 74-81, 112. Gheorghe Movilă 110. Gheorghe Ștefan 112. Gheorghiadis, Petre 134. Gheorghiu, Mihai Dinu 502. Gheorghiu-Dej, Gheorghe 231, 269, 271, 517. Gherbezean, Gheorghe 437, 439, 444, 446. Gherghina, Constantin 447. Ghetu, Ilie 447. Ghibănescu, Gh. 77. Ghica, Dimitrie 142. Ghica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Paul Barbăneagră și Felix Alexa. În al treilea rând, revista recuperează tradiția anticomunistă și valorile pozitive ale dreptei românești. neextremistă. Se comentează memorialistica și discursurile parlamentare ale lui Titu Maiorescu, P. P. Carp, Al. Marghiloman, C. Argetoianu, I. G. Duca ș.a., istoriile orale ale rezistenței din munți în anii ’50 ai secolului trecut, sunt promovate „noile energii valahe” în gândirea teologică și creștin-democrația anilor 2000 - Teodor Baconsky, Cristian Bădiliță, Mihail Neamțu, Mircea Platon, Toader Paleologu, Adrian Papahagi ș.a. Aici au
LITERE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287833_a_289162]
-
își au sursa în istorisirile lor. După cursul elementar urmat în satul natal și la Roșiori de Vede (1886-1890), învață la Liceul „Sf. Sava” din București (1890-1898), unde îi are colegi pe Ion Theodorescu (Tudor Arghezi), N.D. Cocea și I.G. Duca. Avid de lectură, citește enorm, mai ales din literaturile română și franceză, fiind cucerit de precursorii simboliștilor și de proza artistă și mistică. Scoate, împreună cu alți colegi de liceu, revista poligrafiată „Zig-Zag”. Frecventează cenaclul lui Al. Macedonski. Debutează în 1896
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
de muzică, artă și folclor, apărută în aproape o mie de numere, a fost primită cu interes nu doar de colecționarii de folclor, cei mai mulți învățători și preoți, ci și de personalități precum Simion Mehedinți, George Enescu, N. Iorga, I. G. Duca, D. Cuclin, Ion Bianu, Gh. Murgoci, N. Cartojan, V. Pârvan, G. Țițeica, Octavian Goga, I.-A. Candrea, D. Gusti, M. Dragomirescu, G. Murnu, P. P. Negulescu, Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, Gala Galaction, Tudor Vianu. Bunăoară, D. Cuclin a afirmat că
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
literar. De sub tiparul reînființat la Iași, la „Trei Ierarhi”, cu ajutorul meșterului Vasile Stadnicki din școala tipografilor de la Uniev, apare apoi, în 1679, pentru început în condiții modeste, Dumnezăiasca liturghie, tradusă din grecește. Prin intermediul lui Ionașcu Bilevici, sol al domnitorului Gheorghe Duca în Rusia, D. obține sprijinul lui Nicolae Milescu și al patriarhului Moscovei, Ioachim, pentru cumpărarea unei noi tipografii. După cum rezultă și din scrisorile schimbate între Iași și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a fi rămas
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
și Moscova în 1679, Milescu, deși „despărțit prin spațiu”, se dovedește a fi rămas legat sufletește de înfăptuirile din țară, iar patriarhul Ioachim elogiază acum „mintea aleasă”, „înțeleapta ocârmuire” și îndrăznețele proiecte culturale ale mitropolitului. Prin strădaniile lui, susținute de Duca, în capitala Moldovei (unde, în 1680, va fi instalată și o tipografie grecească, patronată de patriarhul Dositei al Ierusalimului), vor continua să se editeze Psaltirea de-nțăles a svântului împărat proroc David (Psaltirea slavo-română) în 1680, un Molităvnic de-nțăles (1681), Viața
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
1681) și reeditat în Parimii... (1683) - pe voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
un oficiu zilnic. Acum lecturile sale preferate sunt jurnalele, memoriile și volumele de corespondență românești și străine: jurnalul lui C. A. Rosetti, al lui Gala Galaction, al lui André Gide, al lui Mircea Eliade, amintirile lui Iacob Negruzzi, I. G. Duca, Mircea Ștefănescu, Iorgu Iordan, Marin Preda. În Existențe și creații literare (2001) preferința pentru literatura memorialistică este de asemenea prezentă prin articole și recenzii despre jurnale și cărți de corespondență. Se adaugă eseuri despre Rousseau și Flaubert, care sunt, într-
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
București, 2000-2002 (în colaborare cu Stancu Ilin și Nicolae Bârna). Repere bibliografice: Radu Mareș, Constantin Hârlav, TR, 1975, 4; Ion Marcoș, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, TR, 1977, 4; Teodor Tihan, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ST, 1977, 12; Eugen Duca, Ioan Droc, „Expozițiunea de la Paris”, ECH, 1978, 2-3; Zaciu, Lancea, 299; Tudor Dumitru Savu, Rânduri la o postfață, TR, 1981, 5; Virgil Leon, Pentru o mitologie caragialeană, TR, 1985, 35; Marius Pop, Caragiale într-o nouă interpretare critică, „Flamura Prahovei
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
pleacă în încercările literare, care complinesc, ca la toți reprezentanții familiei, cercetările în știință. I-au fost atribuite multă vreme câteva scrieri în proză care îi aparțin lui Boleslav Hâjdeu, fratele său. H. a publicat, în rusește, o singură narațiune, Duca („Vestnik Evropî”, 1830), păstrată și în manuscris. Târziu, în „Columna lui Traian” (1871), apoi în volum (1872), a fost publicată sub numele său nuvela Domnia Arnăutului, după un text aflat de B.P. Hasdeu între manuscrisele de familie, tradus în limba
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
manuscrisele de familie, tradus în limba română și stilizat într-o manieră caracteristică de cel care voia să-și omagieze astfel părintele.Narațiunea, compusă din materia a trei povestiri - Dabija și Hâncul, tipărite de Boleslav Hâjdeu („Sân otecestva”, 1838), și Duca, publicată anterior de H. -, își are sursa în fondul de tradiții istorice și populare ale familiei, tezaurizat și folosit în deplină libertate de toți literații ei, începând cu Tadeu Hâjdeu, fără ca ideea paternității exclusive să-i fi preocupat vreodată. Un
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
creatoare de atmosferă. Începe cu domnia lui Eustratie Dabija, urmărind în continuare prezentarea tuturor domnilor moldoveni care i-au succedat. Iliaș Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori plătea datoriile săracilor reclamați la judecăți, moare probabil, otrăvit de Gheorghe Duca. Ștefan Petriceicu fusese un domn slab și influențabil. Antonie Ruset, cel pârât la turci de boierii grupați în jurul lui Gheorghe Duca (între ei și cronicarul Miron Costin), ucis în chinuri atroce, fusese „nelacom, bun la judecăți, libovnic”, ultima trăsătură având
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Alexandru, domn milostiv, care nu de puține ori plătea datoriile săracilor reclamați la judecăți, moare probabil, otrăvit de Gheorghe Duca. Ștefan Petriceicu fusese un domn slab și influențabil. Antonie Ruset, cel pârât la turci de boierii grupați în jurul lui Gheorghe Duca (între ei și cronicarul Miron Costin), ucis în chinuri atroce, fusese „nelacom, bun la judecăți, libovnic”, ultima trăsătură având-o și fiul său, Alexandru Ruset, ale cărui chefuri rămân de pomină în multe din letopisețele cronicarilor moldoveni. Un spațiu mai
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
Costin), ucis în chinuri atroce, fusese „nelacom, bun la judecăți, libovnic”, ultima trăsătură având-o și fiul său, Alexandru Ruset, ale cărui chefuri rămân de pomină în multe din letopisețele cronicarilor moldoveni. Un spațiu mai larg ocupă evocarea lui Gheorghe Duca, a cărui domnie nefastă a polarizat resentimentele tuturor cronicarilor. Răutatea lui Duca era celebră și dincolo de hotare, fiind cunoscută de vecinii turci, tătari, greci și sârbi. Duca este pizmaș, „îndelungareț” la mânie, lacom de averi, iar doamna sa îi seamănă
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]