4,261 matches
-
Benjamin, 315 Djaković, Isaija, episcop, 92 Dobrogea, 319 Doda, Prenk Bib, 323 Drašković, Janko, 272; 273 Drava, rîul, 14; 282 Dreikaiserbund, vezi Alianța Celor Trei Împărați, 312 Drăgășani, 197 Dubica, războiul de la, 90 Dubrovnik, 5; 35; 40; 96; 171; 226 Ducatul Arhipelagului, 33 Dulcigno, vezi Ulcinj, 323 Dunavski Lebed, 306 Dunărea, fluviul, 14; 16; 20; 26; 103; 146; 171; 188; 194; 195; 196; 307; 316 Durazzo, (Durrës), 16 Dušan, Ștefan, 29; 30; 37; 45 E Ecaterina cea Mare, 73; 90; 108
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Sfintei Cruci ce exista și astăzi fiind monument istoric. În anul 1910 se înscrie, la Liceul german din Rădăuți, la prima secția română, înființată ca urmare a luptei susținute a românilor pentru cultura în limba maternă, Bucovina fiind pe atunci Ducat, încorporat Imperiului Austro-Ungar. Elevul Tiganescu Vasile nu termină clasa întâi, deoarece în semestrul ÎI se îmbolnăvește de tuse convulsiva și este obligat să se retragă de la scoala. Nu abandonează școală ci călăuzit de dorința de a învăța se înscrie din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
in Radautz, al cărui prim director fost Valerius (Wilhelm) Serfas, adus de la Obergymnasium vom Radautz Până la Marea Unire din anul 1918, directori ai liceului rădăuțean au fost Ernst Rudolf Neubauer profesorul de istorie de la Cernăuți, care a predat în capitala Ducatului Bucovinei, la liceul la care a învățat și Eminescu, directorul cunoscutei publicații „Czernowitzer Zeitung” , Henrich Klauser, Gabriel von Mohr și Ioan Chelariu, acesta din urmă director la Secția Română a gimnaziului din Rădăuți. Arhivele cernăuțene ale Comitetului Școlar al Țării
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
1868”: în Statele Unite aveau loc alegeri la care președintele în exercițiu, Johnson, nu mai candida. În schimb, în plin an ’68, Reuter anunță din Vaduz, capitala Liechtensteinului, că cinci obuze de mortier elvețian au căzut în amiaza mare pe teritoriul ducatului. Ce spun autoritățile liechtensteiniene? Spun că se miră. De ce se miră? Se miră fiindcă „nici o declarație de război nu a însoțit cele cinci obuze”. E rezonabil, e cartezian, e european. Cinci obuze care cad fără declarație de război nu pot
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
care cad fără declarație de război nu pot decât să te mire. Și fiindcă se miră, fiindcă se constată lesne și cu ochiul liber că n-au fost nici victime, nici pagube, nu se ordonă nici mobilizarea generală a armatei ducatului, formată din 25 de soldați - cea mai respectabilă armată de care am auzit vreodată. Și atunci? Atunci, așa cum se cuvine pe un continent care a dat logica greacă, catedrala gotică și suprarealismul, se reține cu toată seriozitatea ipoteza unei erori
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
poată continua drumul. Își lăsă fratele la Oñate pentru a-și vizita o soră, iar el plecă spre Navarrete. Din ziua în care a părăsit casa părintească, s-a biciuit în fiecare noapte. Amintindu-și că ducele îi datora câțiva ducați se gândi că ar fi bine să-i ia înapoi. Îi scrise așadar un bilet vistiernicului, care îi răspunse că nu are bani. Ducele află despre acest lucru și spuse că banii puteau lipsi pentru oricine altcineva, dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu putu șovăi: avea în suflet siguranța că va găsi o cale de a merge la Ierusalim. După ce primi binecuvântarea Papei Adrian al VI-lea1, porni spre Veneția, opt sau nouă zile după Paști. Avea totuși la el șase sau șapte ducați 2 pe care-i primise pentru a trece marea de la Veneția la Ierusalim: îi luase, cuprins puțin câte puțin de frica pe care o încerca la gândul că altfel nu va putea călători. Dar, la două zile după plecarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
puțin câte puțin de frica pe care o încerca la gândul că altfel nu va putea călători. Dar, la două zile după plecarea sa din Roma, își dădu seama că fusese cuprins de neîncredere. Îi păru foarte rău că primise ducații și se întreba dacă n-ar fi bine să scape de ei. În cele din urmă, hotărî să-i risipească cu dărnicie celor care-i ieșeau în cale și care, firește, erau săraci. Așa și făcu, iar când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
uitat să pomenești, îi amintește Mihail, că Sanctitatea sa a făgăduit binecuvântarea sa apostolică tuturor moldovenilor ce se vor închina la catedrala catolică de la Baia... Într-adevăr. Și iertarea păcatelor numai acelora ce-și vor lăsa obolul în Cutia Milelor niscaiva ducați sau vor cumpăra niscaiva Indulgențe, pe care Papa îi dăruiește cu mare dragoste lui Vodă Ștefan, drept ajutor în zdrobirea Hidrei Antihristului... Făgăduiește că la anu' va face parte, separat, Moldovei.... La anu'?! La anu' să ne caute în Iad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai de preț, pe el... au în el... Și aurul?! Țamblac trage mult aer în piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a vorbit gura Măriei tale... "Aurul?! Ducații?! Ajutorul făgăduit?!" "Noi ne-am dat obolul! Adresați-vă la Roma. Părintele Creștinătății a adunat banii... Noi suntem niște bieți negustori, altă branșă", ne-a lămurit dogele. Într-adevăr, "branșa vânzătorilor"! exclamă Ștefan cu revoltă și dispreț. Genovezii și venețienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
când răsare nu poți să-i dai cu parul în cap". Și, pe deasupra, le suntem și datori... îngăimă Țamblac. Datori?! Ce datorie?! Care datorie?! Anul trecut, când să plecăm spre Roma, rămăsesem fără bani. Am cerut împrumut Signoriei două sute de ducați... Ce era să facem? Și?! Și... și mi-am zis, spune Țamblac cu năduf, că, la banii lor, împrumutul e un dar. Oare Veneția nu datorează nimic Moldovei?... Ași! Ne tot îmboldesc: Ce aveți de gând cu datoria ceea?" Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lângă un târg cu același nume locuit de ucraineni. La începutul secolului nostru erau cam o mie de suflete. În ce-i privește pe coloniștii nemți, aceștia au venit în două etape din direcții cu totul diferite: între 1813-1815 din ducatul Varșoviei, iar între 1816-1842 tocmai din Württemberg, stabilindu-se cu precădere în regiunea Tighinei. La început, ei și-au botezat așezările cu numele acelor localități în care armatele ruse sau aliate l-au învins pe Napoleon: Krasnoe, Maloiaroslaveț, Tarutino (înființat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
crudă sau prăjită, halva și alte delicatese. Frații Primus, de origine polonă s-au ocupat de apicultură și, în urma împroprietăriri, fiind răniți din război, au fost primit câte 5 ha pământ arabil. Șulea Gheorghe, de prin părțile Sucevii, fiind din ducatul Bucovina, din timpul armatei, a plecat în S.U.A. și făcându-și o sumă frumoasă de bani, vine în țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
crudă sau prăjită, halva și alte delicatese. Frații Primus, de origine polonă s-au ocupat de apicultură și, în urma împroprietăriri, fiind răniți din război, au fost primit câte 5 ha pământ arabil. Șulea Gheorghe, de prin părțile Sucevii, fiind din ducatul Bucovina, din timpul armatei, a plecat în S.U.A. și făcându-și o sumă frumoasă de bani, vine în țară, se stabilește în satul Cobiceni din comuna Hlipiceni, unde își cumpără teren arabil, loc de casă și o pădure de cca
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Galiția. O dovadă a păstrării conștiinței regionale a populației Bucovinei în timpul apartenenței ținutului la Galiția este faptul că „bucovinenii n-au abandonat niciodată lupta pentru suveranitatea țării lor”. Abia în anul 1849, în urma Revoluției de la 1848, Bucovina a fost proclamată ducat autonom. De atunci, cetățenii țării și-au obținut individualitatea care a înlesnit dezvoltarea conștiinței regionale. Dârzenia românilor bucovineni a fost impulsionată și de faptul că prin unirea celor două principate în 1859 s-au pus bazele Statului Național Român, iar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Mondial (1914 - 1918), Bucovina a intrat în luptă cu doi ani înaintea României. Sub steagul habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de mii de bucovineni. Bucovina se unește cu România la 28 noiembrie 1918, iar Austria renunță la fostul Ducat al Bucovinei prin tratatul de la Saint Germaine, din 1919. În momentul unirii, o delegație de 15 bucovineni, sub conducerea lui Iancu Flondor, a plecat la Iași ca să predea regelui mesajul unirii. Iată câteva fraze istorice, de o frumusețe remarcabilă, din
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
patronatului, Nectarie subliniază în operele sale faptul că în Biserica noastră, după anexarea Bucovinei, exista un fel de patronat care nu era nici curat romano - catolic, dar nici românesc. Părintele Nectarie Cotlarciuc spunea că până în acele zile, biserica din fostul „ducat” austriac are o înfățișare atât de stranie, atât de puțin româneacă și ortodoxă, covârșind patronatul străin. Filosofia a fost un alt domeniu apropiat preocupărilor mitropolitului Nectarie. Astfel, a scris un studiu despre imaterialitatea sufletului - Das Problem der immateriellen, geistigen Seelensubstanz
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
suflet călit pe care Rusia încă îl mai guverna, aplicîndu-i în acel sfîrșit de domnie a lui Alexandru al III-lea un regim de duritate polițienească și de restrîngere a drepturilor pe care țarul Alexandru I i le recunoscuse marelui ducat. Roma (1899-1904) După un stagiu în administrația centrală și serviciul militar efectuat la Regimentul 4 roșiori, comandat de prințul Ferdinand, unde colonel de onoare era prințesa Maria, mi s-a mai adăugat o tresă, în decembrie 1898: trimiterea la Legația
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
autoritarul ministru, generalul Fehervary, desemnat de Franz Iosif, era pe cale de a le zdrobi.). Cînd eu voi fi stăpînul, va trebui să sfîrșim cu toate acestea: nici o delegare de puteri către Budapesta, iar la Cluj o Dietă, într-un Mare Ducat al Transilvaniei; și cum ungurii nu au artilerie, vor trebui să se supună și să stea la locul ce le revine în Imperiu, de voie sau de nevoie"... Voi avea ocazia să revin asupra rolului jucat de Franz Ferdinand în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Fürherul îl va viola recurgînd la forță. Pentru a se distrage de la aceste gînduri întristătoare, corpul diplomatic de la Bruxelles, acreditat deasemeni în Luxemburg (cu excepția Franței și a Italiei, reprezentate direct prin Legații), își oferea sistematic cîte o escapadă în Marele Ducat vecin, cu prilejul sărbătorii naționale. Atunci, membrii marii familii diplomatice ocupau vagoanele Pullmann ale rapidului de Strasburg ca niște liceeni în libertate și, după cîteva ore de traseu, să se regăsească înaintea dineului și a recepției de la curte, cazați împreună
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
S. N. și sesiunilor de la Geneva, valoarea acestui om de stat a putut fi apreciată de toate cancelariile și personalitățile lumii diplomatice ale tuturor națiunilor. Dacă domeniul activității domnului Bech nu ar fi fost redus la modestele limite ale teritoriului Marelui Ducat, cu siguranță că, plasat în fruntea afacerilor unei mari puteri, ar fi făcut o figură excelentă. Așa cum era, aveam de-a face cu un erudit, de o cultură franceză întinsă și un partener de discuție ale cărui anecdote ne înveseleau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu mai e jurnalist, nici măcar fost jurnalist, ci prim-acuzator la parchetul laminat de pe lîngă intimitatea pervers violată a echipei naționale. Gîndire tabelară, lipsă acută de inspirație. În loc de viol, curioșii puteau fi acuzați de spionaj industrial și fotbalistic în favoarea Marelui Ducat de Luxemburg. Cei care s-au uitat prin ochiurile plasei de sîrmă ar fi primit, astfel, pedepse mai mari. Așa, doar zîmbim amar, pentru că, în loc să ne bucurăm de mugurii renașterii, visăm fecioare violate, suporteri recidiviști și jurnaliști penali. martie 2007
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Principii generale de estetică, Cluj-Napoca, 1978; Introducere în estetica teatrului contemporan, București, 1981; Consemnări - Arta teatrului contemporan, I-IV, București, 1982-1989; Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan), București, 1982; Contururi teatrologice, București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu somnul cerbilor nomazi, Constanța, 1999
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]