2,118 matches
-
etc.). O subclasă de nume proprii cu semnificat sunt cele al cărui semantism poate fi decriptat prin jocul omofoniei sau manipularea semnificantului, prin inversarea literelor/ silabelor: de ex. onomastica lui Boris Vian; în L'ecume des jours, Jean-Sol Partre și ducesa Bouvouard în loc de Jean Paul Sarte și Simone de Beauvoir. La intersecția numelor cu semnificat cu cele cu semnificant se întâlnesc creațiile lui Dickens: serii de nume interschimbabile care subliniază nulitatatea celui care îl poartă: Buffy, Cuffy, Duffy etc. Alte nume
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de Berg, încredințat mai întîi lui Murat, devine după 1808 posesiunea lui Napoleon-Ludovic, tînărului fiu al lui Ludovic. Surorile împăratului nu au fost uitate: în afară de Caroline, care domnește la Neapole cu Murat, Pauline se căsătorește cu prințul Borghese și devine ducesă de Guastalla. În sfîrșit, Elisa primește Principatul de Lucea și de Piombino înainte de a primi titlul de mare ducesă de Toscana, apoi de regină a Etruriei (cu toate că teritoriul respectiv este departament francez). Acolo unde dinastiile naționale sînt menținute, ele datorează
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
împăratului nu au fost uitate: în afară de Caroline, care domnește la Neapole cu Murat, Pauline se căsătorește cu prințul Borghese și devine ducesă de Guastalla. În sfîrșit, Elisa primește Principatul de Lucea și de Piombino înainte de a primi titlul de mare ducesă de Toscana, apoi de regină a Etruriei (cu toate că teritoriul respectiv este departament francez). Acolo unde dinastiile naționale sînt menținute, ele datorează acest lucru bunăvoinței împăratului și sînt obligate să arate o fidelitate desăvîrșită. Aceasta este situația prinților din Confederația Rhinului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
bisericile ortodoxe române, doar calendarul a rămas cel vechi, iulian. Memorabilă, cel puțin pentru mine, a fost participarea la aniversarea mitropolitului a unor reprezentanți ai Casei Imperiale Ruse, adică ai familiei Romanovilor. Este vorba de Secretarul Alteței sale Imperiale, Marea Ducesă Olga, care se consideră moștenitoarea directă a Casei și Tronului, și de Mareșalul Nobilimii. Cei care cunosc cât de cât istoria Rusei știu ce funcție importantă era aceasta din urmă. Când a fost prezentat, eu, sub influența scrierilor lui Cehov
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
îmbrăcat ca noi toți, cu costum, cravată și, pe deasupra, aproape chel. La recepția care a urmat am avut prilejul să discut cu cei doi în ce constă activitatea lor ca reprezentanți ai Casei Imperiale, pe ce se întemeiază drepturile Marii Ducese la tron etc. Sunt oameni moderni, cultivați, locuiesc când la Moscova, când la Paris sau Londra, dar ca limbă străină spuneau că preferă franceza, vechea limbă a diplomației și a nobilimii ruse, englezei, care-i mai bună pentru negustori. Am
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
și arte. Devine foarte cunoscut și apreciat de unii, contestat și invidiat de alții. Se reîntoarce la Geneva și se reconvertește la calvinism. Apar primele semne ale rătăcirii mentale, având un comportament caracterizat de apropiați ca straniu, ciudat. Ducele și Ducesa de Luxemburg îi oferă o casă la Montmorency, undeva la nord de Paris. Aici își regăsește liniștea necesară pentru a oferi omenirii cele mai importante lucrări. Emil sau despre educație a creat mare vâlvă, autorul fiind suspectat de erezie. Cărțile
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
și era luminată. Două orchestre făceau ca muzica de dans să nu înceteze toată noaptea. Lume multă și atmosferă de veselie mare. La o masă de care personalul se ocupa mai deosebit -, se găsea prințul "de Gallas", însoțit de actuala ducesă de Windsor, pe atunci numai doamna Simpson, o americancă de două ori divorțată. Pe noi ne atrăgea, cînd i-am văzut, să privim mai mult spre masa lor. Prințul era elegant și distins trecea ca bărbatul cel mai elegant din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
o tânără doamnă desăvârșită, Îl măguli el pe ministerial, cu acea eleganță care-l făcea un cavaler desăvârșit și un stăpân pe care oamenii Îl divinizau. E timpul ca orfana noastră să-și croiască un viitor, aici, În preajma noastră. Doamna ducesă a binevoit s-o primească printre tinerele ei protejate. Hildebrand plecă Îndoliat spre casă. Curtea lui nu va mai fi ce a fost, gândi el, călărind năvalnic și Întunecat spre conac. Dar porunca era poruncă și, deși i se strângea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
elegante bonete ale bătrânei sale protectoare. Dar stăpânul nu era acasă. Treburi urgente și prea puțin Îmbucurătoare Îl siliseră să plece pe neașteptate. Astfel că Hildebrand o dădu În grija părintelui Bernhard, duhovnicul și omul de Încredere al ducelui. Doamna ducesă va trimite poate mâine s-o cheme, spuse acesta. Astăzi nu primește pe nimeni... Hildebrand Îl privi lung. — Nu, nu e ceea ce crezi, Îl asigură bătrânul cleric. De ieri, de când a plecat stăpânul nostru, Măria Sa stă În cămările sale. E
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
toate grijile și primejdiile care nu-l cruță În ultima vreme pe soțul ei. — N-ai să mă faci să cred, părinte, că o privește cu bunăvoință pe biata copilă. știm amândoi, nimeni nu poate trece peste umbra lui, doamna ducesă cu atât mai puțin, mai ales când e vorba de... — Taci, domnule Hildebrand. știi că-ți sunt prieten vechi. Ești un bărbat cinstit cum puțini sunt, dar, dacă-ai veni mai des pe la Curte, nu ți-ai da drumul la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca un copil nevinovat să sufere. Părintele Bernhard zâmbi cu bunătate. Era Înalt și slab, cu păr cărunt și o față blândă de copil. Din toată făptura lui iradia o nesfârșită bunăvoință. — și, În afară de asta, Adelheid se află sub protecția ducesei. Asta a fost hotărârea stăpânului nostru și știi că el nu glumește. Doamna Sophie e Într-adevăr o fire mai retrasă și mai rece În aparență, dar te asigur că e un suflet nobil și cinstit și nu va Îngădui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Duhovnicul zâmbi cu blândețe și-l pofti la un pahar de vin din viile domnului său, pe care-l Însoți cu nuci, miere și pâine proaspătă. Între timp, Adelheid fu condusă la chilia ei, sub oblă duirea bătrânei doice a ducesei, o cumătră rotofeie cu limbă ascuțită și cu o uriașă scufie albă, cum tânăra nu mai văzuse În viața ei. Într-o clipită, toate evenimentele de la Curte fură pomenite cu o repeziciune uluitoare, toți locuitorii castelului fură trecuți În revistă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bește el cu nunta... Toată lumea știe că se gândește de trei ori până se hotărăște să facă ceva. Deci singura mlădiță din neamul Zähringer rămâne Adelheid, chiar dacă e bastardă. Bertold a recunoscut-o doar. Chiar dacă oficial nu poartă titlul de ducesă... Oricum asta se poate aranja la Curtea Imperială. Odată ce-ai pus mâna pe averile lor... și cine să urce atunci pe tron? Ginerele, cine altul! Dacă n-ar fi Adelheid atât de arogantă! Bastarda! Ce-și Închipuie, că e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se repezise pe scări În jos, ca o furtună, fără să se gândească la nimic. Nu apucase să-și pună pe cap boneta de in alb, și pletele blonde Îi fâlfâiau pe umeri ca un zbor de pasăre a luminii. Ducesa Sofia ar fi leșinat cu siguranță dacă ar fi văzut-o. Unde se mai pomenise ca o nobilă doamnă să se arate cu capul descoperit? Dar Adelheid voia să-l vadă pe Bodo, așa că ajunse la portiță Într-o clipă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ridică și paza Întărită rămase sus În turnul porții, veghind cu strășnicie ca nici o suflare omenească să nu părăsească fortăreața. Ducele călărea În frunte, lângă Arnold cel cu ochi de pisică, cugetând la cele petrecute cu puțin Înainte. Trecuse pe la ducesa Sophie, cu care se sfătuise Între patru ochi. — Nobilă doamnă și cumnată, spuse el. Sunt peste măsură de tulburat. Nu vreau să te sperii și să te Întristezi, dar mărturisesc că am motive să cred că nobilul meu frate a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mărturisesc că am motive să cred că nobilul meu frate a căzut Într-o cursă. Nu știu despre ce e vorba și asta mă descurajează. știi cumva cum de s-a hotărât el azi-dimineață să plece În pripă la vânătoare? Ducesa făcu ochii mari. Din palidă ce era, se albi și mai mult. Pentru nimeni nu era un secret faptul că ducele nu-și petrecea nopțile În cămara ei. Nu știu, mărturisi ea. Nu știu niciodată nimic. Nu mi-a spus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mi-a spus nimic, știi doar cum ia el hotărâri În pripă... Numai o emoție foarte puternică o putea face să vorbească atât de puțin ceremonios despre soțul ei. Conrad o privi cu Înțelegere. Simțea o nemăsurată milă pentru ea. Ducesa nu avusese niciodată prea mult farmec, cu fața ei prelungă și osoasă, și numai amărăciunea ce i se citea În ochi Îmblânzea Întru câtva expresia de trufie care Îi Înde părta pe toți din jurul ei. Bertold n-o iubise niciodată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fu și el surprins. Nu se așteptase s-o vadă pe Ingrid, frumoasa soție a vasalului Siegebert din Solden, pe care Bertold Îl numise de curând maestru de vânătoare. — Nu știam că sunteți la castel, frumoasă doamnă! V-a chemat ducesa aici ca doamnă de onoare? În acest caz am s-o cert, cu tot respectul și cu toată sfiala, că a tăinuit un eveniment atât de Îmbucurător pentru Întreaga Curte! Tânărul tărăgăna cuvintele căutând să câștige timp. Nu știa ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pentru mine să vă primesc, o clipă de strălucire În viața cenușie pe care o duc! Femeia mușcă din momeală și-l privi cu ochi plini de dor: — N-am Îndrăznit... Stăpâne, am auzit Întâmplător con vorbirea Înălțimii Voastre cu ducesa. Bineînțeles că n-am vrut să trag cu urechea, vă rog să nu mă pedepsiți... Eram la ducesă când ați intrat și voiam să ies, dar n-am mai apucat. Atunci m-am ascuns după perdea, a fost o greșeală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din momeală și-l privi cu ochi plini de dor: — N-am Îndrăznit... Stăpâne, am auzit Întâmplător con vorbirea Înălțimii Voastre cu ducesa. Bineînțeles că n-am vrut să trag cu urechea, vă rog să nu mă pedepsiți... Eram la ducesă când ați intrat și voiam să ies, dar n-am mai apucat. Atunci m-am ascuns după perdea, a fost o greșeală, mărturisesc... — O, nobilă doamnă, dar nu s-au spus secrete de stat, de ce vă temeți? — Cred că pot
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu atenție. Nu, nu era deloc Îngrijorată. Mai degrabă Încurcată de tăcerea lui. După câteva clipe, zâmbi: — Ah! Era deci o vânătoare de cerb! și eu mă gândeam că e vorba de lupi! De ce nu ați liniștit-o și pe ducesă? Ei bine, oricum ar fi... Pe mine m-ați liniștit Într-adevăr. Deci nu e nici o primejdie... De ce voiați să mă căutați, frumoasă Ingrid? Tot nu mi-ați spus! „știe că mint și știu că ea minte. Ceva e putred
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era o crimă Îngrozitoare, care Îi cutremura pe supuși. Între timp, sosi un al doilea curier. Părintele Bernhard era reținut la castel de gravitatea situației, astfel că-l ruga pe stareț să se ostenească el Într-acolo, pentru ca Împreună cu doamna ducesă Sophie să hotărască tot complicatul cere monial al Înmormântării. Curierul mai spuse că ducele Conrad cu oamenii săi se Îndreptau spre Staufen. — Nobilul stăpân a făcut curățenie la Molsheim, spuse Întunecat mesagerul. A retezat trădarea de la rădăcină. Din păcate, doi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părintele Bernhard era descumpănit de Întâmplă rile ultimelor zile, totuși Îl primi de Îndată pe tânărul ve ne țian. Considera că e de datoria lui să-i Întâmpine pe numeroșii oaspeți care soseau Întruna la castel, pentru a-i transmite ducesei condoleanțelor. Cu toată disperarea ei, doam na Sophie Îi primea pe toți, ținându-și cu demnitate la cri mile. De când Conrad sosise la castel, nu voise să vadă pe nimeni. Făcu o excepție pentru Giancarlo, tânărul trimis al Veneției, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
regele ar dori tare mult să aibă o amintire de la fratele său, pe care, din păcate, nu-l cunoscuse niciodată. Adelheid se trezi Încet-Încet din starea ei de letargie. Viața era acum pentru ea numai durere și, deși Conrad și ducesa Sophie o Înconjurară cu iubirea și grija lor, Îi rugă să-i Îngăduie să părăsească Curtea, unde amintirile erau atât de greu de Îndurat. Rămase un timp la doamna Rishawa din Appenweier, care Își Înăbuși propria durere ca s-o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
negustor prieten cu bancherul Urs povesti, aflându-se odată În Freiburg, că trăsăturile Îi erau cumva cunoscute și că Îi aminteau de no bila Adelheid. Îndrăzni, stânjenit și cu sfială, să spună aceasta, când Își Întindea stofele scumpe În fața tinerei ducese Clémence și a soțului ei, Conrad. Conrad aprobă: — Da, Adelheid avea Într-adevăr ceva regesc. Trăsăturile ei erau demne de a fi Întipărite pe veci În piatră. Pesemne că sculptorul a avut o inspirație divină când a făcut acea statuie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]