2,465 matches
-
sau precum un izvor limpede într-un pustiu, așa le apărea lor această strălucitoare ființă. Toate cuvintele graiului omenesc erau prea sărace pentru a descrie trăsăturile ei nobile. Și sunetele oricărei harfe păreau prea surde pentru a reda glasul ei duios. Și nicio priveliște din grădină, niciun tablou rafinat de mătase, nu puteau descrie în culori și lumină farmecul ochilor ei! Și câte comori se ascundeau în inima acestei fiice de împărat. Dacă un muritor din lumea asta ar fi reușit
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
fără bucurii, fără speranță! * În Marele Salon al Palatului Imperial o mulțime de candele își leagănă flăcările aprinse. Cei de față pășesc cu grijă, vorbind în șoaptă. Căci Împăratul gândește profund, iar mintea lui pregătește furtuni! Inima sa părintească și duioasă suferă, căci fiica lui cea mai dragă va fi trimisă departe de casa ei părintească, ca să locuiască într-o casă străină, la un popor străin. Dar el e împărat și nimeni din lumea asta nu trebuie să-i afle gândurile
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Înseamnă că, aici, în împărăția mea, copiii dau porunci? rosti temutul împărat. Și ochii împăratului priveau întunecați la chipul fiicei sale și la cel al fiului mezin al tătarilor. Apoi, încetul cu încetul, privirea sa se însenină, deveni chiar foarte duioasă. Atunci Împăratul Răsăritului se ridică de pe tronul său, luă pergamentul cel temut și-l puse deasupra flăcărilor focului din cămin. Și, privind cu căldură spre Fulgerul-Alb, zise celor de față: - Văzut-am că Împăratul Tărarilor are un fiu nespus de
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
apărate, s-ar fi uscat din floare. Se-așteaptă ninsorile peste România răzbătută de Prut, nu sfâșiată de el! Crăciunul e pe drum. El ne face dor de o „galbenă gutuie” și de artiștii care i-au scris gutuii poemul duios, cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, când zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu nămeți albi de poveste și vis. Crăciunul și gutuia din
ADRIAN PĂUNESCU, FUEGO, MARIA MOCANU. ROADELE HARULUI SE POT USCA DIN FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361695_a_363024]
-
mă cufund de voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țârâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejur se-nmoaie După o neștiută partitură Această investiție aparte Și susurând duios ca o vioară Recordurile lumii le doboară: Doar să-ntinzi mâna și să iei o carte: Și-n schimbul tristelor firide, O altă lume-atunci ți se deschide! Referință Bibliografică: Mă las robit / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361720_a_363049]
-
eu acela Ce mă știam acest? Prea mică e nacela Pentru atâta lest! În mine-o răsturnare De sensuri și valori Din vârstele primare Polenul pentru flori Pornind pe catalige Spre Țările de Jos Centauri vin să strige Peste păduri duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O iarnă. Altă iarnă În grotele rupestre Cu înveliș de marnă Și
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351876_a_353205]
-
zâmbete-n cale, Lumină senină să-mi umple credința. Fii umărul drag ce răsare din ape, Catarg mistuit de iubire și doruri, Din marea în zbucium dorind să se-adape Și-n licărul stelei să-și scrie onoruri. Ascultă-mi duioasă cântare pribeagă, Liană de sunete mult rugătoare, Ce suflet de ceruri albastre îl leagă Când clipa ne minte, mereu schimbătoare. Referință Bibliografică: Clipa ne minte / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 777, Anul III, 15 februarie 2013. Drepturi
CLIPA NE MINTE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 777 din 15 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351901_a_353230]
-
Iar gândul tinereții, lacrimi îți aduce, Deschide Fereastră din sufletul curat Adieri de..aripi tristețea sä-ti alunge. Toți simțim...odatä regretele plecärii! Trecätori suntem pe un plai frumos.. Cei ce am stiut sä iubim vâltoarea Sau... liniștea märii cu valul duios.. Cei care-am gustat din amarul vieții Știind sä slävim..mierea de pe faguri, Toți ce-am admirat petala din grädinä Și-am doinit cu dor mandre crânguri N-am päsit degeaba pe drumul Sorții! Vlästarele ne vor purta în amintire
NU PLÂNGE.. de DOINA THEISS în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351985_a_353314]
-
va fi vai de capul meu! Fă ceva, matale poți, un mirocol, ca Isus Ce salvă atâția hoți și pe cruce când fu pus!” Unde el, în jos privind, către mine,-un păcătos, Îmi întinse, gângurind, o hârtie,-n glas duios: “Pune-aci deștu' pe ea și cu asta ești scăpat Și de iad și de hazna ... nu mai ai niciun păcat!”... Simplu cum nici n-am visat, și dreptate-acum le dau Babelor care, în sat, despre popă cleveteau, Că, pe cât e
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
zilnică, bine gândită de gospodar, era formată din șuturi, coji de cartofi și multe înjurături, iar vara, așa ca desert, pepeni cruzi. Evident, orice brumă de proteină era binevenită! Însă, odată ajunși la gard, începură să se gudure, să schiaune duios și să se frece de ostrețe, doar-doar, vor primi o mângâiere de la bătrânul acela ciudat, în mod sigur, străin de locurile acestea. Domnul Duluman, crunt încercat de trădarea câinilor, mai ales că prostul de Lae începuse să râdă cam într-
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
ființă, îi este în preajmă, ca o apropiere, dar și ca o depărtare. Astfel, pentru că a pierdut-o și pentru că dorește să o regăsească, pentru că iubirea persistă, nealterată de trecerea timpului, MARIAN MALCIU, autorul volumului de față, aduce un omagiu duios și gingaș, sensibil și delicat CELEI CE NU MAI ESTE... Poeziile reprezintă un mesaj pios și special, dedicat soțieipentru eternitate, dovadă de netăgăduită iubire, de respect și prețuire. Pierderea unicei iubiri și disperarea eternei despărțiri generează o tristețe sfâșietoare a
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
strunită în care s-a “turnat “ ingeniozitate și sentiment: “ Nu sunt în marmură cioplit/ Sunt doar în cărțile nescrise,/ Iar pentru toți ce m-ați iubit/ Am fost un vânzător de vise.”(Scrisoare ). Expresia barocă ascunde în spatele virtualității o percepție duioasă cu alunecări spre o tristețe a timpului ce trece:”Să-mi fie drumul luminat și sferic/ Când voi păși cu tine-n întuneric,/Să-mi spui că mă iubești, în șoapte,/ și-am să te-aștept și dincolo de moarte.“( Rugăndu-mă
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
Alecsandri “Lăcrimioare” și, în chip deosebit la poezia “Steluța”:“Tu, care ești pierdută în neagra vecinicie, / Stea dulce și iubită a sufletului meu! / Și care-odinioară luceai atât de vie / Pe când eram în lume tu singură și eu! O! blândă, mult duioasă și tainică lumină! / În veci printre steluțe te cată al meu dor, / Ș-adeseori la tine, când noaptea e senină, / Pe plaiul nemuririi se naltă c-un lung zbor. //Trecut-au ani de lacrimi, și mulți vor trece încă / Din
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
arbori seculari.Subit când soarele e sus,chiar la zenit realizez că totuși mi-e răcoare.Mirat aud curgând în gâlgâiri,savant “seva da vida” din radăcini spre înălțimi,învingând gravitația terestră cu forța iubirii,sărutând prin frunze în foșnet duios,cu un gest candid raze solare fierbinți,orbitoare.Mă-ntind urmărind cu interes ce va urma,simțind efectul de saună iminent produs. În nori,acolo sus încet,încet,aburi vătoși insonori,inodori din scânteieri electrostatice sporadice,se condensează. Plouă decis
PLOAIE DE VARĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350584_a_351913]
-
și a cântat înstăpânitor. Minunat cântă această tânără artistă, iar sărbătoarea închinată maestrului Benone Sinulescu a avut un strop mai mult de farmec și bucurie, datorită ei! Steliana Sima a încântat publicul cu surâsul ei fin, discret, cuceritor și glasul duios ca un violoncel. E o cântăreață cu un chip atrăgător și o voce gingașă. A cântat de ziua maestrului cu mare farmec, întocmai ca adierea zefirului! Tinerețea a fost predominantă în concert și a demonstrat valoarea gardei de mâine a
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
descumpănit. Vrei să te ridici la înălțimea ei! Pe cărări cerești Tu om obișnuit Doar din uimire “trepte să clădești?” Ceva hipnotic pornește Din mângâierea timidă a privirii Ceva amețitor! Nu ! Nu se mai poate pune stavilă pornirii! De-atingerea duioasă a ochilor aprinși, -Fără de veste- Ea a uitat, doar pentru o clipă nestăpânită , „Cine este”.... Referință Bibliografică: EXTAZ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1217, Anul IV, 01 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse
EXTAZ de LIA RUSE în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350651_a_351980]
-
goană lor mă fură Dar ce-i o clipa-n trecerea-i absurdă? Iubirile mereu se jură Unei urechi ce pare veșnic surda! Un vis Ca să te pot atinge, m-am preschimbat în nea, pe trupul tău, să pot ninge duios, dragostea mea. Curcubeul viselor mele Visele mele se arcuiesc pe un curcubeu. Pe drumul violaceu te văd eu luându-ma de mână. Ruga Implor ninsoarea și iubirea, Cerului ce parcă a uitat, Să-și cearna-n lume strălucirea Înaltului, mereu
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
invitatele speciale: Irina Loghin și Anastasia Lazariuc, au fost alături de artistul iubit de toți românii în această seară minunată. Structurat în două părți, concertul realizat de artist, care s-a prelungit până după miezul nopții, a urmat un fir narativ duios, pornind de la acorduri fine de muzică ușoară, ajungând la cadențele perfecte ale pianistului Dorel Burlacu, iar mai apoi la ritmul alert al acordeonului și al sunetelor populare îmbogățite de vocea lui Fuego și de măiestria și virtuozitatea fraților Vasile și
UN REGAL DE MUZICA SI POEZIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351318_a_352647]
-
Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Colo-n ieslea oilor... Elia David Colo-n ieslea oilor, În grajdul păstorilor, Împlinind proorocia: Pe Iisus naște Maria. Fecioara cu chip curat Varsă lacrimi ne-ncetat, Fiindcă-n brațul ei duios Leagănă chiar Pe Hristos. La Măicuța Domnului, Veghind somnul Fiului, Fiului Celui vestit, Vin trei magi Din răsărit. Vin trei magi, toți trei deodată, Urmând steaua minunată, Ca să-nchine darul lor Pruncului Mântuitor. Maica Binecuvântată Fiu de Dumnezeu le-arată
ELIA DAVID, COLIND de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351400_a_352729]
-
sau ce mai fac prin veci de veci Sân` Petre cu Ilie. Cum ne spetim ca să plătim căldura și benzina... când Tu ai mii de sori aprinși, dar nu plătești lumina! Și-om zice un colind apoi cu vocea mai duioasă, cum Fiul Tău veni la noi, dar nu-L primiră-n casă! Cum a venit Iisus din cer, lăsându-Și ale Sale, și L-au ținut afară-n ger, și-n grajd, cu animale. E un colind așa frumos că
ANGHEL POP , COLIND ROMÂNESC PENTRU DUMNEZEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351489_a_352818]
-
străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 342, Anul I, 08 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351498_a_352827]
-
înflorești În tulpinile cerești. Tămăduitoare, tu, Înverzirea gândului, Fă-ne loc în al tău rai, Și mai stai, te rog, mai stai... Colind Colindă, colindă, din inimi pornindă, să treci peste-ogorul ce macină dorul, să vii pe la case cu inimi duioase, să treci la ferești, să nu te oprești... Coboară din munte la mine în frunte, hai și la câmpie, sărbătoarea-nvie. Hai pe la copii care ți-or șopti, hai și la bătrâne singure și bune, hai și la bunici ce
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
Când am plecat din România, am luat cu noi mai mult decât un bagaj de cunoștințe și sfaturile de bine ale mamei, am luat copacul din fața casei, curcubeul, petecul de cer, lumina și speranța dimineții, ploaia ce aduce uitarea, dangătul duios al clopotelor din biserică, si am mai luat și...poezia. Poezia care să ne dea speranța, curaj și alinare când viața da navală peste noi și lucrurile au luat-o pe un făgaș nedorit, cănd dorul de casă te înconjoară
POEZIE, MUZICA SI SUFLET de MARA CIRCIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350792_a_352121]
-
din lemn. Seceta pustiitoare din anul precedent își pusese amprenta peste tot, în ciuda faptului că părinții erau tineri, normali și sănătoși. Mama, o femeie în floarea tinereții, brună, cu părul ca tăciunele și ochi căprui de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la sânu-i fraged. Neliniștit, tatăl, încerca o întreagă gamă de emoții și lăcrima la gândul c-ar fi putut s-o piardă. Își ștergea pe furiș lacrimile ce-i luminau ochii de jad și șoptea rugi fierbinți pentru
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
le înscrie cu majuscule... Este concertul vieții pline de credință și iubire, atât față de Creatorul suprem, cât și față de părinți, de copilul născut în durerea ce încă persistă în lacrimile Georgetei Resteman, copil hrănit din sânul ei plin de dragoste duioasă: „În ochii-ți dragi am presărat iubire/ Sclipiri de frumusețe sufletească/ Cu bunătate, liniște-n privire/ Te-am dăruit, minunea mea cerească!”/ De ziua ta, fetița mea! Este concertul izvorât din iubirea de oameni și flori, de ape și munți
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]