810 matches
-
Politics in Greater Romania: Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930, Cornell University Press, Ithaca și Londra, 1995 (ed. rom.: Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, traducere de Vlad Russo, Humanitas, București, 1998). 6. S-a scris mult despre duplicitatea intelectualilor sub sistemele totalitare sau chiar în regimurile mai puțin dure. Gândirea captivă (1953), clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în contextul unei dure analize a natalismului ceaușist, vezi Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceausescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, Londra, 1998, mai cu seamă pp. 13-16, 35-41, 116-118 (ed. rom.: Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu, traducere de Marilena Dumitrescu, Humanitas, București, 2000). Despre intelectuali sub comunism, vezi György Konrád, Ivan Szelenyi, The Intellectuals on the Road to Class Power, Harcourt, Brace, Jovanovich, New York, 1979. 7. „Criterion” a fost un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Mănucă, Analogii, 210-215; Petrescu, Studii transilvane, 58-63; Gabriel Dimisianu, Un Procopius român, RL, 1998, 28; Dan Croitoru, Cronica unei „iepoci”, RL, 1999, 7; Daniel Cristea-Enache, O carte perversă, ALA, 1999, 483; Bogdan Popescu, Gloria postumă, CC, 2000, 4-8; Gheorghe Grigurcu, Duplicitatea lui Titus Popovici, RL, 2000, 47; Dicț. scriit. rom., III, 855-858; Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, În căutarea comunismului pierdut, Pitești, 2001, 213-227; Popa, Ist. lit., 1022-1025; Dicț. analitic, III, 86-89, IV, 129-133; Negrici, Lit. rom., 133-138
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
diversele sale modele operează ca o curea de transmisie, mediind relațiile dintre putere, rațiune și creație, marcând concepțiile despre realitate și iluzie, adevăr și fals și cele despre natura și menirea poeziei. Se insistă asupra rădăcinii conflictuale a gândirii grecești, duplicitatea rafinată a conceptelor sale cheie fiind văzută ca o cauză esențială a ambiguității funciare a discursului occidental contemporan. Plasându-și întreprinderea sub un acoperiș simbolic, în The Wreath of Wild Olive. Play, Liminality, and the Study of Literature (1997) S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
urmărim este modul în care au reușit să-și îndeplinească prin creația lor misiunea de propagandiști ai comunismului pe care regimul sovietic o aștepta de la ei. O deosebire fundamentală între „douăzeciștii” sovietici și regizorii români din perioada comunistă este absența duplicității. Fiecare în felul lui, „douăzeciștii” credeau cu adevărat în Revoluție, în comunism, în rolul progresist al Uniunii Sovietice pe plan mondial, în vreme ce românii încercau doar să se folosească în mod mai mult sau mai puțin oportunist de prefabricatele propagandistice ale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fraze izolate, declarații trunchiate sau scoase din context, documente publicate la Paris sau la București. Trezirea conștiințelor, care nu se produsese în 1990, se asociază acum cu luptele intestine pentru putere. Presiunea extrem de puternică din anii 1998-1999 a provocat eschivări, duplicități mincinoase, stridențe 11. Treptat, pasiunile s-au atenuat, în timp ce în mediile luminate au început să circule lucrări de fond, semnate de Randolph Braham, sintezele Irinei Livezeanu, un studiu bazat pe documente de arhivă de Alex Mihai Stoenescu, privind "Armata, generalul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
inteligenței și sensibilității. La acestea se mai adaugă tendința la imitație, sugestibilitatea și autosugestia acestei categorii de bolnavi. În planul moral, notăm un caracter bizar, capricios, fantastic, de o mare mobilitate, sensibilitate vie și disproporționată, în raport cu evenimentele trăite de bolnav, duplicitate, mitomanie, acte de bravură alternând cu acțiuni perverse etc. (Régis, Pitres). Totul, în sfera personalității istericilor, exprimă mobilitate și contrast în planul ideilor, sentimentelor, afectelor, instinctelor și actelor (E. Régis). Majoritatea autorilor recunosc existența unei structuri mintale caracteristice isteriei (Babinski
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
restriște, când e încolțit de Tipătescu sau când crede că a pierdut partida. De îndată ce s-a ivit o nouă speranță, e gata să țină discursul final. Tupeul și elasticitatea îi asigură lui Cațavencu triumful; eșecul momentan este doar un accident. Duplicitatea lui Pristanda, polițaiul, este tot un aspect tipic pentru o întreagă categorie socială ținută la remorca claselor dominante și folosită ca docil instrument de guvernare. El este unealta umilă, dar vicleană a prefectului. Pristanda își pregătește atuurile pentru toate partidele
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Olanda. Mai târziu va pierde și titlul de elector, în beneficiul lui Maximilian I de Bavaria, care va primi și o parte din Palatinat. Frederic nu a renunțat atât de ușor, încercând prin diferite mijloace să discrediteze partida catolică și duplicitatea acesteia. În 1622, printr-o scrisoare sub titlul Cancellaria Hispanica, probabil compilată de unul din secretarii săi pe nume Camerarius, anunța că este prima dintr-o serie de documente ce vor dezvălui duplicitatea catolicilor, atribuindu-le responsabilitatea războiului și citând
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
diferite mijloace să discrediteze partida catolică și duplicitatea acesteia. În 1622, printr-o scrisoare sub titlul Cancellaria Hispanica, probabil compilată de unul din secretarii săi pe nume Camerarius, anunța că este prima dintr-o serie de documente ce vor dezvălui duplicitatea catolicilor, atribuindu-le responsabilitatea războiului și citând în acest sens demersurile făcute pe lângă Madrid pentru a obține ajutoarele necesare în vederea continuării războiului 224. Spaniolii sosiți din Țările de Jos, comandați de Spinola, au ocupat Palatinatul. La moartea lui Filip al
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Faulques, ce tare greșim! În fața unui asemenea tablou, fotografia nu-i bună de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui peisaj, nepictat; dar, când adevărul social coincidea cu cel al artistului, nu exista duplicitate. Era magnific când se separau, iar pictorul trebuia să opteze Între supunere și Înșelăciune, recurgând la talent pentru a face ca una să pară cealaltă. De aceea Tebaida are tot ce au capodoperele: alegoriile lucrurilor certe, care vor fi certe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
este minciuna instituționalizată, a fost efectuat asupra populației Azande din sudul Sudanului, de către Evans-Pritchard, la sfîrșitul anului 1920. În vremea aceea, spune el, prinții acestei comunități susțineau că oamenii de rînd "sînt vicleni și mincinoși și practică orice formă de duplicitate sau înșelătorie". Oamenii de rînd Zande au acceptat adevărul acestei caracterizări, iar valabilitatea sa este demonstrată în descrierea pe care Evans-Pritchard (1956:179) a făcut-o culturii și vieții lor sociale. Totuși, majoritatea societăților neagă asemenea afirmații făcute la adresa lor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primitori, modești), maghiarii le atribuie românilor numai defecte dezbinați, leneși, hoți, ipocriți și consideră că sunt religioși, iar rromii atribuie preponderent calități românilor cumsecade, demni de încredere, cinstiți, harnici -, dar și câteva defecte delăsători, egoiști. Printre defecte același studiu enumeră duplicitatea, indisciplina, lenea, egoismul, slugărnicia, naivitatea, dar și credulitatea, mitocănia, superficialitatea. Rezultatele sunt confirmate și de alte studii (vezi în Vasiliu, 2005: 61-65) care prezintă aproximativ aceleași calități și defecte ale românilor autoatribuite inteligență, hărnicie, ospitalitate, omenie, bunătate. Grafic 5.3
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
i s-au impus odiosul cult al personalității, omagii servile, teme și eroi pe linie, proiectul său creator personal i-a fost negat în esență. A fost constrâns mai ales la cei ce păstrau încă un reflex de independență la duplicitate și ipocrizie, la oportunism și cinism. Aceste ravagii au viciat aproape întreaga conștiință literară a țării. Ele sunt vizibile și azi cu ochiul liber. Zeci, sute de scriitori și, mai ales, de autori (noțiunile nu pot fi confundate) au păstrat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
întreaga conștiință literară a țării. Ele sunt vizibile și azi cu ochiul liber. Zeci, sute de scriitori și, mai ales, de autori (noțiunile nu pot fi confundate) au păstrat și continuă încă această deprindere. Dovedesc aceleași reflexe de prudență și duplicitate, de relații ambigue și adesea profitabile cu Puterea. Singura care poate, de altfel, plăti cu posturi și poziții, cu demnități, cu titluri, onoruri și premii. Corupția literară este și azi în floare. Este una din urmările cele mai grave ale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
corectă și, aș spune, destul de studiată de discuție: I. O primă categorie este constituită din ceea ce se poate numi rezistența pasivă. Abținerea, refuzul într-un fel sau altul al colaborării, eludarea, sustragerea de la o serie întreagă de obligații, uneori chiar duplicitatea și în orice caz disimularea onestă sunt trăsăturile cele mai generale ale acestei categorii. Nota esențială a acestui tip de rezistență este menținerea sa constantă în sfera strict culturală și literară, fără nici un angajament ideologic și cu atât mai mult
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de N. Steinhardt reprezintă, deocamdată, opera cea mai reprezentativă a sertarului. Dar, căci există mereu un mare dar, trăim nu numai în România, însă și într-o cultură cu tradiții (sau mai bine spus cu netradiții) specifice, cu multe ambiguități, duplicități și jocuri de culise. La porțile Orientului, nimic, sau aproape nimic, nu este și nu poate fi descris în culori riguros tranșante, în alb și negru, prin disocieri radicale perfect delimitate. Intervin mereu nuanța, aproximativul, chiar echivocul. Iată, de pildă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
editorial al unor poeți și scriitori din cei mai ortodocși și oficiali. Să începem cu inevitabilul Adrian Păunescu. Nu-i contestăm, în bună parte, nici talentul, nici vitalitatea, ci numai caracterul și onestitatea, aviditatea și venalitatea de care dă dovadă. Duplicitatea sa este totală și caracteristică. Animator al Cântării României (ridiculizat de altfel, ca atare, recent la o ședință a studenților de la Arhitectură), el elimină din volumele pe care le publică toate poeziile omagiale, festiviste și patriotarde. El are, deci, încă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
altfel spus contra activiștilor culturali, texte de inspirație net deosebită de Cântarea României. Numărul cu pricina din Familia a fost retras, de altfel, de pe piață, iar Analfabeților circulă în còpii manuscrise și dactilografiate în toată țara (...). Cât privește bizantinismul și duplicitatea lui Vasile Nicolescu, ele sunt notorii. în particular însă, acest personaj cultivă poezia estetă, aulică, total dezangajată și traduce ostentativ în special poeți anglo-saxoni. Mai mult, când șeful statului cu prilejul recentei ședințe inchizitoriale a somat pe față pe poeți
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
socială. Sub comunism, s-a trăit în regim de disimulare în proporții de masă. Dar cât de onestă ? Fenomenul este însă mult mai vechi, de ordin istoric. Poporul român are, s-ar spune, un adevărat geniu al salvării aparențelor și duplicității, al formelor goale, dar exterior convingătoare, al mistificării observatorilor străini cu o altă mentalitate etc. Din care cauză, el trăiește permanent dialectica lui Œtre și paraître. O anumită subtilitate și chiar rafinament, în unele împrejurări, nu sunt nici ele excluse
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mereu la porțile Orientului, în țara lui pseudo, a formelor fără fond, că am fost și am rămas balcanici iremediabili etc. Această stare de fapt explica, chiar dacă nu scuza, în conștiința noastră, o serie întreagă de contradicții și ambiguități, de duplicități și simulări, de compromisuri și adaptări, care au caracterizat, în general, practica vieții culturale, sub ceaușism, zi de zi. Situație odioasă, insuportabilă, pe planul conștiinței morale rigide, inflexibile. Inevitabilă însă în realitatea cotidiană. Alternativa supremă era: tăcerea, ratarea, izolarea, ieșirea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
chiar în unele instituții centrale de cultură. Nu la nivel de conducere, firește, ci la unii redactori și funcționari de rang mediu și mai ales inferior, care, nu o dată, au salvat destule situații dificile. Evident, cu prețul unor simulări și duplicități. Rezistența culturală, câtă a fost, în această zonă ea a constituit verbi gratia o realitate. Care era esența regimului cultural ceaușist? La suprafață, el devenea tot mai rigid, mai absurd, mai totalitar. Dar în interior, în subteran, el devenea tot
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că aveau dreptate, că regimul Ceaușescu este o aberație etc. Și poate că aceste posturi au contribuit, fără voia lor, și la crearea, și în tot cazul la consolidarea și răspândirea unei profunde deprinderi românești, să recunoaștem cu tristețe, salvatoare: duplicitatea. Românul a învățat pe pielea lui sub regimul comunist mai mult decât oricând că limba a fost dată omului pentru a și ascunde gândirea. Una spunem la ședință, alta acasă. Să restituim lui Rivarol butada care-i aparține, fiindcă am
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Pleacă un general rus și vine un U.S.S., în scopuri turistico-demonstrative, la Constanța. Jocul acesta de balanță, de operetă politică, de fapt (spunem ca ei și facem ca noi), continuă și va mai continua mult timp. Ne aflăm în zona duplicității fundamentale, congenitale și inevitabile. A interferențelor contrarii. Spiritul absolut, radical, fundamentalist, fanatic nu se poate naște sau instala în această zonă. Ea aparține relativului, tranzacționalului, compromisului, adesea chiar efemerului. Construcția durabilă nu are priză. întreaga problemă este doar de a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare, este neobișnuit de dezvoltată. Formată într-o zonă de interferențe externe, adesea strivitoare, duplicitatea (p. 313) a devenit într-un fel dacă nu un defect național, o formă vitală de supraviețuire în orice caz (p. 216). Asupra acestei teme, Octavian Paler revine îndelung, când revoltat și indignat, când înțelegător și clement. Cine decide în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]