58,646 matches
-
pe care le credeam ferecate pentru că astfel trebuie. Fără a se recurge neapărat la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător/ acolo/ unde atârnă El/ ca Tu/ să știi să ceri și de la tine.” Momentul
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător/ acolo/ unde atârnă El/ ca Tu/ să știi să ceri și de la tine.” Momentul esenței se ridică iar și iar pe umerii goi ai sufletului flămând de el și de tot ce mai încearcă să
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
Kosovei, acestei mame divine,/ Cine i-a făcut nedreptate,/ Cu bună sau fără bună voie?!” Poetul este conștient de evenimentele timpului pe care le trăim, pentru exodul ca o rană nevindecabilă în sânul societății albaneze. Lui îi plânge sufletul, simte durere în inimă. Poetul privește ziua de mâine ca o cornișă cu geamul spart. Autorul îi stigmatizează pe ”afaceriștii nesimțiți” și visează ca viitorul să aducă bogăție în patria sa. În poemul ”Mamele noastre”, ne întâmpinăm cu mesaje pline de viață
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
ne lăsăm călcați în picioare de niște lichele, de niște agramați cu colecții de diplome universitare și doctorate falsificate, dar cu elementara lipsă a celor șapte ani de acasă, a elementarului simț al apartenenței naționale?. Primesc multe mesaje, pătrunse de durere, de durerea neputinciunii în fața porcăriilor dodoniste, în fața celora care ne batjocoresc istoria, ne calcă în picioare demnitatea. „Isteria antiunionistă nu se va termina până când nu-i vom pune la respect pe acești țâncani nesimțiți”, vorba unui bun patriot. Dar cum
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
călcați în picioare de niște lichele, de niște agramați cu colecții de diplome universitare și doctorate falsificate, dar cu elementara lipsă a celor șapte ani de acasă, a elementarului simț al apartenenței naționale?. Primesc multe mesaje, pătrunse de durere, de durerea neputinciunii în fața porcăriilor dodoniste, în fața celora care ne batjocoresc istoria, ne calcă în picioare demnitatea. „Isteria antiunionistă nu se va termina până când nu-i vom pune la respect pe acești țâncani nesimțiți”, vorba unui bun patriot. Dar cum să-i
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
nici un pic Acesta este inversul contrazicerii El se mișcă și este mort Eu static deși sunt încă viu ÎN GRĂDINA ZOOLOGICĂ (Në kopshtin zoologjik) De câte ori merg în grădina zoologică Îmi crește admirația pentru animalele sălbatice La fel crește în mine durerea pentru omul Care rânjește sălbatic cu ele Ele își duc în liniște Viața condiționată de oameni Cel ce a scris Cartea Drepturilor Omului Pentru Libertate Cu sârmă ghimpată de jur împrejur El împărător veșnic Și-a topit peste viețile lor
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. M-am așezat pe marginea sufletului să înfloresc lumini din hău e atât de frig! doar corbii veghează umbrele tăcerii undeva la răspântiile durerii crabi cu cleștii de aramă decupează altare uitării îi văd îi aud cu tristețea brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
început, încercasem să mă mint, să te mint. Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta. -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
început, încercasem să mă mint, să te mint.Îți simțeam frica și lupta, dorința de a mai fi puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta.-Te doare, tată? -Mă doare, fata mea!Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune.E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din măreția înălțării lor...// Iubirea este uneori doar visul trecător,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Durerea sufletului blând pătimitor...// Copaci și păsări și iubire care moare,/ Mă dor trăirile lor trecătoare,/ Speranța idealului mă doare!” Are loc aici identificarea fără echivoc cu ceea ce obiectualizăm și cu ceea credem cu toată tăria, într-o expresie Aș putea
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 759 din 28 ianuarie 2013. Cu o mușcătură de măr. Acum simți lumina cum îți pătrunde Trupul ce naște frământări și fiori Răni și trăiri ca-n nevăzuți semizei Acum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare joc De copii care imită glasul nevinovăției. Mă bucur că pot fi sărutată Sub fiecare pas, alergare spre mâine De buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie care A învățat să plângă, îmbrățișată de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
zorii ei amorțiți Redeschiderea porților Paradisului. Citește mai mult Ți-am doborât nevolnicia, Adame...Cu o mușcătură de măr.Acum simți lumina cum îți pătrundeTrupul ce naște frământări și fioriRăni și trăiri ca-n nevăzuți semizeiAcum poți simți și tu durerea Renașterii mele în fiecare jocDe copii care imită glasul nevinovăției.Mă bucur că pot fi sărutatăSub fiecare pas, alergare spre mâineDe buzele pământului, buze de rouă... Nouă sunt! Adevărata femeie careA învățat să plângă, îmbrățișată de pleoape viiMii și brațe
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Autorului Cu sufletul aproape de nemurirea iubirii Cine o fi zis oare: Privirea ta mă tulbură, atingerea ta mă înfioară, sărutul tău mă zăpăcește, iar iubirea ce ți-o port îmi dă aripi să visez și să plutesc deasupra norilor! Câte durere și amărăciune au trecut prin sufletul poeților? Frumoasă ca o eșarfă înfășurată pe suflet, este iubirea care doare. O rană care odată deschisă astfel, va rămâne. Aceasta fiind poezia. Aflată într-o neliniște deplină, care seduce pentru că izvorul ei e
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
un vulcan obosit// Nu vreau/ să mă ardă dorul de tine/ să-l învelesc în lacrimi.// Tu/ mi-ai dăruit bucuria./ Dacă îmi las ochii în palma ta/ te vei sătura iar și iarcu lacrimi/ florile/ nu se ofilesc de dureri./ Ter iubesc !” Există acea bucurie a încercărilor pe cale de a se împlini, chiar dacă drumul de multe ori poate fi colateral căilor de comunicare fluide. Dorul revenirii în preajma stâlpilor sorții dacă n-ar fi, atunci o grabă permanentă degeaba s-ar
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
popas, vine să muște din prea blânda fantă unde e loc de întâmplare, și pentru singurul fapt care contează, acela că e iubire, aduce după sine tot angrenajul de sentimente conexe fără de care nu poate: „În seara aceasta/ liniștea/ e durere adormită prietene./ Cum să numesc/ dorințele mele/ nerealizate./ Cum să mă botez/ în ziua de naștere/ a păsării mele rănite.// Din nopțile-ntunecate/ asfințiturile nu mi se deschid./ În seara aceasta/ am spart paharul speranțelor/ rupte.// Ce fel de zi
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]
-
PĂMÂNTULUI Ieri m-am transformat în mierla Pe malul lacului am așteptat în genunchi valurile Pământului unde se trăiește și cu o lingură de soare Suindu-se pe trepte ca să ajung pomul ceresc În interiorul meu și al tau se despart durerile În sângele roșiatic al unui amurg pe piatră Tu învii iarbă cu puterile tale divine Că un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie Mă așez pe rădăcinile vieții cu rimă pământului Necălcându-le cu picioarele frunzele și florile SHTJELLË E
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
întâmplări din vremi trecute / Cum am înfruntat „sistemul” să n-ajung la servitute! / Caut să găsesc cuvinte să cutremure pământul / În vreme ce omenirea-și sapă singură mormântul // Ca să-mi fac curaj adesea alerg după-mbrățișări / Să-mi aline din supliciul nefireștilor dureri / Ignorând eternitatea zilnic scrijelesc în piatră / Sentințe de condamnare pentru-o lume idolatră”. De fapt, care e soarta poetului? Aceea de a se retrage în singurătate și a frământa cuvintele ca pe aluatul dospit, pentru ca din ele să iasă o
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
mă apasă, Te rog, măicuță, ia-mă-acasă, Mi-e inima însângerată, Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată. Adesea lumea mă întreabă - Tu ești orfana basarabă Cea despărțită pe nedrept De la al mamei sale piept?” (Lucia Stegărescu. liceană) Este strigătul plin de durere al unei adolescente, al unei frumoase la suflet și la chip liceene, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, pe nume Lucia Stegărescu. Este o tânără basarabeancă ca multe altele din generația ei și
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
lacrimile mă apasă,Te rog, măicuță, ia-mă-acasă,Mi-e inima însângerată,Fiindcă mi-au pus sârmă ghimpată.Adesea lumea mă întreabă- Tu ești orfana basarabăCea despărțită pe nedreptDe la al mamei sale piept?”(Lucia Stegărescu. liceană)Este strigătul plin de durere al unei adolescente, al unei frumoase la suflet și la chip liceene, desemnată în 2014 cea mai bună dintre elevii din liceele cu profil umanist, pe nume Lucia Stegărescu. Este o tânără basarabeancă ca multe altele din generația ei și
VALERIU DULGHERU [Corola-blog/BlogPost/380645_a_381974]
-
dincolo de voal atinsese Absolutul prin priviri, gânduri, vise, trăiri. Un vis răscolit persista printre timp, frânturi de imagini, flori, sălcii plângătoare, o tânără fată la mijloc de pod, o tulbure apă reflecta lacrima privirilor ei, un tânăr pătruns de frigul durerii din ea, apoi se trezea... un tremur, ud leorcă, frisoane, o spaimă de moarte. Șeherezada atât doar știa - trandafirul luminii nu înflorește în somn, Căprioara acum doar se-adapă din al său izvor تاب ألف ليلة وليلة, o mie de
POVESTEA CELOR 1000 DE VIEŢI....ŞI-O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380721_a_382050]
-
și întrebări ale universului nostru interior și cel al lumii înconjurătoare, dovadă a înzestrării sale cu vocația complexității. Toată gama de stări afective se regăsește în aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristețea, nemulțumirea... Tema preferată este iubirea, dăruirea totală, căci numai ea, iubirea, “E prilej de preaplină/ Lumină...” (Numai credința) Creația poetică este cea a esențelor izvorâte din întreaga ființă a poetei: “Un nu știu ce s-a furișat în leagăn/ Purtându
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
capricioasă. Pentru că nu e posibil ca gândurile să se întrupeze exact așa cum le zămislim, Domnița Neaga, ca oricare poet, simte că uneori este învăluită în umbra tristeții, în neliniște, teamă, dezamăgire. Apare ca dintr-un colț de umbră câte o durere surdă sau numai amorțită de prea multă așteptare, chiar și atunci când lucrurile par că merg bine. “Când cerul cu gust de mătase/ Albastru ca-n ziua dintâi/ În sufletul lui ne-aspirase,/ Tu n-ai mai putut să rămâi...// De-
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare dorul de plutire, De văzduhul risipit în nesfârșit, Să accepți în marea ta uimire Și durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să te mire Ca și pașii clipei ce trecu. Am plutit și eu cândva în infinit Cuprinsă de magia unui dor
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
în dreptul inimii. Scrisoare Eu sunt cuprinsă de iubire ca de moarte. Tu nu mai ești aici, ci doar în dorul meu, Iar inima îmi curge prin tot ce ne desparte Și îți respir absența, spre tine-arzând mereu. Azi am lăsat durerea să mă doară Cât poate ea de-adânc și de intens. Prin ea am coborât în mine ca pe-o scară Să te sărut... în dorul meu imens. Întâlnire Pentru că ne întâlnim mereu prea aproape de cer, Nu ne mai putem
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]