10,193 matches
-
din urmă, urletele animalelor răzvrătite se stinseseră. Se opriră privind pierdut înapoi, cu ochii trupului și ai sufletului îndoliați. Și, cînd nu mai sperau la nimic, liniștea nepăsătoare fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pioni au încolțit un cal, acesta execută o întoarcere neregulamentară, pe când unul dintre luptătorii pedeștri se aruncă cu toată puterea și-l doboară pe dată la pământ. „Ce minunată execuție!” exclamă măria sa în megafon, fără să ia aminte la „nechezatul” dureros al celui căzut. Pionii albi se aruncă cu grămada asupra celor doi ofițeri negri, cărora nu le rămâne decât să ceară ajutorul turnurilor mobile. Nu se mai respectă niciun regulament. Pumnii curg de ambele părți, cum s-ar spune, „cu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu lui Gigi Pătrunjel sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca un lichid vâscos, străin și care îi năclăia creierul, încât făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mișcare de recul, și își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ferență“. Dar deosebirea dintre nepăsare și indiferență i se dezvăluia lui Gigi Pătrunjel a fi de natură esențială. Căci dacă indiferența era măsurabilă într-o unitate a distanței, a răcelii pure, cu nepăsarea lucrurile stăteau cu totul altfel. Nepăsarea era dureroasă, purta măsura unei iubiri absente, subliniindu-i inexistența prin chiar exactitatea locului rămas neîmplinit, a lipsei de implicare. Imaginea răsturnată a faptului că celorlalți le ar păsa. Gigi Pătrunjel mergea aplecat, precum un călător în căutare de casă. Nepăsarea, o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
toate ca pruncii? Ori fac copii pe care nu și i-au dorit? Nu? Nu vreți? Și de ce, mă rog? Sigur că nu vreți... Vouă vă plac romanele în care oamenii suferă cumplit și trec prin tot felul de încercări dureroase și eroice, și sunt sacrificați, și se lasă priviți din toate părțile... țAutorului începuse să-i tremure bărbia și, furat de propria disertație, își înfipse creionul în mână). Și toate astea fără să vă înșele așteptările, fără să vă părăsească
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri, parfumul: O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștate dureroasă, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea, încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lucru. Dar plecase. Toate gândurile ei se întorceau în același punct: plecarea lui. „- Care a fost motivul care te-a determinat să pleci? Și de ce nu ai vrut să știu cine ești?” Privea pădurea sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
avea de suferit din cauza lor? Vă urăsc! Ați auzit? Vă urăsc!” Karina tremura în timp ce rostea fiecare cuvânt care îi ieșea de pe buze. Nu-și mai putea controla nici trupul, nici mintea, ura preluând comenzile sub impulsul acțiunii lui neașteptate și dureroase. Ea nu era așa. De ce reușeau unii să scoată la suprafață tot ce era mai urât în ea? Abia reușise să facă puțină ordine în suflet aruncând tot ce nu-i era folositor și care-l împovărau inutil, că începea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sau părere de rău. Se întoarse în casă și se așeză pe marginea patului. Ridică pantalonul pentru a verifica starea. Pielea se crăpase în câteva locuri, coaja apăruse deja pe răni pentru a o proteja. Nu era grav, dar era dureros. Căută vată și spirt și dezinfectă rănile. Usturimea medicamentului o resimți până în vârful degetelor de la picioare. Strânse din dinți și închise ochii, de parcă acestea ar fi diminuat cu ceva durerea. O căldură plăcută se răspândi apoi ca un fluid, prin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
simțise brusc o vagă undă de speranță la apariția bărbatului misterios care se stinsese tot atât de repede o dată cu plecarea lui? Și totuși ceva rămăsese, promisiunea lui că se va întoarce. Sădise speranța în sufletul ei care se dovedea a fi mai dureroasă decât însăși plecarea lui, căci o măcina îndoiala. Cum ar putea avea încredere în promisiunea lui? Și atunci de ce avea? Știa că nu era bine, că nu trebuia și totuși nu se putea opri. Măcinată de întrebări la care nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
privire călătorilor din jur. Imaginile rulau prin geamul prăfuit al autobuzului vechi, dar Karina nu vedea nimic. Mintea ei se blocase la scrisoarea din poșetă. Inima îi făcea și mai grea misiunea, oprind-o din când în când cu săgeți dureroase. Respiră adânc, des, de mai multe ori. Doar așa reușea să o calmeze. Apropierea lui o făcea să bată ca nebuna fără să transmită un mesaj concret, descifrabil. Nu reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident că
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
frumoasă. Evitase să se mai privească, să se analizeze în oglindă de când tristețea îi întuneca chipul. Nu suporta să-i vadă aroganța cu care îi trata pe toți din locul în care se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în care se izolase. Alesese să lase evenimente neprevăzute să o întoarcă din drumul spre un altfel de a fi. Alesese să se declare învinsă înainte de a începe, de a încerca. Alesese calea cea mai simplă cu rezultatele cele mai dureroase, de parcă îi făcea plăcere masochismul. Alesese ca acesta să se instaleze în mintea ei ca în propria casă. De parcă ar fi avut puterea să-l evacueze. Iarăși ajunsese la ce stătea în puterea ei și ce nu. Lăsă atât plicul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să se termine o dată pentru totdeauna. Nu vreau să te mai simt
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acolo. Nu mai avea nevoie de nimic, nu mai voia pe nimeni aproape, nu mai voia să-l audă. O rănise, din nou. Frânturi din conversația pe care o auzise îi răneau auzul cu fiecare ecou tot mai adânc, mai dureros. - Karina?! Vocea lui o opri pentru o clipă în loc. Cât de dulce sunase numele ei venit de pe buzele lui, spus de vocea aceea de care se îndrăgostise. Porni din nou, fără să se întoarcă, fără să-l privească. Nu putea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
stânci? - Fiind atât de prudentă, preventivă, pierzi trăirile intense. - Poate că intensitatea impactului din trecut m-a făcut să fiu așa. - Trecutul, iarăși trecutul. Când vei învăța să trăiești în prezent? - Ce-mi oferă prezentul? - Ce-mi oferă trecutul? - Amintiri. - Dureroase. - Durerea s-a estompat. - Îți place să-ți provoci singură durere retrăind momente neplăcute și apoi te plângi. - Amintirile fac parte din mine. Nu pot și nici nu vreau să le șterg din memorie. - Dar nu trebuie să rătăcești doar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că se simți prinsă cu violență de brațul stâng. - Asta vrei, da? Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o ținea captivă să nu fugă. Nu mai era în stare să facă nici un pas, dar nici
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
visat? Oh, Doamne! și-și șterse lacrimile care continuau să curgă pe obrajii palizi. O durere ușoară la brațul stâng îi îndreptă atenția spre locul acela. Acolo unde mâna lui, cu degetele acelea lungi, o ținuse captivă într-o încleștare dureroasă, doar cu câteva clipe mai devreme, rămăsese o urmă roșiatică. Urma îi înconjura brațul, la fel ca mâna lui. Se uită năucită la ea încercând să o examineze mai atent. Parfumul lui inconfundabil, care venea chiar din locul de unde o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ai născut și-ai făcut primii pași în lume, se cade a-ți fi icoana vieții, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp. Viața, această viață, când veselă, când tristă ia naștere din dragoste. Când se întâmplă altfel e dureros. Rândunelele și-adună bob cu bob din glod materialele de construcții pentru cuibul dragostei lor... Unii dintre (ne)oameni scurmă în toate smârcurile în căutarea de felurite nemernicii. E normal să-ți dorești mulțime de lucruri chiar dacă ești convins că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
amorului. Energia ce se degajă odată consumat cotropitorul amor este greu de calculat. Nu alerga nebun după iubire, pentru că în adâncurile ei nu vei găsi strălucire de aur curat. Uneori, rareori, te va întâmpina un trecut frumos; alteori, deseori unul dureros. Nu te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără de margini. Când vântul spulberă razele de soare, florile se umplu de lacrimi amare. Viața își începe mersul pe genunchi și coate. Speranțele și disperările vin mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
mai nepăsător față de toate care îți trec pe dinainte... Unele cărți ascund între paginile lor adevărate comori de gândire, fărâme de adevăr din marele Adevăr... Uneori schimbările (mai ales cele care se fac de dragul... „schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-ar fi atât de frumoasă dacă pe albul ei n-ar fi atât de mult freamăt și zarvă în așteptarea primăverii... Norocul care dă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri definitive trebuie să luăm numai după o îndelungă chibzuință, asta pentru a evita dureroasele pierderi ireparabile. Iubirea sinceră, devotată este una dintre căile care conduc spre adevăr. Dacă pământul nu simte căldura și dragostea inimii și brațelor muncitorului, nu se grăbește să cedeze din bogăția tăinuită în adâncul său... Grăbiți unii dintre noi să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
avut-o cu Apolodoro, acela al erostratismului, simte don Fulgencio frisoane în suflet la gândul că poate el a fost cel care, fără a dori asta, l-a împins spre această fatală decizie. Dar durerea sa, durere reală, reală și dureroasă, se îmbracă în idei și proiectează să studieze sinuciderea în lumina morții vieții și dreptul la moarte al vieții, și datoria morții. Dar cui a produs cel mai profund și cel mai aspru rău moartea violentă a lui Apolodoro, a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
doliul servitoarei și excesele ei de durere și aceasta, dezvăluindu-le certe indicii care dormitau în amintirile lor și, dându-le viață prin asocierea lor în contextul acestei stranii dureri a sărmanei Petrilla, le-a făcut să licărească trista și dureroasa realitate pe care un așa doliu o incumbă. Și vine o zi în care don Avito o cheamă, o interoghează pe servitoare, și vine păcătoasa confesiune și sărmana fată se inundă de plâns iar sărmanul bărbat, simțindu-se bunic, o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]