1,836 matches
-
-mi trimiți și alinarea Ce s-a pierdut spre dus, iubite! Îți vreau căldura și chemarea Iubirii tale dinainte. Eu te aștept să vii, iubite! Nu pot să cred că ai plecat Și vreau să-mi spui de ce cuvinte Sub dusul tău nu mi-ai lăsat? Aș vrea să știi că al meu suflet Cu tine-alături mi-e rămas, Iar linistea și al meu umblet Pierit-au toate. Și-al meu glas. Îngenuncheată-n a mea rugă În veci alături îți
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o noapte, cândva, aripi mari ne-au crescut Am fumat străzi de frig, anii duși, renăscând un poem îngropat, timpul nostru de lut Într-o noapte, cândva, te-am iubit aiurând. Într-o noapte cu noi te-am prădat vișiniu Îmbrăcând, doar atât, ochii tăi -haine-adânci- Nu mai știu dacă foc ori de rouă pe
ÎNTR-O NOAPTE, CÂNDVA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378111_a_379440]
-
ca buimacii. te-aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec
ÎNTRE PERINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375930_a_377259]
-
ca buimacii. te-aștept pe covorul ce-și plimbă privirea în cernerea nopții și-și bea odihnirea mi-e dor să te mângâi ce dor mă apasă pe creștetul minții un fir de mătasă se-așează pe sânul cu mințile duse pierdut între perini de mofturi seduse te-ating peste vise cu-a mâinii zveltețe te pierzi în marasmul de basm si blândețe eu pipăi o boare ce curge prin tine te-nchizi în amorul ce fierbe în mine m-aplec
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
dincolo de zări? IERUSALIM Tu nu ești o așezare printre așezări tu ești istorie de când te-ai născut prin tine au trecut toate furtunile, toate rugăciunile, toate ocupațiile străine. Din pieptul tău au fost smulși cei care au apărat Templul și duși au fost în lanțuri la Roma. Tu ai fost și ai rămas coroana, pilda pentru cei robiți, pentru cei care au crezut și cred în cuvîntul Celui de Sus. Pășesc cu smerenie în casa ta și-mi opresc privirea să
LIRICE (1) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376655_a_377984]
-
foc, Si apoi să mă culc,la loc. Ridic ochii,grei de boală, Si privesc.Odaia-i goală. Unde-i față ireala, Si cu ochii de cerneală? Nu mai e,a dispărut. Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
vechi au fost purtați prin locurile astea? Eu tare aș dori, ca ei să plece și să ne lase în pace. - Hmm! Nu ești singurul, care ar dori, să se întâmple asta, numai că acei hultani hulpavi nu se dau duși, de bună voie. Vor să stoarcă munților și băilor ultimul gram de aur, chit că vor răscoli după el, până în măruntaiele pământului și vor trezi până și morți din somn, murmură ca pentru sine faurul. Aceia ar dori să plecăm
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Duca dădu binevoitor din cap, ca și când scuzele îi fuseseră adresate lui personal. Mai târziu, în amintirea lui Adrian Păunescu, Ștefan cântă "Rugă pentru părinți". Avea și nenea Duca două fete, mari deja și plecate pe la casele lor, cu copii mari, duși și ei pe la facultăți... își șterse cu dosul palmei lacrimile uriașe, prelinse până la marginea fularului. Concertul dură prea puțin, după părerea lui, deși frigul îl amorțise zdravăn. Noroc cu Primăria, care împărțea pahare cu ceai și câte o felie de
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
Îmi doresc o altfel de primăvară... una în care oamenii să-și amintească să fie buni, să zâmbească, să se bucure de fiecare fir de iarbă ce răsare de sub frunzele măcinate de durerea iernii care parcă nu se mai lasă dusă, să numere floricelele timide, tremurând de dorință în demersul minunat pe care-l fac cu sârguință în mult așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Îmi doresc o altfel de primăvară... una în care oamenii să-și amintească să fie buni, să zâmbească, să se bucure de fiecare fir de iarbă ce răsare de sub frunzele măcinate de durerea iernii care parcă nu se mai lasă dusă, să numere floricelele timide, tremurând de dorință în demersul minunat pe care-l fac cu sârguință în mult așteptatul proces al reînvierii naturii, ba chiar al reînvierii sufletelor noastre amorțite de frigul de-afară și... din păcate, și dinăutru.. Îmi
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Așa era când m-a trezit din vis, Cu vocea-i caldă și, încet, mi-a zis: ”Copila mea cea dulce și suavă, Tu să nu plângi, dar cred că-mi este ceasul Să merg și eu unde-i tăicuțul dus, Nu te-ntrista căci noi, în ceruri, sus Îți vom veghea și creșterea și pasul”... S-a stins măicuța, sufletul mă doare, Dar s-a-mplinit așa cum am cerut, Căci eu am fost aceea care-a vrut, Pe loc, să se transforme
PEȘTIȘORUL DE AUR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375257_a_376586]
-
ci / -nV̀ci) -os, -oja (-lV̀kos) kïstïrlïci strânsoare, încleștare, strâmtoare kajalïci lunecuș ustalïci pricepere śïllïci strălucire, slavă kalanïci întuneric duśmannïci dușmănie, dușmănire ketilici răutate, ticăloșie dowruluci dreptate stufunuci sfufăriș mezellikos gustare, antreu ʒămlïkos geamlâc, vitraj, marchiză paśalïkos pașalâc paralïkos paralâc, bănet hamallïkos hamalâc bulukos buluc, mulțime
SUFIXUL -L`VCI / -L`VKOS de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372650_a_373979]
-
lut oasele chircite unul într-altul reazemă carnea puțină și ea doar jumătate de trup îmi ține umbra în fiecare zi îmi spun că trebuie să plec știu în mine există o gară cu peronul pe partea stângă biletul doar dus se cumpără în a șaptea zi când Dumnezeu deschide albumul cu fotografii privește și lasă un semn totul pare să fie perfect cotrobăi prin sertare și încep să împachetez șervețelele cu dedicații de la primele întâlniri globul cu iluzii și câteva
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului un urlet îi zorește și dau fugă într-un desiș de umbre din pădure ea nu mai poate goana s-o îndure de greul dus și i-a oprit cu-o rugă dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind viclenele sclipiri sfârșită de efort și opintiri începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
dorul tău curg lacrimi grele / Și dorul plânge-n veac de veac / Să fie masa-mbelșugată, / Și să tot am averea toată, / Eu fără tine sunt sărac. De dorul tău plâng vremea aceea / Pe când eram doar un pruncuț / În vremea dusă și neîntoarsă / Și cântecul din legănuț. De dorul tău mă-ntrec cu gândul, / Străbat cărări pe aripi de dor, / Și nu găsesc un colț în lume / Frumos așa ca tine-anume / Un plai de rai răscolitor. - Detroit, 12 august 2004. (Poezie
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
moartea-i oferise pe cărare, Eternului simbol de voioșie. Prea trist priveghi de toamnă muribundă, Stropit de ea cu lacrima-i frivolă ... Sălașul fără viață se inundă, Vărsându-și conținutul în rigolă. Doar șuierări mai aminteau cri-cri-ul, Răsfăț sonor din duse luni de vară, Iar frunze ude-nlocuiau sicriul, Măiastrului răpus lângă vioară. *** Referință Bibliografică: Mergeam pe sub castani / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1715, Anul V, 11 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
MERGEAM PE SUB CASTANI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372215_a_373544]
-
mergea la Trifon să cumpere. Doamne, cât de repede mai trecu timpul și cât de bătrân trebuie să fiu, dacă tu ești așa de mare și om în toată firea! continua nea Gheorghe cu tristețe în glas după tinerețea-i dusă. Domnul Petrică înțelesese că, revenit aici în satul în care s-a născut, este iar Petrică din copilărie și că trebuie să se acomodeze cu apelativul de altădată, altfel, devine caraghios în fața acestor oameni curați sufletește, dar neschimbați în mentalitate
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
îmi plac, Natalia! zisese el în magazin, când îi probasem, studiindu-mă din cap până în picioare, în timp ce privirea îi alunecase de la bust spre talie și mai apoi spre glezne. - După cum vorbești, nu știu dacă pantofii te farmecă acum, prea pari dus, îi răspunsesem continuând să mă admir în oglindă, convinsă fiind că îi zburase gândul la ceva mult mai intim. - Serios, ai glezne foarte sexi și niște gambe tocmai bune de mușcat! a găsit de cuviința să precizeze el pe un
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
destul de scurt , făcându-i căpulețul roșcat să pară doar un mic accesoriu atârnat deasupra unui gabarit, puțin cam depășit . - Voi bărbații aveți un simț primitiv , animalic , intrați încălțați în sufletele noastre gingașe ,în cele mai fericite momente. Eu știam că dusul la WC e ceva care-ți eliberează trupul ,dar dacă dânsa se simte mult mai fericită sufletește , atunci e minunat. - Îmi pare rău ,chiar nu am vrut să vă violez intimitatea. - Asta ar fi fost chiar culmea culmilor ,să mă
FISA DE ANGAJARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379166_a_380495]
-
și o smuci pe nevastă-sa: Gata! Hai, Gico! Lasă că se descurcă el! Când să iasă pe poartă, Mihai mai strigă: Bă, tete, nu te mai ține de glume cu moartea, că eu n-am timp de glume! Și duși au fost, cu pepenii lor... A rămas cu Ionică, cu nepotu-său. Tânăr, în putere, are douăzeci de ani, dar cu mintea...ca la șapte. Altfel, băiat cuminte și muncitor. Însă trebuie să-i spui mereu: „Ionică, fă aia, du-te
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
dintre nepoți. Drept e, îi menaja căci erau niște comori: băiatul avea să-i ducă numele mai departe, iar fata, Mira-Mică, era din cale-afară de drăgălașă, cu ochii ca două luminițe, cu zâmbetul larg, amintindu-i de nevasta lui, Geta, dusă, ca orice e bun pe lumea asta, prea devreme... Chiar și pe noră-sa o menaja, chit că ea avea de mers doar cinci minute până la școală. El făcea târguielile, el aerisea casa, ștergea praful, uneori mai și păzea câte ceva
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
să văd cum mai arată orașul tuturor celor în vacanță. Așa aveam impresia că trebuie să se numească frumoasa noastră capitală. Aruncându-mi ceasul și uitând de curgerea timpului, mi-am dus pașii peste tot pe unde știam că trebuie duși. Mă bucuram de parcuri, de florile din piețe, de legume frumos aranjate, de porumbei prietenoși care îți stăteau pe umeri și-ți ciuguleau din palmă, de reclame mari și foarte colorate, când colo ce să vezi? Pe un panou cât
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FRUNZA Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Frunza crudă luată de vântul năprasnic, Ruptă timpuriu de vuietul cel drastic, Se lăsa dusă aiuriu fără să știe unde, Prin văl-ul ce-i plăcu ajunsa în pășune.. Pășunea cea fără iarbă, hâdă și stearpă, Pe frunza cea crudă o mai și ceartă, Că n-are loc pentru ea, cumva să stea, Că-i
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
în robie, De casă să le fie tot mai dor. Produse-agricole, mai naturale, Nu mai sunt sere pentru a obtine, Dar noi aducem, artificiale, Realizate tot în țări străine. Credeam că au înconjurat pădurea, Prin alte părți se las-acuma duși, Însă au pus la treabă și securea; Bătuți de soarta, codrii nostri-s tunși. Nu mai avem nici visuri, nici speranța. N-aș vrea nici eu, dar tare mă mai tem Că vine vremea când, pentru viața, Noi o sa importam
CE MAI IMPORTAM? de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378745_a_380074]
-
căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o oră, ce fac ei. . . o săptămână! Miaună Elevatorul, când mai jos și când mai sus, Dar eu nu muncesc ,,ca boul”, pot să stau pe gânduri dus. . . Savu, Mircea, când mă sună și întreabă: ,,Ce mai fac?” Le urez și eu zi bună, cad pe gânduri iar și. . . tac. Las privirea pe fereastră, amintirile îmi chem, Iată de la Nunta noastră noi, treizeci de ani avem! Citește mai
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]