1,522 matches
-
ca fiind Midnight Blue, și-a văzut sora. Nu încăpea nici o îndoială că era Aurora, iar Tom a recunoscut-o dintr-o privire. Nici măcar nu se ostenise să își schimbe numele. Materialul, întins pe șase pagini și cuprinzând peste o duzină de fotografii, se intitula „Magnifica Rory“ și o prezenta în diverse stadii de goliciune și provocare: îmbrăcată într-o cămașă de noapte transparentă într-o poză, cu portjartier și ciorapi negri în alta, cizme de lac până la genunchi în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și să se care afară. În terasa acoperită toți se uită cruciș unul la altul, cei care s-a întâmplat să vină în grup beau în tăcere, mai mult tac decât beau. Omul care venise din Germania să vândă o duzină de ilustrații prost retușate de la Dresda, foarte guraliv la prima bere, acum desenează în urmele de lichid vărsat pe masă, cu un deget arătător nu tocmai curat, hărți ciudate, urme ale frustrărilor - un fes semănând vag cu conturul Sudanului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
genul că Or să-și da seama și idioții ăștia într-o zi ce zace-n tine! (Idioții care tocmai îmi refuzaseră romanul în manuscris, după luni de zile în care am comunicat orwellian cu bossul cel mare, prin vreo duzină de secretare care se schimbau mereu.) După primul somn de noapte, veneau orele destul de fertile ca să nu simt totdeauna nevoia irepresibilă de sex și mai ales senine la gândul că, dacă trecusem de pragul orei douășpe noaptea, lăsasem în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lacrimile, își suflă nasul și continuă. Zi-zhen s-a căsătorit cu Mao ca să umpe vidul din inima lui. Zi-zhen obișnuia să aibă asupra ei două pistoale. Trăgea cu ambele mâini. Într-o luptă, s-a dus și a capturat o duzină de inamici. Mao o adoră. Ea este loialistul lui. E mama tuturor copiilor lui, inclusiv a celor rămași de la Kai-hui. Pentru a merge mai departe, în timpul Marșului cel Lung au fost nevoiți să-și dea copiii. Habar n-ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
capul său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios de la București, le personnage encombrant... Cum de ți-a scăpat așa, printre degete? Mi-ai scris că a fugit și m-am mirat. ție nu-ți prea scapă nimic. Nici actorașului de duzină, „masonului”, nu i-a reușit treaba. Oare de ce? Dante Negro îi potrivi peruca pe cap, apoi îl privi atent, mutând ușor bărbia împăratului spre stânga și spre dreapta. ― Pentru că „băgăciosul” are baccara. Este un pontator redutabil. Câștigă întotdeauna. Napoleon îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
întinsese o față de masă albă ca neaua, iar deasupra, chiar în mijloc, așezase trei suporturi din sticlă fumée, în care pâlpâiau tot atâtea lumânărele. În lateral, Julia mai adăugase și o vază micuță și joasă, în care se înghesuiau o duzină de trandafiri roșii. — Bună, iubitule! a ciripit ea când a auzit cheia în ușă și bufnitura familiară produsă de servieta abandonată de James pe podeaua de lemn din hol. Cina e aproape gata. —Bună. Când a intrat în încăpere, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
eliberată de sub casca care-i încălzea noile șuvițe până la nuanța perfectă. Ce ciudat, și-a spus Julia. Cât de ridicol de mult ne chinuim ca să obținem acea frumusețe „naturală“! Iat-o și pe ea: capul îl avea acoperit cu două duzini de folii de aluminiu, oja proaspăt aplicată i se usca frumos pe unghiile degetelor de la picioare, separate cu șomoioage de vată, iar zonele mediene își reveneau în urma epilării în stil brazilian la care se supusese înaintea programării la coafor. Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ca în fiecare noapte, să verifice dacă animalele fuseseră adunate, dacă sclavii îi îndepliniseră poruncile, dacă familia se odihnea în pace și dacă tihna pusese stăpânire pe micul lui „imperiu“ alcătuit din patru corturi din păr de cămilă, jumătate de duzină de sheribe din împletitură de trestie, un puț, nouă palmieri și o mână de capre și cămile. Apoi, tot ca în fiecare noapte, se urcă încet pe vârful dunei înalte și dure ce-i apăra așezarea de vânturile de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază o familie de animale frumoase cu coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al supraviețuirii, amenințat în permanență de nisipul care îl înconjura și îl apăra de vânt, dar îl transforma, tocmai din această cauză, într-un soi de cuptor ce la orele amiezii ajungea adesea să aibă șaizeci de grade. Cele trei duzini de soldați care alcătuiau garnizoana își petreceau jumătate din viață blestemându-și soarta la umbra palmierilor, iar cealaltă jumătate, dând la lopată într-un efort disperat de a înlătura nisipul și de menține curat îngustul drum de pământ ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gata rezolvat, dacă voia să evite problemele. închise ochii și trecu în revistă în gând fețele fiecăruia dintre oamenii săi în căutarea suspectului, și când termină simți că îl cuprinde o profundă senzație de descurajare. Nu ajungeau nici la o duzină cei de care putea fi sigur că erau nevinovați. Oricare dintre ceilalți ar fi încercat o imensă plăcere tăindu-i beregata comandantului său. — Mulay! urlă. Un bărbat uriaș și pocit intră imediat și rămase nemișcat, palid, desfigurat și aproape tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la marginea salinei, zări un vehicul ce slujea de suport pentru o foaie de cort, care cădea înclinată și întinsă, legată cu sfori lungi de două pietre, în așa fel încât să ofere o umbră acceptabilă pentru o jumătate de duzină de oameni. Nu zări decât o santinelă care, cu spatele la el, supraveghea sebhka, dar nu reuși să vadă câți își făceau siesta. Știa, pentru că văzuse în zilele anterioare, că celelalte mașini și oamenii lor erau foarte departe și că nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
puterea absolută a unui vicerege intolerant, cu gesturi cumpătate și vorbă tăioasă. — Sunteți un inept, domnule locotenent, spuse și se întoarse spre el cu un zâmbet mai potrivit pentru niște felicitări decât pentru o jignire. Dacă nu vă ajunge o duzină de oameni ca să capturați un fugar înarmat cu o pușcă veche, de ce aveți nevoie? De o divizie? — N-am vrut să risc viața oamenilor, Excelență. V-am mai spus. Cu pușca lui cea veche ne-ar fi omorât unul câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
caporalului Osman. Adormi imediat. După trei ore, îl trezi fâlfâitul de aripi al primilor vulturi. Unii intraseră deja în măruntaiele animalului mort, iar alții începeau să se apropie timid de cadavrul soldatului. Privi spre cer. Păsările de pradă erau cu duzinile, căci se aflau chiar la marginea „pământului pustiu“ și ai fi zis că apăruseră dintr-o dată, ca prin farmec, din tufișurile și arbuștii din hamada. Se îngrijoră. Vulturii zburând în cercuri pe cer se puteau vedea de la mulți kilometri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
inmouchar recunoscut pentru inteligența, curajul și istețimea sa, se simțea, cu toate acestea, ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era și vânător singuratic, îi ajungeau armele sale, gerba cu apă și harnașamentul cămilei. Zilele petrecute în El-Akab, așteptând momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
gândit că ar fi fost bine dacă mi-aș fi adus un pulover, pe urmă m-am Înfiorat, mai mult din cauza asocierii ideilor decât din cauza răcorii din aer. Scaunul portocaliu turnat era tare și neconfortabil. Designul pretențios și cel de duzină au ceva În comun: nu produc scaune pe care să fii fericit să te așezi. Gustul burghez este cel care dă naștere fotoliilor confortabile, În care te poți ghemui. Dar la ce mă așteptam oare de la mobilierul de Închisoare? Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a atins ținta, tovarășii săi Îl proslăvesc, nici unul dintre ei nu s-ar gândi să-i egaleze reușita. Drumul i-a stârnit foame, se manifestă cu un potop de sudălmi. Sclavii se pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moment, este În continuare cârmuit de Constituție. De acum Înainte, aici este sediul Parlamentului, sediul guvernului legitim. Va fi o bătălie frumoasă, iar noi vom sfârși prin a o câștiga. Urmați-mă! Îl urmarăm noi, ca și o jumătate de duzină din partizanii săi. Ne duse spre grădină, Înconjură casa până la o scară de lemn al cărei capăt se pierdea În frunzișul des. Am ajuns pe acoperiș, am traversat o pasarelă, am suit din nou câteva trepte, ca să ne regăsim Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nord-vest a bazarului. În acea noapte, câteva zeci de tineri partizani au făcut cu schimbul pentru a păzi ieșirile, În vreme ce, la sediul anjuman-ului, ridicat la rangul de cartier general, Fazel trasa, pe o hartă zdrențuită, săgeți ambițioase. Eram cam o duzină de oameni care urmărind cu fervoare cele mai mici urme ale creionului său, care sporea tremurul felinarelor de vânt. Deputatul se ridică. — Inamicul se află Încă sub șocul pierderilor pe care i le-am produs. Ne crede mai puternici decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moartea e un schelet Înfășurat Într-un cearceaf, locuiește Într-o Încăpere rece În compania unei coase vechi și ruginite care nu răspunde la Întrebări, Înconjurată de pereți văruiți de-a lungul cărora sunt rânduite, printre pânze de păianjeni, câteva duzini de fișiere cu sertare mari pline cu fișe. Este de Înțeles deci faptul că moartea nu vrea să le apară oamenilor sub o astfel de Înfățișare, În primul rând din rațiuni de estetică personală, În al doilea rând pentru ca nefericiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ei. Geamantanul pe care-l luase în excursie stătea lângă pat, haina cea albă pe spătarul unui scaun, lucrurile de pe birou erau frumos aranjate, iar pe peretele din spatele acestuia atârna un calendar Snoopy. Am privit pe geam la magazinele de duzină de peste drum - toate aveau obloanele trase. Roțile tirurilor străpungeau liniștea nopții, din când în când, iar automatele din fața magazinului de băuturi erau parcă singurele semne în așteptarea zorilor. M-am întors în bucătărie, mi-am mai turnat niște coniac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Înțeleg. Aveți vreo datorie legată de vas? Pot apărea probleme? Nu. — Foarte bine. CÎți dintre nefericiții mei compatrioți ar putea găsi loc pe vasul dumneavoastră? — CÎți pot transporta, adică? — Exact. — CÎt de departe? — O zi de mers. Nu știu. O duzină, dacă n-au bagaje. N-au bagaje. Unde vreți să-i duc? — — Asta hotărÎți dumneavoastră. Adică eu decid unde-i las? — Destinația lor este Tortugas, de unde trebuie să-i preia o goeletă. — Ascultați-mă. La Tortugas e un far, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Am un somn ușor. Bate-n geam. N-o să-i serviți diseară, nu-i așa, doamnă Packard? La cină vreau să zic. Nu, spuse ea. Da’ nici n-o să-i las să se strice. Packard poate să mănÎnce juma’ de duzină, și-i mai știu și pe alții care pot. Ai grijă de tine, Nickie, și așteaptă pînĂ se liniștesc lucrurile. Ascunde-te. — Piticot vrea să vină cu mine. Nici să nu-ți treacă prin cap s-o iei. Vino diseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate confidențele cărora li se lăsa pradă În secret. Sarcasmul lui afișat În public dezvăluia În fond melancolia lui cea mai adevărată, pe care În taină el Încerca să și-o ascundă lui Însuși, mascând-o cu o melancolie de duzină. Acum văd următorul file, unde În fond Încerca să romanțeze ceea ce-mi spusese despre meseria lui a doua zi, la Garamond. Îi regăsesc În el acribia, patima, deziluzia de redactor care scrie printr-o persoană interpusă, nostalgia lui după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mult, face testament și le lasă regatul În caz că va trebui să moară fără moștenitori. Templierii nu se Încred și Încheie o tranzacție În acest sens, cum ai zice biștari puțini, dar pe loc, dar biștarii ăia sunt o jumătate de duzină de fortărețe În Spania. Regele Portugaliei le dăruiește o pădure, și fiindcă era ocupată de sarazini, templierii se aruncă la asalt, Îi alungă pe mauri, iar apoi, ca s-o spun În treacăt, fondează Coimbra. Și astea sunt doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]