3,147 matches
-
își acordează instrumentele. Fata din Shanghai s-a impus ca actrița principală a trupei de operă din Yenan. E pe cale să cânte un solo intitulat „Povestea fetei de pescar”. Fata se pregătește într-un cort. Își înfășoară capul cu o eșarfă de un galben strălucitor. E în costum, o vestă roșie cu o fustă-pantalon verde. Ridică o vâslă imaginară, prefăcându-se că e într-o barcă, și își începe încălzirea, pășind într-un ritm de un pas înainte, unul înapoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-șef al ziarului lui Mao, Tabăra Roșie. Se zice că Mao a numit-o personal în acest post. Ziarul aclamă recentele victorii și îl numește pe Mao „sufletul Chinei”. Domnișoara Lan Ping e în uniformă. Își înfășoară capul cu o eșarfă portocalie. Este înfățișarea pe care o cultivă - un soldat cu o urmă de zeiță romantică. Asta are efectul unui trandafir micuț într-o masă de verdeață. Cunoaște felul în care ochii bărbaților caută și înregistrează. Aparatul de filmat al inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Piața Tiananmen e inundată de flori albe din hârtie. Sus, pe Poarta Păcii Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao are capul acoperit cu o eșarfă neagră din satin. Nu suportă să împartă același podium cu dușmanul ei. Sicriul de cristal e foarte mare. Mao are obrajii dați cu un strat gros de pudră. Buzele îi sunt de un roșu nenatural. Colțurile gurii i-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ezitare, pe un ton măgulitor. Tovarășa Jiang Ching va absenta. Vocea Micuței Luni e scăzută, dar clară. Îi voi transmite mesajul cât mai repede posibil. Doamna Mao Jiang Ching își face apriția în ușă. E îmbrăcată la costum, cu o eșarfă nisipie la gât. Se apropie cea de-a șaizeci și treia aniversare a zilei mele de naștere, zice ea. Nu mi-am sărbătorit niciodată ziua de naștere. Nu a fost mare lucru de sărbătorit. Însă viața mea se schimbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înèuntru! pètrundem în casè, Și tu, tu de ce ai mai venit la mine? o întreb, Mi-ai spus cè ar trebui sè nu ne mai vedem, ea desprinzându-se de mine cu încetinealè, isi descheie paltonul lung și-și desface eșarfă înfèșuratè în jurul gâtului, o ajut sè se dezbrace, îi agèț paltonul în cuierul de pe hol, apoi, intrèm în camerè, așteptând încè rèspunsul ei, ea, oprindu-se în mijlocul camerei, revèrsându-se în încèpere, contaminând cu prezența ei totul, dulapul de haine, masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
treaba mergea repede. Tinerele neveste și fetele frumoase se bucurau însă de cea mai mare grijă din partea flăcăilor. Erau purtate pe brațe și cât mai încet, de teamă să nu li se șifoneze cumva panglicile lucioase sau diafanele dantele și eșarfe din gaz. Palpitante clipe, voit prelungite în unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce anume căuta. Astăzi s-a născut Hristos, șopteau lăutarii, trecând de la gazde la invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o petrecu în jurul umerilor. ― Eu și Emanuel te rugăm să primești eșarfa asta. Sperăm să ne bucuri cu prezența ta și la vânătoarea cu șoimi. Vezi, deja ne-ai cucerit și suntem foarte curioși să aflăm cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o petrecu în jurul umerilor. ― Eu și Emanuel te rugăm să primești eșarfa asta. Sperăm să ne bucuri cu prezența ta și la vânătoarea cu șoimi. Vezi, deja ne-ai cucerit și suntem foarte curioși să aflăm cât mai multe lucruri despre tine. Poate vom afla ceva și despre împrejurarea în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai misterioasă, mai ademenitoare și unduitoare decât șarpele din Eden. Eșarfa ei tresărea, ezita, vibra, zbura, aluneca, se avânta ca o flacără verde, o flacără de vrajă, flacăra irezistibilă a păcatului. Pe ultimele acorduri, însuși Marele Komandir, în ținută de gală, cu toate decorațiile strălucind pe tunica lui brodată cu fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de soare la magica străvezime a unei nopți de vară. A fost un maestru... - Dante Negro așeză, ca din întâmplare, un tablou peste chipul Marioritzei. Portretul, un veritabil tablou, pe care prințul apucase deja să-l vadă, recunoscând până și eșarfa primită de la el ca dar de Crăciun, ocupa aproape tot peretele din fund al atelierului - ...și un ascet, continuă pictorul, încercând să descifreze ceva în ochii prințului, dar nu descoperi nimic. Se spune că se hrănea doar cu fiertură rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
decât ar fi dorit Toinette, dezvăluind treptat un splendid portret de femeie. Era așezată pe o stâncă, în mijlocul unei păduri întunecate. Ochii Toinettei sesizară imediat umerii și brațele goale, rochia în spiritul acelor les merveilleuses pariziene și se opriră asupra eșarfei roșii, destul de lungă ca să acopere nu numai genunchii femeii, dar și o bună parte din stâncă. Eșarfa era aceea care crea o tulburătoare impresie de învăluire deosebit de delicată a femeii. Și acest amănunt revigoră entuziasmul Toinettei. ― Oh, ce minunăție! Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în mijlocul unei păduri întunecate. Ochii Toinettei sesizară imediat umerii și brațele goale, rochia în spiritul acelor les merveilleuses pariziene și se opriră asupra eșarfei roșii, destul de lungă ca să acopere nu numai genunchii femeii, dar și o bună parte din stâncă. Eșarfa era aceea care crea o tulburătoare impresie de învăluire deosebit de delicată a femeii. Și acest amănunt revigoră entuziasmul Toinettei. ― Oh, ce minunăție! Oh, este... este pur și simplu minunat!... Știți, mi-aș dori mult un portret asemănător. ― La ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru anumite treburi. ― Cred că data viitoare voi veni cu micuțul meu Bichon. E un cățel adorabil și mă iubește atât de mult... ― Un cățel? Aveți un cățel? În cazul acesta, nici nu mai trebuie să căutăm alte mesaje. În locul eșarfei, veți ține în brațe cățelul. ― Și care ar putea fi mesajul unui... cățel? întrebă Toinette, cu o mare încărcătură de scepticism și indispoziție în ton. ― Dintotdeauna, contesă, câinii au simbolizat fidelitatea. Aproape toți monarhii lumii au fost reprezentați de pictori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
reprezentați de pictori împreună cu câinii lor. Vă asigur că va ieși un portret deosebit. Acum o să vă rog să luați loc acolo, lângă fereastră. Toinette simți că începe să tremure de enervare. Nici nu se clinti. Ea își dorea acea eșarfă. Numai acea eșarfă. ― Dar știți, într-un fel, constat că modelul acesta din tablou vă seamănă. Oricum, am senzația că o cunosc, deși... ― Nu cred că ați avut plăcerea asta, contesă. Persoana trăiește retrasă, dar, credeți-mă, se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împreună cu câinii lor. Vă asigur că va ieși un portret deosebit. Acum o să vă rog să luați loc acolo, lângă fereastră. Toinette simți că începe să tremure de enervare. Nici nu se clinti. Ea își dorea acea eșarfă. Numai acea eșarfă. ― Dar știți, într-un fel, constat că modelul acesta din tablou vă seamănă. Oricum, am senzația că o cunosc, deși... ― Nu cred că ați avut plăcerea asta, contesă. Persoana trăiește retrasă, dar, credeți-mă, se bucură de adorația multor bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unor copaci înalți o privea Marioritza. Așadar, chiar dacă îl părăsise fizic pe Dante Negro, îi lăsase în schimb imaginea. Recunoscu imediat cerceii pe care ea și-i alesese din tava cu darurile oferite invitaților, în seara de Ajun. Recunoscu și eșarfa roșie. Însă... era mai mult de atât. Descifra un limbaj deosebit de grăitor, un mesaj transmis privitorului. Nu șalul în sine, cât mai ales unduirea molatecă a acelui șal în jurul Marioritzei o tulbura. Descifra tandrețea unei îmbrățișări, dar și așteptarea. Speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
boltă pictată cu îngeri și nori. În mijlocul sălii se ridica un mic altar pe care erau așezate mai multe cărți deschise, un echer și un compas mare. În fund, pe un tron îngust, dar foarte înalt, îi aștepta Venerabilul. Ampla eșarfă aurie de pe cap îi dădea prestanța unui sacerdot egiptean. D’Autrey se înclină în fața lui și își prezentă plin de mândrie invitatul. Venerabilul înclină doar puțin capul. Deși avea trupul firav, vocea se dovedi extrem de puternică, impozantă chiar, atunci când începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acolo în picioare, ținând în brațe o pernă din catifea neagră cu cele trei giuvaiere masonice: echerul, nivela și firul cu plumb, obiecte confecționate din aur masiv reprezentând moralitatea, egalitatea și justiția. Venerabilul luă echerul și și-l agăță de eșarfa lui. Luă apoi nivela și i-o oferi Primului Supraveghetor, D’Autrey. Firul cu plumb fu oferit celuilalt Supraveghetor, nimeni altul decât omul cu capul pleșuv. Cineva stinse felinarul și, un timp destul de lung, domni doar liniștea și întunericul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un staccato la ușă. Împreună, aveau să meargă cu jeep-ul guvernamental până la zona de cantonament. Aici urmau să se alăture armatei, dotată cu plase și aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să țină frigul afară. Am ales special ora asta pentru că nu e trafic și nu sunt impedimente și uite-acum ce se-ntâmplă. Acolo, înfofolit cu și mai multe eșarfe de lână decât domnul Gupta, în mijlocul unei mări de valize, se afla inspectorul sanitar șef, dând ordine unei mici armate de servitori în fața bungalow-ului său. Câteva mașini ieșiră de pe aleea sa în drum. Ce faci, grăsane? zbieră brigadierul. Ofițerul medical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați-mi drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu exagerase cu mâncarea. În consecință, Jenny era slabă și-și purta costumele-pantalon preferate cu mare aplomb. Toate hainele ei aveau culori neutre și erau croite în stil clasic. Femeia le mai înviora cu câte-o cămașă brodată sau o eșarfă în culori vii, dar nimic prea evident. Jenny nici nu fuma, nici nu bea, așa că singurul ei răsfăț era acela de a merge de două ori pe săptămână la coaforul din zonă, ca să-și aranjeze părul negru, ușor albit pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea numea fumurile și pretențiile Lindei. Era ca o pată de culoare care Înviora fundalul alb al recepției, ca un tablou de Matisse atârnat pe un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe din aur, iar unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]