980 matches
-
concret. „Nu era momentul”... Exista, la Facultatea de Filologie, doar un fel de modestă gazetă literară de perete, a cenaclului studențesc, pe care am intitulat-o sadovenian „Anii de ucenicie”, la care publicau Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, Matei Gavril, Prelipceanu... „Echinox”-ul a apărut, așadar, în acest nou context mai favorabil, pornind de la un cenaclu astfel botezat de Marian Papahagi, care își desfășura reuniunile în astăzi aproape legendara cramă de la restaurantul „Metropol”, unde șef de sală era un tânăr de treabă
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
culturale specifice - și în acest cadru s-a ajuns la acceptarea unei reviste care să reunească, conform lozincilor zilei, tinerii scriitori români, maghiari și germani. Fapt e că de data aceasta demersurile studențești au avut succes și primul număr din „Echinox” a fost imprimat în decembrie 1968, în formula trilingvă amintită. Sloganul devenit clișeu propagandistic, al înfrățirii, a devenit realitate productivă în acest caz și a contribuit în timp la o colaborare frumoasă între vorbitorii și scriitorii tineri ai celor trei
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
culturală în cadrul Asociației Studenților, ocupându-mă și de cenaclul literar al Facultății. Eugen Uricaru a trecut în poziția de redactor- șef adjunct, alături de colegul maghiar de la Filosofie, Zoltán Rostás. În 1983 ați fost înlocuit, în mod abuziv, de la conducerea revistei „Echinox”. Aș vrea să lămurim, pentru istoria literaturii române, acest moment. Cum s-a produs schimbarea? Există ceva documente? Ați primit telefoane? Ați fost chemați la rector, la partid? Destituirea noastră, a lui Marian Papahagi, a lui Ion Vartic și a
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
pentru istoria literaturii române, acest moment. Cum s-a produs schimbarea? Există ceva documente? Ați primit telefoane? Ați fost chemați la rector, la partid? Destituirea noastră, a lui Marian Papahagi, a lui Ion Vartic și a mea, de la conducerea revistei „Echinox”, în iunie 1983, era, în fond, de așteptat. Un nou dogmatism, neostalinist (sau de „revoluție culturală” maoistă) pusese stăpânire pe cultura română în acel început de „deceniu satanic”, ducând către extreme un proces de gravă deteriorare a vieții spirituale românești
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
neostalinist (sau de „revoluție culturală” maoistă) pusese stăpânire pe cultura română în acel început de „deceniu satanic”, ducând către extreme un proces de gravă deteriorare a vieții spirituale românești sub dictatura cea mai severă. În aceste condiții, o revistă ca „Echinox”, care nu era dintre cele mai supuse, nu putea rămâne nesancționată. Fiind o publicație trilingvă, după principiul egalității dintre români și „naționalitățile conlocuitoare”, ea nu putea fi totuși desființată pur și simplu... În acești vreo paisprezece ani de la întemeiere, redacția
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
îndelungată activitate în presa studențească”, și mari buchete de flori, în prezența unui tovarăș membru al Comitetului Central al UTC, trimis special pentru această ocazie, cu ipocritele felicitări de rigoare. Se încheia astfel o etapă din mica istorie a grupării „Echinox”. Am întâmpinat-o, desigur, cu o mare tristețe, interpretând-o ca pe un sfârșit. Lumea nu s-a încheiat, însă, cu noi, și dacă majoritatea celor care trecuseră până atunci prin redacție ori prin paginile revistei n-a mai colaborat
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
încheiat, însă, cu noi, și dacă majoritatea celor care trecuseră până atunci prin redacție ori prin paginile revistei n-a mai colaborat deloc sau a făcut-o doar sporadic după acest moment, dintr-un fel de solidaritate cu vechea echipă, „Echinox” a continuat să apară, totuși, avându-l ca nou redactor-șef pe colegul Aurel Codoban, de la Facultatea de Istorie- Filosofie. Știu că nu i-a fost ușor să refacă un anume echilibru redacțional, după mica alunecare de teren, așezat cum
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
nu eram încă nici căsătorit, și nu puteam lăsa pe nimeni „zălog” acasă, ca garanție a întoarcerii. Șansa mea se numește profesorul istoric Ștefan Pascu, rectorul de atunci al Universității din Cluj, care a avut față de revista și redactorii de la „Echinox” o atitudine mai mult decât binevoitoare. Or, s-a întâmplat ca, aflându-mă într-o zi de pe la sfârșitul anului 1971 sau începutul lui ’72, la Rectorat, să aud din gura rectorului o frază care suna cam așa: „Dragă Pop, fiindcă
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
decât binevoitoare. Or, s-a întâmplat ca, aflându-mă într-o zi de pe la sfârșitul anului 1971 sau începutul lui ’72, la Rectorat, să aud din gura rectorului o frază care suna cam așa: „Dragă Pop, fiindcă ai făcut din revista „Echinox” o publicație care face mare cinste Universității noastre, eu vreau să ajungi într-o zi lector la Roma, unde am fost și eu bursier în tinerețe, la Școala Română de acolo și știu ce poate însemna pentru un tânăr o
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
asociat în străinătate, dar la Universitatea Paris 3-Sorbonne Nouvelle, unde tocmai se înființase o mică secție de Română, în cadrul unui „UER d’Italien et de Roumain”. N-a fost, așadar, Roma, ci Parisul, însă evenimentul acesta, venit după cel al „Echinox”-ului, a însemnat al doilea mare moment, aș zice și el decisiv, din viața mea. Oricâte vorbe rele s-au putut rosti ori scrie despre istoricul sau omul politic Ștefan Pascu, el se va bucura în amintirea mea de un
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
modă pe atunci. Faptul că am avut recomandarea inițială și sprijinul rectorului Ștefan Pascu, membru în Comitetul Central al PCR, mă va fi scutit, providențial, de astfel de agresiuni. Însă înainte s-a încercat obținerea unor păreri despre atmosfera de la „Echinox”, o dată chiar la Facultate, într-un cabinet de la Catedra de Limba Română, unde a trebuit să suport întrebările securistului „afectat” Filologiei noastre, botezat, cred că de profesorul Mircea Zaciu, „Uscățivul”, care a încercat să obțină odată de la mine comentarii despre
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
se vede, vorbe de mare curaj, dar nici nu mi-e rușine de ele, mai ales că închideau o mică anchetă, care nu s-a mai repetat. Ar fi interesant de văzut, desigur, ce se va fi notat prin dosarele „Echinox” ori într-al meu, de va fi fiind unul. Va veni, poate, și momentul acestei amare curiozități, căci ceva trebuie să fie, cum a și scris, de pildă, Dan C. Mihăilescu, în dosarul căruia se cereau referințe despre relațiile sale
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
care nu mai poate confirma sau infirma "mărturia" și despre care toată lumea știe că a trăit pentru literatură, pentru cea română, pentru cea universală, pentru literaturile neolatine, pentru literatura italiană. L-am cunoscut pe Marian Papahagi din 1976, în ambianța "Echinox"-ului de la Cluj, unde "creștea" tineri apți să ilustreze literatura română, s-o cunoască, s-o înțeleagă, s-o perpetueze. În același timp, preț de vreo două decenii, înainte de a reînvia studiile de italienistică la Cluj (fapt petrecut după 1989
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
Horia și Radu își asumă riscul", " Cu muzica e... de glumit!", "Carnaval la Tănase" și "Nepotul domnului prefect". 17 octombrie - Mircea Ghițulescu, scriitor Scriitorul Mircea Ghițulescu a murit la vârsta de 65 de ani. Mircea Ghițulescu a debutat în revista Echinox, în 1969, cu piesa de teatru într-un act "Strada teilor", și editorial cu volumul de povestiri "Orașul fără somn" (Editura Dacia, 1978). Au urmat volume precum "Alecsandri și dublul său", "Omul de nisip" (Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj), "O
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
Cînd îl cunoscuse pe Cioran în octombrie 1990, în cursul unei călătorii făcute la Paris, criticul român nu bănuia că legătura lor avea să se curme în urma prefeței la primul volum cioranian apărut în România după Revoluție - Revelațiile durerii (Ed. Echinox, Cluj, 1990). În prefața aceea, Dan C. Mihăilescu descria fără ocolișuri biografia interbelică a eseistului, iar Cioran, citind-o, a amuțit: trecutul acela pe care îl voia uitat pînă la ștergere și din cauza căruia fusese vînat la Paris de justițiari
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
al MCC? Se vede că nu ajunge, așa decent cum este, pentru a da o imagine decentă casei în care Rebreanu și-a scris cărțile de după 1930, între care Răscoala, și s-a stins din viață la 1 septembrie 1944. Echinox nr. 1, 2, 3 din 2003 găzduiește o amplă anchetă pe tema optzecismului literar (din păcate, litera extrem de mică și grafica voit „murdară” fac greu lizibil textul chiar și pentru optzeciștii înșiși aflați azi între 45 și 50 de ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
serioasă, îi dorim să nu confunde jocul cu neseriozitatea. Persoanele cu adevărat serioase se joacă. Poeta însăși se joacă de-a copilul în cartea ei. Cititul și norma didactică O anchetă referitoare la postmodernismul românesc găzduiește numărul 7-10/2004 al Echinoxului clujean. Interesantă! l Mai multe cotidiane se ocupă, la sfîrșitul lui februarie, în pagina culturală de soarta Biblioteocii Metropolitane din București. Nu întîmplător, întîlnirea "R.l." din 2 martie, are ca temă starea bibliotecilor. Aflate în, dacă putem spune așa, criză
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
văzut de treaba lui, am fost lăsat în apele mele, și oamenii și-au făcut cariera lor mai departe, se lăudau între ei... Și-acuma sunt metode de acest gen, însă între timp a mai apărut o generație nouă. Este Echinox, este Apostrof, acolo sunt oameni care au o altă percepție a mea. și nu numai a mea, ci a orientării generale în literatură, iar vechile școli locale, nu mai dau nume, au început să pălească. (continuare în numărul următor)
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
să fiu considerat (de către cine, când, de ce?) unul dintre cei mai importanți �opteziciști", și eu să dorm, soro?! Nu, pe bune, cine spune asta? E adevărat că unul sau altul dintre prietenii mei (și foști colegi de facultate și de �Echinox") îmi mai spun, așa, când ne întâlnim pe la niște zile ale �Familiei", pe la vreo nuntă a vreunuia dintre copiii noștri, pe altundeva: ești bun, dom'le (adică poet, că om îmi place să cred, deși n-o fi și asta
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
îmbătat de fericirea de a fi debutat. Am mai debutat, după aceea, la Poșta redacției ținută de Ana Blandiana la �Contemporanul", apoi la rubrica similară, intitulată �Ave!" a lui Adrian Păunescu de la �Tribuna" clujeană, apoi, în fine, am debutat la �Echinox". Și acesta socotesc că e debutul meu de luat în seamă. Vă amintiți ce-ați simțit, la ce v-ați gîndit cînd ați văzut pentru prima oară cartea de debut, Viața fără nume (Editura Dacia, 1980), ce-ați simțit - gîndit
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
mîini? Dacă mă străduiesc puțin, pot construi niște amintiri în direcția întrebării, dar la ce bun? Prima carte a venit, după orgoliul meu de pe-atunci, destul de târziu. Aveam deja 28 de ani, trecusem din grădinile paradisiace ale studenției și �Echinox"-ului în �câmpul muncii" și vieții, cu navetă la Cavnic, cu familie, cu profesorat, cu depărtarea de centru, cu eforturi de a menține o continuitate în scris, cu prieteni ai locului - cărora și acum le port o amintire tandră, unii
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
ei deveniți ei înșiși oameni cu cărți, rămași în Baia Mare (Adrian Oțoiu, Augustin Cozmuța, Gheorghe Pârja, Ion Bogdan, Ion Burnar, Marian Ilea, bunăoară) sau plecați din Maramureș (Aurel Pantea, Mircea Petean - cu care, de altfel, fusesem colegi de grupă/facultate/�Echinox" și care prin repartiție ajunseseră la Borșa Maramureșului -, Horia Ursu, Marius Jucan). Totuși, țin minte că apariția Vieții fără nume mi-a dat o mare bucurie, mai ales când o dădeam sau o trimiteam prietenilor, aproape o sumețire, mi se
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
să-și afirme o anumită convingere - sau ne salvăm toți, sau pierim toți. Ca o invitație la lectura întregului, din sumarul foarte ofertant, cu semnături bune, clujene dar și din întreaga țară, reținem aici grupajele: Declic creator (ancheta revistei) și Echinox 45 (din nr. 1-2) și Dispariția cronicii literare?, ancheta din celălalt număr, 3-4. De asemenea, am remarcat, în ambele numere, rubricile consistente de cronică literară și prezența număr de număr în paginile Stelei a criticului Ion Pop. Din sumar, tot
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
am publicat-o, prescurtată, în ziarul Curentul, intitulată Elegie pentru estetic. Titlul îmi fusese sugerat de Elegia pentru canon care deschide celebra carte a lui Harold Bloom despre Canonul occidental. Descriam în conferința mea, rostită la Cluj în cadrul "Zilelor revistei Echinox", atacurile succesive asupra esteticului cărora generația mea de critici literari, îndrăgostiți de frumos și de formă, din rațiuni nu exclusiv politice, a trebuit să le facă față. De curînd, am citit în Steaua nr. 3, un excepțional eseu al d-
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
care i-a conferit o nouă identitate. Ioan Groșan (născut la 3 octombrie 1954 în comuna Satulung din județul Maramureș, absolvent al Facultății de Filologie, secția română-spaniolă, a Universității din Cluj) lucrează încă din timpul studenției ca redactor la revista Echinox (1974-1978). Scrie cronică cinematografică, ia interviuri unor personalități, compune și o piesă de teatru amuzantă, Școala ludică, în care, alături de alți echinoxiști, joacă Radu G. Țeposu, Emil Hurezeanu și autorul însuși. înțelegerea scrisului ca o colaborare în regim de exuberanță
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]