4,682 matches
-
celălalt în societatea actuală și, la prima vedere, pare cel mai ușor de folosit. Această modalitate este „predată” copiilor de către părinți, profesori și educatori și încurajată ulterior, în viața adultă. Pat Patfoort propune în contrast cu modelul superioritate-inferioritate, generator de violență, modelul echivalențelor, bazat pe nonviolență. El răspunde instinctului de conservare al omului, permițând celui care îl folosește să evite plasarea, voită sau nu, pe o poziție de inferioritate. Modelul echivalențelor se bazează pe fundamente (foundations), și nu pe contraargumente. Fundamentele se referă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
viața adultă. Pat Patfoort propune în contrast cu modelul superioritate-inferioritate, generator de violență, modelul echivalențelor, bazat pe nonviolență. El răspunde instinctului de conservare al omului, permițând celui care îl folosește să evite plasarea, voită sau nu, pe o poziție de inferioritate. Modelul echivalențelor se bazează pe fundamente (foundations), și nu pe contraargumente. Fundamentele se referă la motivele pentru care ambele părți își susțin punctele de vedere: motivațiile, sentimentele, nevoile, interesele, obiectivele, valorile. Aceste argumente pot fi raționale sau emoționale și răspunsurile se obțin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în care violența va escalada continuu. Cele două metode abordează divergențele în modalități cu totul deosebite. Modelul superioritate-inferioritate oferă doar două posibilități: ori am dreptate eu, ori tu. Ne aflăm într-un sistem cu numai două dimensiuni. Prin contrast, modelul echivalențelor ne poate oferi 1.001 soluții, care emerg dintr-un mod de gândire ce transcende restricțiile sistemului bidimensional. Soluțiile sunt create de înțelegerea fundamentelor ambelor părți implicate în conflict. În timp ce în modelul superioritate-inferioritate centrarea se face pe soluție, în modelul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ne poate oferi 1.001 soluții, care emerg dintr-un mod de gândire ce transcende restricțiile sistemului bidimensional. Soluțiile sunt create de înțelegerea fundamentelor ambelor părți implicate în conflict. În timp ce în modelul superioritate-inferioritate centrarea se face pe soluție, în modelul echivalențelor se face pe procesul de descoperire a unei soluții. Etape în utilizarea modelului echivalențelor Pentru a utiliza acest model în rezolvarea divergențelor pe care le avem cu o altă persoană, trebuie mai întâi să înțelegem fundamentele ambelor părți. Aceasta necesită
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
transcende restricțiile sistemului bidimensional. Soluțiile sunt create de înțelegerea fundamentelor ambelor părți implicate în conflict. În timp ce în modelul superioritate-inferioritate centrarea se face pe soluție, în modelul echivalențelor se face pe procesul de descoperire a unei soluții. Etape în utilizarea modelului echivalențelor Pentru a utiliza acest model în rezolvarea divergențelor pe care le avem cu o altă persoană, trebuie mai întâi să înțelegem fundamentele ambelor părți. Aceasta necesită din partea noastră antrenarea anumitor capacități personale. Trebuie să învățăm cum să ne folosim puterea
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
îngust, centrat pe sine. Pe măsură ce puterea noastră interioară crește (inner strength), putem să dăm spațiu și celuilalt, să-l acceptăm așa cum este și să evităm să-l punem pe o poziție inferioară. Primul pas presupune situarea pe o poziție de echivalență în raport cu ceilalți, identificarea pe cât posibil a propriilor fundamente și păstrarea unui loc și pentru fundamentele celorlalți. În pasul al doilea, prin comunicarea cu celălalt identificăm fundamentele ambelor părți. Trebuie să ne exprimăm propriile fundamente cât mai clar cu putință, nici
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
corect, adesea soluția va apărea natural. Uneori, soluțiile trebuie create, deci este necesar să ne dezvoltăm și creativitatea. Pentru găsirea soluțiilor trebuie să se plece de la fundamentele comune (sau măcar asemănătoare), convergente. Se pune întrebarea dacă poate fi folosit modelul echivalențelor în rezolvarea conflictelor atunci când cealaltă parte nu cooperează, nu înțelege, ci acționează împotrivă. Sigur că, dacă modelul echivalențelor este acceptat de ambele părți aflate în divergență, procesul va merge mult mai ușor. Modelul echivalențelor poate fi implementat și de către o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Pentru găsirea soluțiilor trebuie să se plece de la fundamentele comune (sau măcar asemănătoare), convergente. Se pune întrebarea dacă poate fi folosit modelul echivalențelor în rezolvarea conflictelor atunci când cealaltă parte nu cooperează, nu înțelege, ci acționează împotrivă. Sigur că, dacă modelul echivalențelor este acceptat de ambele părți aflate în divergență, procesul va merge mult mai ușor. Modelul echivalențelor poate fi implementat și de către o singură parte, făcând mult mai mult pe cont propriu. Indiferent de comportamentul celorlalți, putem: ● Să evităm să transformăm
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
întrebarea dacă poate fi folosit modelul echivalențelor în rezolvarea conflictelor atunci când cealaltă parte nu cooperează, nu înțelege, ci acționează împotrivă. Sigur că, dacă modelul echivalențelor este acceptat de ambele părți aflate în divergență, procesul va merge mult mai ușor. Modelul echivalențelor poate fi implementat și de către o singură parte, făcând mult mai mult pe cont propriu. Indiferent de comportamentul celorlalți, putem: ● Să evităm să transformăm propriile fundamente în argumente pozitive pentru a câstiga o poziție de superioritate, ceea ce-l amenință pe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Cu cât îl vom împinge mai puțin pe celălalt spre poziția de inferioritate, cu atât va fi mai puțin probabil ca el să se ridice singur pe o poziție de superioritate. În felul acesta, îl împingem progresiv înspre modelul de echivalență. Educația nonviolentă în creșterea copiilor Cel mai adesea, copiii sunt crescuți folosind modelul superioritate-inferioritate. Aceasta nu înseamnă însă că în educația tradițională nu se folosesc și elemente ale modelului echivalențelor, dar, de departe, modelul superioritate-inferioritate este mult mai des folosit
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
superioritate. În felul acesta, îl împingem progresiv înspre modelul de echivalență. Educația nonviolentă în creșterea copiilor Cel mai adesea, copiii sunt crescuți folosind modelul superioritate-inferioritate. Aceasta nu înseamnă însă că în educația tradițională nu se folosesc și elemente ale modelului echivalențelor, dar, de departe, modelul superioritate-inferioritate este mult mai des folosit, din mai multe motive: Părinții, profesorii sau educatorii se gândesc rareori la el. Imită modul în care s-au comportat părinții cu ei, pur și simplu nu-și imaginează alt
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ale violenței, autoagresivitate), nu atât prin faptul că îl folosesc, ci, mai ales, pentru că îl transmit generațiilor următoare. Părinții, profesorii și educatorii tineri se tem de criticile celor din jur (părinți, socri, colegi, superiori). Părinții nu știu să folosească modelul echivalențelor, chiar dacă îl înțeleg și îi acceptă beneficiile. Părinților le este teamă de consecințe, atât asupra copilului, cât și asupra relației cu copiii. Ei nu vor să-și asume riscul de a-și periclita poziția în fața copilului. Pentru a utiliza modelul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
chiar dacă îl înțeleg și îi acceptă beneficiile. Părinților le este teamă de consecințe, atât asupra copilului, cât și asupra relației cu copiii. Ei nu vor să-și asume riscul de a-și periclita poziția în fața copilului. Pentru a utiliza modelul echivalențelor în creșterea copiilor, trebuie: Să fim conștienți de efectele personale și sociale pe care le are utilizarea la copii a modelului superioritate-inferioritate. Să avem în vedere perspectivele, potențialul și rezultatele modelului de echivalență. Să înțelegem mai bine cum poate fi
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
poziția în fața copilului. Pentru a utiliza modelul echivalențelor în creșterea copiilor, trebuie: Să fim conștienți de efectele personale și sociale pe care le are utilizarea la copii a modelului superioritate-inferioritate. Să avem în vedere perspectivele, potențialul și rezultatele modelului de echivalență. Să înțelegem mai bine cum poate fi aplicat modelul echivalențelor. Modelele de creștere a copiiilor sunt prezentate acestora prin trei canale: Canalul adult-adult: felul în care se comportă adulții între ei. Canalul adult-copil: felul în care se poartă cu copilul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copiilor, trebuie: Să fim conștienți de efectele personale și sociale pe care le are utilizarea la copii a modelului superioritate-inferioritate. Să avem în vedere perspectivele, potențialul și rezultatele modelului de echivalență. Să înțelegem mai bine cum poate fi aplicat modelul echivalențelor. Modelele de creștere a copiiilor sunt prezentate acestora prin trei canale: Canalul adult-adult: felul în care se comportă adulții între ei. Canalul adult-copil: felul în care se poartă cu copilul. Canalul adult-copil/copil: felul în care reglementează adultul relaționarea lui
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copiilor între ei. Comportamentul ulterior al copiilor va depinde de modelul de creștere aplicat de către părinți. A crește copiii în spiritul nonviolenței presupune ca prin toate cele trei canale copiii să fie expuși cât mai mult posibil la modelul de echivalență. Bibliografie Acriș, C.; Dumitru A., Pedagogie socială aplicată. Intervenția în munca socială, Editura Carte universitară, în curs de apariație. Brisset-Chapman, S., 1995, Child Abuse and Neglect, Direct Practi. Bell, C.C., 1999, Youth Violence: Prevention, Intervention and Social Policy, editată de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ajutorului și susținerii celuilalt atunci când subiectul trece printr-o situație generatoare de angoasă. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" În afilierea-apărare, prezența celuilalt este căutată doar pentru susținerea pe care o implică. În acest context apare pericolul unei confuzii: punerea semnului de echivalență între afiliere și sociabilitate, care nu are nimic de-a face cu apărarea, de vreme ce nu este legată de vreun conflict. Regăsim aici, într-o anumită măsură, o distincție similară aceleia făcute de Brusset (1988), care comentează sensul expresiei anaclitice: „Sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
experiență a morții”. Hanus (1994) analizează în detaliu această problemă, estimând că teama de moarte resimțită de medici poate fi una dintre motivațiile alegerii profesionale făcute. Istorictc "Istoric" Așa cum o va face și Freud câțiva ani mai târziu, Nietzsche recuză echivalența dintre altruism și dezinteres și își propune să dezvăluie bazele ascunse ale altruismului. „A nu-ți urmări propriul interes, iată doar o frunză morală care acoperă o realitate cu totul diferită” (1889/1985). Într-adevăr, pentru filosof, „cultul altruismului este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu prezintă „nici o similitudine cu procesul refulării”. O asemenea contradicție ar putea surprinde, numai că ea se explică, de fapt, prin contextul în care a apărut. În pasajul de unde sunt preluate aceste rânduri, Freud revine asupra vechii sale teorii a echivalenței refulare - apărare pentru a se desprinde de ea și a recunoaște că noțiunea „apărare” înglobează toate procesele ce vizează protejarea eului împotriva tendințelor pulsionale, refularea nefiind decât un caz particular. Semnificația pentru patologietc " Semnificația pentru patologie" Anularea retroactivă trebuie delimitată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că însoțește individul pe tot parcursul vieții sale, în timp ce ascetismul adolescentului este, prin definiție, tranzitoriu. O altă apărare prezintă elemente care ar permite apropierea de ascetismul adolescentului: sublimarea. Dat fiind însă faptul că între sublimare și refulare nu există o echivalență (potrivit lui Freud, 1914/1985, sublimarea permite satisfacerea nevoilor eului fără a conduce la refulare), cu atât mai puțin va exista un astfel de raport între sublimare, constând în desexualizarea libidoului, și ascetismul adolescentului, acesta resimțind pulsiunile ca fiind extrem de periculoase
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în mai mare măsură unei discutări amănunțite: interlocutorul, chiar psihanalist, poate pur și simplu să se înșele în interpretarea sa, iar denegarea practicată de subiect (care nu mai este, în cazul de față, o apărare) își găsește justificarea. Insistând asupra echivalenței (de)negare-rezistență, Freud (1937b/1987) consideră că refuzul interpretării date de psihanalist nu este decât un semn al rezistenței pacientului. În schimb, deși recunoaște că adeziunea acestuia din urmă la interpretare este apreciabilă, el lasă să se înțeleagă, nu fără
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu șobolani” (vezi „Exemple”, p. 179). Câțiva ani mai târziu, Freud va face un studiu aprofundat al acestor mecanisme în două articole: „Negarea” (1925a/1987) și „Construcții în psihanaliză” (1937/1987). Aproximările în traducere au condus uneori la stabilirea unei echivalențe eronate între termenii „refuz” șdéniț și „(de)negare” ș(dé) negationț, eroare semnalată de Laplanche și Pontalis (1967) în traducerea lucrării Annei Freud (1936/1993) care, de altfel, a explicat confuzia în dialogurile sale cu Sandler (1985/1989). Să notăm
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în două feluri: este o acțiune susținută de o dorință de asimilare și operează în cadrul unei mișcări obiectuale, altfel spus, orientată spre exterior. Astfel, noțiunea de identificare antrenează două principii aparent contradictorii și totuși complementare pentru logica inconștientului: cel al echivalenței (același) și cel al distincției (celălalt). Asemănătorul și diferitul, subiectul și obiectul, unicitatea și pluralitateasunt utilizate toate, în același timp, de către procesul de identificare, finalitatea constând în protejarea și îmbogățirea eului. Astfel, „fantasmele inconștiente de identificare” reprezintă o parte esențială
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care nu face decât să împiedice ideile indezirabile să iasă la iveală, este contraindicată”. Istorictc "Istoric" Termenul „intelectualizare” nu figurează explicit în scrierile lui Freud, dar, cum tocmai am subliniat, el a notat apariția sa frecventă în cura analitică. Această echivalență dintre intelectualizare și rezistență a mai fost subliniată de Fenichel (1945/1953) și de Laplanche și Pontalis (1967). Alți autori pun în evidență existența intelectualizării în viața cotidiană. Astfel, Mucchielli (1981) precizează că afectul este, în acest caz, transpusîn idei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Katia ca și cu un adult, neputând susține conversația „normală”, ca de la mamă la fiică, pe care nu a experimentat-o în copilărie. Refugiul său în intelectualizare este o tentativă de a evita această situație dificilă. Observațiile lui Freud cu privire la echivalența dintre intelectualizare și rezistență în timpul curei sunt confirmate de mărturisirea acestei femei psihanalizate: „Am ajuns știind dinainte ceea ce aveam să spun, fapt care distrugea în mare parte regula asociației libere. În metrou am elaborat totul, în definitiv era o repetiție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]