2,734 matches
-
revăzută în 1848, el denunța supunerea Bisericii ca fiind legată nu numai de cauze externe (galicanismul), ci mai ales de cauze interne. Toate aceste "plăgi" (separarea poporului de cler, vrajba dintre episcopi, numirea acestora în funcție de interesele puterii politice, aservirea bunurilor ecleziastice) constituiau preocupările Bisericii din acele vremuri, aceasta neglijîndu-și preocupările spirituale și pastorale. El vedea în libertatea Bisericii o autoeliberare. Totodată, el a propus în 1848 unele proiecte de Constituție, întorcînd spatele noțiunii de Stat catolic. Respingea formula confesională de religie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Leon al XIII-lea și sub papa Pius al X-lea (1903-1914) printr-o serie de texte: enciclica Graves de communi (18 ianuarie 1901), Instrucțiuni asupra Acțiunii Populare Creștine sau Creștin-democrate din Italia, făcute publice de Congregația Sfîntă a Afacerilor Ecleziastice Extraordinare din 27 ianuarie 1902, motu proprio al papei Pius al X-lea privind Acțiunea Populară Creștină din 18 decembrie 1903. Prin aceste texte, democrația creștină era redusă la noțiunea de mișcare opusă aceleia de partid și la sfera socialului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și Emmanuel Desgrées du Loû, La Vie catholique a abatelui Dabry. Ei s-au lovit de violente ostilități, mai ales din partea catolicilor monarhiști, care îi numeau "cei roșii", chiar comunarzi, în timp ce republicanii nu vedeau în ei decît niște clericali. Congresele ecleziastice de la Reims și Bourges au fost o ocazie pentru a organiza puțin mișcarea. La congresul de la Reims (1896) a fost creat Partidul Democratic Creștin, al cărui program avea drept bază apărarea familiei, reglementarea economiei, intervenția statului pentru a proteja munca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o critică foarte severă la adresa Sillon-ului. După ce a amintit de "frumoasele zile ale Sillon-ului", și-a exprimat regretul că speranțele pe care și le pusese în această mișcare îi fuseseră înșelate. El denunța "pretenția Sillon-ului de a ieși de sub autoritatea ecleziastică", adăugînd: "Suflul Revoluției a trecut pe acolo, și putem concluziona că dacă doctrinele sociale ale Sillon-ului sînt greșite, spiritul său este periculos, iar educația sa este funestă". "Nu, striga el reluînd tezele teocratice cele mai rigide, trebuie să reamintim în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o supoziție întotdeauna exactă) cu zonele de practică și răspîndire a mișcărilor catolice; de programele care, prin mai multe puncte, cum ar fi familia, libertatea învățămîntului, coincid cu cerințele Bisericii; de susținerea mai mult sau mai puțin discretă a aparatelor ecleziastice pe plan electoral. Din toate aceste motive, democrațiile creștine sînt partide cu dominantă confesională. Dar dacă conducătorul DC rămîne, cel mai adesea, un vir ecclesiasticus, preocupat de misiunea Bisericii în societate 16, el este, de asemenea, fără să fie vorba
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-a putut observa, de la Pius al XII-lea la Paul al VI-lea, o cvasi-suprapunere a concepțiilor: Europa papilor era Europa creștin-democraților, comunitară și federativă. Se observă un du-te-vino permanent între partidele autonome, dar de inspirație creștină, și instituția ecleziastică prin magisteriul ei, nefiind însă posibilă reducerea gîndirii creștin-democrate la aceasta din urmă. Dar aportul major al Bisericii în democrația creștină îl constituie tomismul, a cărui importanță trebuie evidențiată în gîndirea catolică a secolului al XX-lea, după enciclica din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Sfîntul Toma de Aquino. El susținea autonomia temporalului în ordinul său prin faimoasa distincție a acțiunii "în calitate de creștin" pe plan spiritual și a acțiunii "creștine" în plan temporal. În lucrarea sa Prioritatea spiritualului (1927), el deosebea puterea directă a autorității ecleziastice asupra spiritualului și puterea indirectă a acesteia (influența morală) asupra temporalului. Mai tîrziu, în Umanismul integral (10 ani după condamnarea pontificală a Acțiunii Franceze, avînd importanța unei crize eliberatoare pentru catolici), el definea idealul unei "noi creștinătăți", organizarea societății inspirată
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
încă prezent în programul MRP-ului în 1944. Votul multiplu fusese introdus în Belgia în 1894: căsătoria, proprietatea, diplomele universitare îi ofereau celui interesat voturi suplimentare (pînă la trei), dar sistemul nu a fost păstrat. Interclasismul, voința sub presiunea autorităților ecleziastice de a fi partide de unificare, mai întîi de unificare a catolicilor, ca în Italia, ba chiar de unificare interconfesională, ca în Germania după 1945, necesitatea de a participa la guverne de coaliție cu alte familii politice, obligativitatea de a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-a Între democrație și regimurile totalitare I Creștin-democrații într-o Europă nouă Condițiile generale în care activitatea politică a grupurilor democratice s-a putut dezvolta au fost radical modificate imediat după primul război mondial, atît în plan politic cît și ecleziastic. Perioada se caracterizează printr-o extindere, în anii din preajma războiului, a aspectelor formale ale vieții democratice, printr-o întărire generală a parlamentarismului (Reich-ul german și-a însușit un regim parlamentar în timpul catastrofei din septembrie-octombrie 1918) și printr-o creștere sensibilă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dea sfaturi, regretînd că un preot fusese ales la conducerea partidului. În ciuda acestor rețineri, Sturzo a beneficiat de o libertate de acțiune inedită și chiar de o aprobare implicită, în timp ce în Germania, Zentrum a văzut cum relațiile sale cu autoritățile ecleziastice slăbesc, devenind o structură mai autonomă în raport cu ierarhia. Împreună cu PPI-ul, care a cunoscut, în 1919, un remarcabil succes electoral datorită susținerii rețelei de organizații și asociațiilor catolice de toate tipurile din Italia (organizații sindicale, caritabile, case de ajutor rurale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
20,6% din voturile exprimate la alegeri și 100 de parlamentari. Dar această autonomie cuprindea un echivoc, prin aceea că șeful unui partid fondat pe o bază neconfesională era preot, că succesul electoral se datora în special susținerii de către aparatul ecleziastic și că partidul, în dorința de a-i uni pe catolici, era el însuși traversat de curente diferite și contradictorii care îi slăbeau unitatea. Investirea unui nou papă la 6 februarie 1922 și instaurarea fascismului la 30 octombrie aveau să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era compusă din reprezentanții celor două partide, la paritate, dar fiecare își ținea propriul congres și avea propriile organisme de conducere. Ele erau articulate pe organizațiile sociale chiar dacă sistemul Standen-elor era abandonat. În ciuda dificultăților, partidul belgian, foarte legat de ierarhia ecleziastică, făcea dovada unei mari capacități de adaptare și de rezistență. Ca și în Belgia, curentul creștin-democrat al Partidului catolic din Olanda a dat naștere, în 1928, unui partid, la îndemnul unui preot parlamentar, Monseniorul Nolens, fondator al Rooms-Katholieke Staatspartij, și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au fost chemați de mai multe ori să formeze guvernul celei de a IV-a Republici după ce, între 1877-1939, catolicii fuseseră excluși din toate posturile importante: președinția Republicii, președinția Consiliului, ministerele de Interne, Externe, Învățămînt public și Agricultură. În plan ecleziastic, evoluția nu este mai puțin sensibilă. Konrad Adenauer a reușit să impună unui episcopat rezervat pluriconfesionalitatea, reunindu-i într-o vastă adunare pe catolici și pe protestanți, și să formeze un nou partid, urmaș al Zentrum-ului, CDU-ul, ce nu
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
funcție esențială care, în viitor, avea să fie determinantă. Ea a fost prezentă alături de populația care trăia în condiții cel puțin dezastruoase, atunci cînd națiunea însăși era abandonată într-o profundă confuzie. În timp ce autoritatea civilă legitimă a dispărut, toate autoritățile ecleziastice, de la Papă pînă la cei mai simpli preoți, au rămas pe loc. Acestea apăreau în ochii populației sărăcite ca fiind singura speranță, singurul lor sprijin, înțelegîndu-se prin aceasta protecție, ajutor, securitate, sursă de aprovizionare, informații despre ființele dragi aflate departe
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Moro, Giorgio La Pira, Giuseppe Dossetti, se sprijinea pe o ideologie întărită de o puternică experiență. Această generație a reușit să strîngă la un loc partidele de mase, unitare, ce cuprindeau electoratul moderat, cele interconfesionale și laice. Rolul direct al ecleziasticilor era redus, iar preoții parlamentari erau rari: în Franța, abații Henri Grouès (numit și abatele Pierre) și Albert Gau (canonicul Kir se găsea printre Independenți); în Italia, don Sturzo era marginalizat. Această generație era confruntată cu expansiunea comunismului adus în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Occidentale, a unor mari partide creștin-democrate, partide puternice de masă, care au putut să-și exercite puterea în mod durabil. Acest fenomen era complet nou, creștin-democrații abandonînd pozițiile lor de grup minoritar atît pe plan politic, cît și pe plan ecleziastic, pentru a deveni un pol de focalizare care beneficia de susținerea Bisericii catolice, rămînînd totuși în afara ei și în spiritul deschiderii către alte confesiuni. Aceste partide creștin-democrate s-au reconstituit, în general, în clandestinitate la inițiativa laicilor, în afara structurilor bisericești
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o reușită, în ciuda poziției dominante, mai ales la început, a catolicilor: profesiunea de credință pare să nu fi fost niciodată motivată de privilegii sau excludere. În Italia, unde succesele electorale ale Democrazia Cristiana se datorau în mare parte mobilizării aparatului ecleziastic, Alcide De Gasperi a impus deschiderea guvernului față de partidele numite "laice" (dar moderate) și refuza alianțele electorale compromițătoare pe care le dorea Pius al XII-lea și o parte din anturajul lui, în vederea alegerilor municipale de la Roma din 1952. Acest
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cumva scenariul din 1945 din Europa Occidentală avea să se repete și în Est? Nu s-a întîmplat așa. Bisericile s-au arătat incapabile și puțin doritoare de a promova mișcările politice reînnoite, atît în plan politic, democratic, cît și ecleziastic: aureolate de prestigiul victoriei (nu învinseseră ele Răul prin excelență?), Bisericile au fost tentate mai ales să dea răspunsuri clericale și mai puțin să pună în aplicare noile soluții care confereau laicilor o greutate deosebită. În unele locuri, după 1990
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și murit în 1974. Restabilirea libertăților după lunga perioadă de dictatură comunistă a trecut printr-o întreagă serie de măsuri simbolice, de la retransmiterea, prin intermediul televiziunii, a slujbei religioase de la miezul nopții pe 25 decembrie 1987, pînă la desființarea Biroului Afacerilor Ecleziastice în 1989, dizolvarea în același an a Mișcării Preoților pentru Pace sau votul din 24 ianuarie 1990 privind legea libertății de conștiință 23. Printre partidele reconstituite în martie 1990, figura și un Partid Popular Creștin-Democrat Maghiar (KDNP). Acesta dorea să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
serviciului de securitate a Statului. Biserica întruchipa rezistența față de sistemul totalitar. Acțiunea cardinalului Stefan Wyszinski, surghiunit într-o mănăstire, între 1953-1956, rămîne de neuitat. Regimul a fost destabilizat de persistența acestui fragil și îngust spațiu de libertate care era instituția ecleziastică, prin venirea lui Ioan-Paul al II-lea, prin acțiunea sindicatului catolic Solidaritatea și cea anonimă a multor preoți și laici 24. În această țară, unde structurile ecleziastice au jucat un rol atît de hotărîtor, se punea cu o acuitate deosebită
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
destabilizat de persistența acestui fragil și îngust spațiu de libertate care era instituția ecleziastică, prin venirea lui Ioan-Paul al II-lea, prin acțiunea sindicatului catolic Solidaritatea și cea anonimă a multor preoți și laici 24. În această țară, unde structurile ecleziastice au jucat un rol atît de hotărîtor, se punea cu o acuitate deosebită problema exprimării politice a catolicilor, iar presiunea făcută pentru a institui un fel de Stat catolic era puternică. După război, în iulie 1945, Karol Popiel a reconstituit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ale cărui ravagii nu se cunosc încă în totalitate. Amenințate cu fragmentări, în concurență cu formațiunile bazate pe un naționalism bănuitor care făceau uz de creștinism, dar aproape niciodată susținute de Bisericile care, timp îndelungat, au fost rupte de evoluția ecleziastică și teologică a Bisericilor occidentale, partidele de inspirație creștin-democrată rămîn slabe. Totuși, în cîteva locuri, importanța lor nu este deloc neglijabilă, ca de exemplu în Estonia, Slovenia și chiar în Ungaria. Pe de altă parte, există forțe de care trebuie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să se impună într-un moment în care populațiile romanizate din Balcani erau total lipsite de structuri clericale, practicând un creștinism popular, după chipul și asemănarea acestor neamuri de țărani simpli. Astfel au pătruns în limba română cuvinte cu specific ecleziastic care, la origine, sunt mai degrabă împrumutate din greacă decât din slavonă. f. Unitate și diversitate în Balcani Să privim și spre originea diversă a grupului traco ilir. Deși, genetic, era majoritar indo european primitiv, putea presupune existența unei ponderi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
noastre sud dunărene. Doar nucleele marginale, transhumante, aflate în contact cu elena, au rezistat, pentru că nu a existat o simbioză cu grecii bizantini. În schimb, la nord de Dunăre, înrâurirea slavă nu a mai fost atât de puternică deoarece organizarea ecleziastică a fost tardivă și a succedat înființării țărilor române. Totodată, victoriile bizantine, dar mai ales otomane au redus considerabil presiunea slavizării asupra noastră. Slavizarea înregistra un curs ascendent, purtat de vehiculul slavonei liturgice care acționa într-o societate profund religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ortodoxiei pe teritoriile noastre dinspre Gurile Dunării este atestată și de faptul că, în zonă, au fost întemeiate primele entități administrative bisericești pentru spațiul românesc. Să ne amintim de episcopia Vicinei, care a fost considerată de greci drept o structură ecleziastică destinată vlahilor. Ulterior, întemeierea statelor medievale românești a impus unități de rang superior, fiind înființate mitropolii. În Țara Românească, mitropolia înființată, sub Nicolae Alexandru, la Câmpulung, a înlocuit episcopia de la Vicina devenită inoperantă în condițiile ocupației otomane timpurii a Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]