11,261 matches
-
inteligența, ochii, amintirea? Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă, care mi se par a fi parte dintr-un tipar unic. Postulatul meu, oarecum un ecou al lui Blake, e o ecuație: Dorința e Foc și Energie; dar Iubirea e mai profundă și mai sigură. Ea presupune virtuți, pe când dorința presupune mai ales energie. Viața trebuie să accepte încordarea dintre cele două. Când spun dorință mă
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
călătorit cu Irina și am stat de vorbă în tren, mi-a făcut plăcere. Cum se întâmplă ades cu imaginația poeților, locul se identifică cu persoana. Romanian Brown e un amestec de peisaj, politică și feerie. Erau într-un fel ecoul unei confuzii interioare incitante. M-au atras mulți dintre cei pe care i-am cunoscut. Nu cunosc decât vag starea materială a României, istoria și poziția ei actuală, dar am citit un număr de poeți români: Tartler, Dinescu, Crăsnaru, Sorescu
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
non-latină). De fapt, tradiția de interpretare a neologismului mai include la noi o idee foarte adevărată, dar care riscă să devină un clișeu de gîndire: că în genere neologismul e mai puțin poetic, mai puțin literar, avînd mai puține conotații, ecouri, ambiguități și fiind asociat de obicei cu sfera comunicării eficiente și impersonale. Lucrurile s-au schimbat evident în ultimele decenii, dar cred că nostalgia sau prestigiul purismului continuă să acționeze și azi. Preferința manifestată într-o anchetă literară relativ recentă
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
Renumele internațional și cîteva titluri de noblețe Dacă prin durata sa, în Franța, Apostrophes a canalizat, după cum spune Bernard Pivot refuzînd să-și atribuie vreun merit, toate sentimentele de deferență și simpatie datorate cărții și scriitorului, nici pe plan internațional ecoul ei nu a fost neglijabil. ,, La renumele internațional al emisiunii au contribuit hotărîtor scriitorii străini invitați, în special cei americani - Mailer, Styron, Irving, Susan Sontag, Bellow, Tom Wolfe, Arthur Miller, - impresionați să participe la o emisiune în direct, transmisă de
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
remarcă malițios în altă parte, unele "culegeri de cronici", care "nu interesează decît pe autorii analizați", trec "neobservate". Ceea ce, în treacăt fie spus, invalidează pretenția hermeneutului de detașare, de neparticipare la jocul ierarhiilor: "Și aceste cărți nu au avut nici un ecou în presă, pe cînd cărțile noastre au avut. Deși nu intru în nici o competiție critică și nu sînt deloc interesat de ierarhiile critice curente". Oare? O circumstanță cel puțin tot atît de jenantă o constituie contradicția între prezumata postură de
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
tangibil, dar, de fapt, de neatins. Este un macrobasm modern și o macrosinestezie, între altele. Sînt experimentate aproape toate stilurile cunoscute, de la poem în proză sau în versuri albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și întortocheate; ecourile tardive ale noului roman francez se întrețes cu tehnici proprii existențialismului și cu stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului dramatic. Totuși, naratorul-martor preferă, cel mai adesea, stilul indirect liber. La montagne de l'âme se
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
lor, aflat în munți sălbatici ce se bat în capete; este un drum, în cea mai mare parte, printre stînci și defilee. Un drum, în cursul căruia strigătele deznădăjduite (și mai mult imaginate) alternează cu o liniște terifiantă și cu ecoul auzit din văi. Natura îi joacă feste omului, oricît de rațional ar fi acesta și cu oricîtă detașare științifică ar fi înzestrat. Călătorul/pelerinul/cititorul se confruntă, periodic și circular, cu spaime atotcuprinzătoare, însă nu disperă în a-și căuta
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
tradus chiar d-sa (asemenea, pe vremuri, împreună cu Eugen Ionescu înainte de a se impune ca mare dramaturg, pe Caragiale) și le citea unor directori de teatru și actrițe. N-a ieșit, atunci, nimic, cum și dramaturgia lui Caragiale nu trezise ecou. Sorescu a fost jucat tîrziu la Paris, pe scena unui mic teatru, în regia neinspirată a lui Penciulescu, fără a înregistra un succes real. Și Sorescu a avut decența de a nu se plînge și a nu reaminti de acest
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
clară, diurnă, lumina pîlpîitoare, lumînări, felinare, focul de sub samovar, lumina violentă a fulgerelor... Muzica vine și pleacă din senin, uneori. O cheamă Vanea? Cum? E scamator? O voce simplă, de femeie simți că-ți răscolește ființa. Puțin, atît cît trebuie. Ecoul sînt "bolboroselile" celorlalți pe scenă. Muzica umblă discret, pe dedesubt, o simți tainic. Nu te sufocă, nu te aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor și de-adevăratelea. E pe muchie de cuțit. O știu toți. Și cum
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
Ea este acompaniată de alte opinii relevante, ale lui Șerban Cioculescu ("nesfîrșita ploaie autumnală" și "troienele de zăpadă materializează universul îndărăt, către neființa originară, către starea de indistincție a elementelor"), Perpessicius ("suflet nedezlipit de placenta haosului originar", înfiorat "de toate ecourile atavice"), Vladimir Streinu ("traiul orb al materiei, al primordialității concrete"), N. Davidescu, acesta din urmă cu o memorabilă asociere preistorică: "poezia d-lui Bacovia are, în ciuda scurtimii ei, ceva din greutatea cu care, probabil, odinioară, se vor fi mișcat uriașii
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
Ovidiu Pecican sînt foarte interesantă, veritabilă confruntare ideologică pe o temă de actualitate. Doar COTIDIANUL (din 8 mai) se referă la dezbatere, reluînd o parte din contribuții. Poate că pînă ce Revista revistelor va ajunge la tipar vor mai apărea ecouri. Ar fi de dorit. Cronicarul se mărginește să semnaleze chestiunea. Rezumatul cel mai exact al confruntării îl face Bakk Miklos: "...Modernitatea a dublat relația noastră interpretativă - și în consecință ideologică - cu națiunea ca o comunitate avînd rădăcini care se întind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
jurnal nu o face?), care la Kazin s-a consumat în contextul identității sale evreiști. Fiu de emigranți polonezi, Kazin era un bărbat foarte tînăr în preajma celui de-al doilea război mondial, cînd antisemitismul european și mai puțin distinctele sale ecouri americane începeau să se facă auzite. Cînd ziarul New York Times publică, pe 12 mai 1938, scrisoarea lăsată de un evreu polonez pe nume Shmuel Ziegelboim, reprezentant al asociației muncitorilor evrei în cabinetul polonez improvizat în exil, înainte de a se sinucide
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
de specialitate. Mircea Eliade - Sacrul și profanul; traducere - Brândușa Prepeliceanu; Ed. Humanitas - ediția a doua, col. Top H; București, 2000, 148 p. Legile naturii și gândirea populară Cartea lui Ernest Bernea, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, pare un ecou al lucrării lui Eliade: autorul realizează o mongrafie asupra modului în care satul tradițional românesc își reprezintă cadre fundamentale ale vieții și gândirii - spațiul, timpul și cauzalitatea. Cititorul va regăsi opoziția dintre imaginea sacralizată a lumii, din mentalitatea populară românească
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
înstrăinării - cum se întâmplă în Focul de artificii și în Femeia perfectă. În plus, ca în romanele Cordon-Bleu și Cei doi, totul pare "manipulat" de instanțe oculte ce controlează, spionează, urmăresc și adesea ucid, conducând "jocul" și comedia spre dramă. Ecourile critice, numeroase și foarte favorabile, la apariția ultimei cărți a scriitorului oferă formule valabile pentru întreg scrisul său atunci când vorbesc despre "un roman ludic și mișunând de acțiuni, malițios exotic și aproape oulipian" - trimițând adică spre "atelierul" artei combinatorii a
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
de fapt și spirituală se produce, bine pusă în pagină de autor, scena sărutului pe care poetul îl depune, la o lecție, pe obrazul Mitei. "Nu reacționase la sărutul lui; nu-i răspunsese cu nici o inițiativă, dar îl primise și ecoul lui îi vuia acum prin totate încăperile trupului neînsuflețit... Ea rămase umilă, învinsă, cu senzația unui dezastru dar și a unui extaz; el ședea tot în fotoliul lui, umil, fără semne de satisfacție intimă în privire; rămăsese nemișcat cu ochii
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
excursul său aproape misogin și pe alocuri satiric, Altman se lasă în seama unei scenariste (Anne Philip), în timp ce cei doi Coen se prevalează fantezist de Homer însuși, pe care-l trec utilitar pe generic cu titlul Odiseei sale, pentru vagile ecouri, în periplul non-eroilor lor, ale încercărilor miticului Ulise (numele i-l împrumută liderul evadaților, interpretat de George Clooney), mai transparentă și savuroasă fiind parafrazarea episodului cu fermecătoarea Circe, aici întreită și mai puțin drastică decît prototipul, transformînd doar ipotetic pe
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
constitui Victor Hugo: "Naturii lamartiniene dematerializate, estompate îi va prefera acum peisajul viu colorat, pitoresc și exotic al temperamentalului Hugo. Reprezentarea din Neron a împăratului roman, identificat cu simbolul geniului nebun, rafinat și înclinat spre orgii, pare să fie un ecou după Un chant de fête de Neron, iar traducerea poemului Dervișul al aceluiași s-ar datora coincidenței cu obsesiva temă macedonskiană a damnării. Apoi, Macedonski preia fără rezerve ideea focului sacru (inspirația divină mistuitoare), de mare difuziune la romantici, întîlnită
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
îndreptase toată atenția spre orientările literare pariziene. Influența imediată a poetului nevrozelor și macabrului se resimte în varii producții macedonskiene: Nopțile îngrozitoare, În atelier, Imn la Satan, În noapte ori în ciclul Idilelor brutale. Apoi, în Răzmerița morților se înregistrează ecouri din același, în reprezentarea convoiului macabru (imagine reluată în Noaptea de noiembrie). Să reținem, din această zonă, notele naturaliste. Contactul lui Macedonski cu Emile Zola (a citit Les Rougon Maquart și alte "capete de operă" ale celebrului romancier) determină solidarizarea
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
dorința de-a întemeia o nouă școală literară. Dar nu semnifică oare naturalismul o continuare a uneia din laturile școlii romantice? Demistificarea, "colțul din natură" zugrăvit fără menajamente, predilecția pentru mediile insalubre, pentru, în genere, problemele umane dificile sînt certe ecouri postromantice în prozele lui Macedonski (Pe drum de poștă, Dramă banală, Nicu Dereanu, Între cotețe). "În lirică se pot detecta doar reminiscențe livrești sau reverberări ale spiritului poetic la ideologia curentului (...). În Noaptea de februarie capătă relief teza determinismului social
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Alex. Ștefănescu De ce rămân fără ecou cărțile lui Dumitru Micu? Profesorul universitar Dumitru Micu este unul dintre cei mai productivi istorici literari de la noi. În jumătatea de secol care a trecut de când s-a consacrat investigării literaturii române a publicat zeci de cărți - monografii, panorame, sinteze
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
române (de la creația populară la postmodernism) este - caracterizarea îi aparține lui Gabriel Dimisianu - un corpus istorico-literar cu dimensiuni de frescă". În mod curios și dezamăgitor pentru un cititor de bună-credință al scrierilor lui Dumitru Micu, tot acest efort rămâne fără ecou în conștiința literară a epocii. Ion Rotaru cel puțin s-a făcut de râs cu tentativa lui de a scrie o istorie a literaturii române. Dar Dumitru Micu este pur și simplu ignorat, oricâte lucrări de istorie literară ar publica
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului, marcată parcă de limitele constrictive ale realității obiectuale, și care "se aude(ca) un sunet/ același/ prin coaja uscată a copacilor/ fără ecou/ și mintea e prinsă/ într-o pată." (Fără ecou, p. 31). Spațiul închis, fără respirație și fără perspectivă, desprins parcă din geometria lui Kandinsky - "Tristețea se solidifică în pahare de carton" (Carnavalul muștelor, p. 33) - epuizează de "energii sacre" actul artistic și îl predispune la o observație neutră, aproape
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
o temă majoră a poeziei românești. Date fiind numeroasele-i abordări, lumea rurală n-ar mai putea fi tratată eficient estetic de către poeții contemporani decît în circumstanțele unei diferențieri nu tocmai lesne de atins. Altminteri nu se obțin decît pastișe, ecouri mai mult ori mai puțin sonore a ceea ce s-a mai spus. Pentru a fi performanți, poeții rustici ai epocii actuale se străduiesc a-și conduce inspirația între notele de prospețime personală și generalitățile cvasiinevitabile, în așa fel încît cele
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
este bine așa, chiar dacă ar fi utile și unele proiecte ample, bine articulate. Din păcate, această circulație nu se face, în cea mai mare parte, pe căile regale ale marilor centre muzicale, ci la nivelul unor organizații artistice modeste, fără ecou în mediile de specialitate. Nu pentru că artiștii noștri nu ar corespunde standardelor cerute la nivelele înalte ale profesiei, ci pentru că pătrunderea în straturile superioare ale pieței muzicale este foarte dificilă: o instituție muzicală bine poziționată nu este, îndeobște, interesată să
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]