3,527 matches
-
Mihăescu și semnificația Gării din Filaret la nivelul sensibilității colective bucureștene. Bun psiholog, Al. Florin Țene, sugerează incompatibilitatea dintre caracterul sobru, realist și intrasingent promovat de Facultatea de Drept și viața de boem, de vagabondaj și de apetit pentru iubiri efemere a lui Gib Mihăescu. Capitolul intitulat Dumnezeu moare, când vorbesc armele este cel în care autorul intră în problematica amplă a intrării armatei române în Primul Război Mondial. Scriitorul reface evenimentele care prezidează implicarea României împotriva Austro- Ungariei. „În seara
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul greu, ce cuprinde în flăcările-i zbaterile neputincioase ale trupului, va aștepta cuminte, blândă și răbdătoare, ca nicicând în efemerul străbătut până acolo, să se stingă încet durerea apăsătoare, sub lacrimile cerului ce o vor spăla cu apele sacre ale întinderii purității izvorând din veșnicia lor... Când totul se va termina acolo unde va începe o altă cale, ce va
ACEA ZI, CÂND... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383410_a_384739]
-
clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care vin și pleacă gânduri, Străbătând calea timpului efemer, Ce-mpart cugete și suflete-n rânduri, Aleargă neîncetat spre porți din cer!... Trecerea-i firească spre înalte culmi, Din gloria eternă, ce o-nvinge, Reflectând în sine alte stranii lumi, Pe drumu-i spre final, ce îl parcurge... În zile
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
varsă la sânge din carnea pe care-o mângâi. străin doar visul se revarsă la dulcii dorului de sâni și clipa se-nfioară arsă, gândind la zeii cei păgâni. iarba, apele și cerul au trecut prin mine oarbe, sunt ca umbră, efemerul, ca vârtejul ce mă soarbe. de te-alung, eu iar te strig, e-ntuneric fără tine, mi se face-n mine frig, rătăcint printre destine. păsări albe trec pe ape, peste umerii tăi blânzi, vreau fântâni ca să-mi adape ochișorii
ORE ASTRALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383449_a_384778]
-
dăruite! În timp ce trupul își găsește odihna întins, sufletul își primește puterea deschis fiind către izvorul revărsându-se deplin din univers, în care binele se sincronizează cu frumosul, curgând lin și împletindu-se armonios într-un dans al existenței suprem! Lucruri efemere îndulcesc adesea amarul ce chinuie zile negre, în care nopțile devin reci și albe, nepăsarea transparentă cuprinzând ființa, durerea fiindu-i și tristețe și balsam! Lacrimile vor spăla rănile, iar vindecarea va alina suferința, însă cea care va prima peste
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
Oamenii, în majoritatea lor, ghidați de importanța lumii materiale, devin precum cameleonii când își urmăresc propriile interese! Unii sunt atât de mici prin caracterul lor, încât falsa măreție afișată prin ei înșiși le e atât de neînsemnată, iar gloria-le efemeră ca nisipul curgând prin sită în vânt, în înaintarea prin timp! Aerele de superioritate închipuită se revarsă în juru-le în râuri de deșertăciune, aidoma firii lor lipsite de atingerea a tot ce semnifică moralitate, secătuite de energia împlinirii prin pacea
PRIVIND REALITATEA UMANITĂŢII DINCOLO DE CORTINE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383529_a_384858]
-
sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce ... Citește mai mult UNDE FUGIM... SPRE CE?V-ați oprit vreodată să priviți o floareCe zâmbește viața sub un cer frumos,Zămislind petale sub lumini
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
naturaCe se oglindește sub frumoasa zare,Din înaltul munte ce se dă deaduraCoborând regește către-ntinsa mare?V-ați oprit vreodată să priviți aripaUnei paseri albe ce brăzdează cer,Ducând nemurirea și cărându-și clipaDin neantul lumii spre-al său efemer?V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultulCe astupă codrul sub frumosu-i cânt,Zumzăitul vieții ce ... XIII. IMPERII DE SLUGARNICI, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017. IMPERII DE SLUGARNICI În ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
o carte, chiar din cele obligatorii în școală. In realitate, problema este mult mai complexă. Stilul de scris al scriitorilor clasici, de la Shakespeare, Balzac, Tolsoi, Sadoveanu, etc, nu mai atrage tineretul dornic de informație și distracție. Ori aceste două domenii efemere sunt larg furnizate prin FaceBook și telefonul mobil. In plus, relaxarea intelectuală prin cititul unei cărți la gura sobei a fost înlocuită prin vizionarea emisiunilor aparent variate TV, dar în fotoliu Problema cititului interesează unii intelectuali. Astfel, în 2013, Ian
CINE MAI CITEȘTE ....CĂRȚI ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382887_a_384216]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SORTIȚI PENTRU A IUBI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stele care ard cu efemerul, Nori care se risipesc în zări, Lacrimi vii care brăzdează cerul, Țărmul străveziu din depărtări. Flori care răsar dintr-o iubire, O lumină caldă-n răsărit, Suntem un crâmpei de nemurire Și un tainic dor, nemărginit. Suntem bucurie și durere
SORTIŢI PENTRU A IUBI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382919_a_384248]
-
mișcare uneori subtilă, alteori febrilă, pare să cuprindă universul pe care îl surprinde penelul pictoriței. Și această mișcare, văzută ca o competiție, cuprinde și opune în același timp cele doua creații: cea divină și cea umană. Este competiția între perisabila, efemera creație a omului, ce se risipește treptat în pulbere și frumusețea divină a eternului - lumina. O poți observa în toate tablourile, cum pășește neîntinată de colbul timpului, licărind blând în ape, întârziind în neliniștite îngândurări de nuanță violacee, asupra absențelor
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VÂNTUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe străzile de tine goale un vânt se strecura din Cer, cu pașii lini,mergând agale, cu iz himeric,efemer. Mergea spășit aproape tainic, și-n urma lui cădea grăbit, un dor năprasnic de năvalnic, și-atunci am plâns și m-am căit. O,cât de multă strălucire! umbrea acum sub ochi de vânt, eu îl priveam mut de uimire
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382935_a_384264]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNTR-UN SACRU ANOTIMP Dumnezeu fugi din cer și se mai născu odată, Încarnat în Pământean. Rugăciuni înalță-n van fariseii și -apostolii El se-ascunde-n dosul colii și tot scrie la destine... Însă totu-i efemer... "...Ce-ar mai fi, să scrie unul, doar cu mine și cu tine, în splendoarea dimineții, întâlniți în crucea vieții, zei frumoși născând fiori? Noi vom învia ca sori, apa vieții-n piatră seacă, pe un cer difuz, ca fumul
ÎNTR-UN SACRU ANOTIMP de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382970_a_384299]
-
din nou a ta mângâiere. Mă amețești cu noiane de cuvinte în mine clocotesc fierbinți dorințe deschizi nasturii de la cămașă mă îmbată iubirea ta pătimașă. Iubite,trăiește mereu în mine fără de tine cărările îmi sunt străine zilele și nopțile sunt efemere albastrul zărilor sunt false himere. Ești umbră în care mă ascund visul plăcut în care mă scufund marea adâncă în care arunc năvodul valul ce vine și duce podul. În suflet îmi răsar fiori de gheață tu primăvara mea cu
DESTĂINUIRI de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382985_a_384314]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CLIPA FĂRĂ ROST Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului CLIPA FĂRĂ ROST de Nicolaie DINCĂ Într-un colț de emisferă, Pentru-o clipă efemeră - O secundă cât o eră - Am crezut că mă iubești... Dar, când mi-a trecut beția, M-a cuprins, fierbând, mânia: „Cum de am făcut prostia Să cred încă în povești, Cum de am crezut minciuna, Că ești unică și
CLIPA FĂRĂ ROST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383001_a_384330]
-
ca doi nebuni... Cu fulgi lichizi, desprinși pe loc din zale, Voi scrie trist răvaș despre minuni. Și am să port în rugul de lumină Ofranda unor neguri de cleștar, La care iarba proaspătă se-nchină Arzînd proscris pe-un efemer altar. Să nu mă-ntrebi de ce-ți aduc zăpadă Cînd păsări dau să vină înapoi, Rămîi, tăcînd, pe-aceeași mică stradă, Pe care te vegheam sub ger, sub ploi. Și nu cumva sărutul să-ți topească Vreun bulgăre din
VERDE CRUD de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383064_a_384393]
-
Mihalache, publicat în Ediția nr. 2163 din 02 decembrie 2016. Să vindecăm pământul de durere! Mai vreau decât o lacrimă cerească În dragoste curată să-nvelească Această lume frântă de tăcere. Numai iubirea poate să sfințească Și să îmbrace clipe efemere, Când omul nu putea-va să mai spere Doar să deschidă poarta-i îngerească. Privesc în ochii lumii fără teamă Și văd cum deseori se risipesc. Dacă iubirea, prin frumos, îi cheamă, Ei se ascund în patimi și lovesc. Când
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
să iei în seamă Că leacul e al celor ce iubesc. Citește mai mult Să vindecăm pământul de durere!Mai vreau decât o lacrimă cereascăîn dragoste curată să-nveleascăAceastă lume frântă de tăcere.Numai iubirea poate să sfințeascăși să îmbrace clipe efemere, Când omul nu putea-va să mai spereDoar să deschidă poarta-i îngerească.Privesc în ochii lumii fără teamăși văd cum deseori se risipesc. Dacă iubirea, prin frumos, îi cheamă,Ei se ascund în patimi și lovesc. Când ești rănit
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Cum este taina lacrimii din cer. Din ochii tăi să ningă cu iertare, Din ochii mei să plouă cu tăceri, Să fim captivi în ultima ninsoare, Apoi să evadăm dintre dureri. Deschide poarta cerului și lasă Secundele să plângă-n efemer, Și nu e o iubire mai frumoasă Ca lacrima plecată de la cer. Citește mai mult Deschide poarta cerului și lasăZăpezile să cadă în mister,Și nu e o iubire mai frumoasăCum este taina lacrimii din cer.Din ochii tăi să
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
mai frumoasăCum este taina lacrimii din cer.Din ochii tăi să ningă cu iertare,Din ochii mei să plouă cu tăceri,Să fim captivi în ultima ninsoare,Apoi să evadăm dintre dureri. Deschide poarta cerului și lasăSecundele să plângă-n efemer,Și nu e o iubire mai frumoasăCa lacrima plecată de la cer.... IX. ÎNTÂLNIRE CU EMINESCU, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Azi mi-a vorbit un înger despre tine, Lumină sfântă-n bolți de
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ploi Cerșind luminii vindecarea. Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Mă-mbracă haina rece-a despărțirii, Petalele se frâng în doina firii Dar inimile voastre sunt străine. Voi știți că trandafirul poate plânge Și-n lacrima-i se stinge un mister? Doar ziua prin lumină va înfrânge Al vostru întuneric efemer. Căci doar seninul care se răsfrânge E ochiul sfânt al dragostei din cer. Citește mai mult Eu înfloresc în tainele iubirii.De-ar înflori și oamenii ca mineAș ștrânge-atâtea doruri și suspineEternizând sclipirile privirii.Mi-e frig de teama nopții
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
de teama nopții care vineMă-mbracă haina rece-a despărțirii,Petalele se frâng în doina firiiDar inimile voastre sunt străine.Voi știți că trandafirul poate plângeși-n lacrima-i se stinge un mister? Doar ziua prin lumină va înfrângeAl vostru întuneric efemer.Căci doar seninul care se răsfrângeE ochiul sfânt al dragostei din cer.... XXVII. SONET CERESC, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016. Sunt doar un sfeșnic într-o rugăciune Și cântecul luminii din poeme, Sunt
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Dane, rămânem, am rămas tot mai puțini... Nu-l mai avem decât pe D.R. (n.n. Dumitru Radu Popescu). Trebuie să ținem strâns, cât mai strâns legăturile...” Și iată că, fulgerător, la o lună după Geo Saizescu, Ilarie Hinoveanu renunță la efemerul său trup de humă, trece porțile înveșnicirii și se naște în cer, alături de prietenii săi de o viață amintiți mai sus: Piru, Vornicescu, Vieru, Păunescu, Beșteliu, Diaconescu, Sîrbu, Firescu, Berceanu, Lohon, Vlad, Moldovan, Costin, Mihail, Gheorghiu, Saizescu... Despre viața, creația
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!// Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/ Și nici nu vreau să dau azi socoteală/ Spre a-nlumi nimicul o himeră!// Ecvestre ploi? Fiorul, pururi rece,/ Eternitatea Clipei va întrece/ Această plăsmuire efemeră...’’. Cu trei semne de exclamare și unul de întrebare în numai 14 versuri, sub galopul ploilor ecvestre și, mai ales, când fiorul este pururi rece -, pare normal să fim asediați de ,,oștiri vernale’’, ,,doiniri de jad (n.n. superb!), monumentale!’’ (n.n.
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]