1,310 matches
-
țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală". În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția exegetului de a stabili, din câteva trăsături, efigia unei personalități ăși-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii ceea ce ar însemna cu totul altceva
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
decît un pretext de îndoială intelectuală, o atitudine față de credință, o teoremă care duce la discuții sterile, un născut mort al speculației, o abstracție lipsită de obiectul pentru care ar fi abstractă: o apariție care nu-și face apariția, o efigie suspendată în vid, țintă oferită săgeților critice ale ateismului, el însuși pradă greșelii metafizice prin tendința sa de a elimina misterul. Confuzia dintre această abstracție moartă și esența misterioasă nu este mai puțin răspîndită decît confundarea ei cu imaginea întrupată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
iar faptele și fenomenele istorice se definesc în contexte sociale supuse riscurilor istoriei, se schimbă fără încetare și fără repetiție. Există totuși lumini în noapte, repere relativ stabile pe această adevărată punte a suspinelor. Membrii Administrației Reagan purtau cravate cu efigia lui Adam Smith, pe care-l considerau maestru și-l venerau ca profet. Predominanța sa se exprima prin formula laconică: "Ne reîntoarcem la bază"11. În loc de a aștepta un nou Einstein, un nou Keynes sau de ce nu? un nou Manoilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
noțiunile de anima și persona. Acestea vor fi speculate la momentul oportun, când vom discuta statutul personajelor din Patul lui Procust. Să constatăm, deocamdată, existența unei remitologizări involuntare, rezultat al deschiderii inconștientului creator către lumea imaginarului. Așa explică Gilbert Durand "efigiile" mistice și poetice ale genialității lui Rembrandt: "În geniul lui Rembrandt există o "remitologizare" spontană care e semnul efuziunii mistice sau cel puțin poetice: obiectele și făpturile cele mai cotidiene se încarcă de sens."49 Cine ne împiedică, se întreabă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
s-a pierdut în fum. În ideea de a demonstra că Ladima este "pământeanul" nu e nevoie, într-o primă fază, decât să recurgem la conținutul unei scrisori, în care poetul, asemenea lui Bacovia, își proiectează imaginea interioară, ce poartă efigia Tanatosului, în prezența ploii care nu mai contenește: "A plouat întreaga săptămână și n-am ieșit din casă... Când plouă zile întregi, e ceva întunecat și humos în mine, de parcă îmi umblă râme pe tot corpul."102 Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
din 2009, București, Business Tech International) și pentru perspectiva feminină, Joan Borysenko (Nu e sfârșitul lumii, traducere din engleză din 2010, București, Editura For You). Dacă am indica și lucrări mai aplicate, am intra sub zodia erudiției inutile. În colecția EFIGII au apărut: In honorem Elvira Sorohan Coordonatori: Bogdan Crețu, Lăcrămioara Petrescu Adrian-Dinu RACHIERU Romanul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vedere, ar exista o deosebire semnificativă între magie și religie.60 El susținea că toate ritualurile magic religioase răspund nevoilor sufletești ale oamenilor, că pentru aceștia important este, în primul rând, ceea ce le oferă actul săvârșirii lor: „A arde o efigie. A săruta imaginea celui iubit. Acestea nu se bazează firește pe o credință într-un anumit efect asupra obiectului pe care îl reprezintă imaginea. Ele urmăresc o satisfacție și o ating. Sau mai degrabă ele nu urmăresc nimic; acționăm în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să spunem) studiile de amor conjugal ale lui Radu Vancu, ultimele poeme ale Radu Andriescu recompun liric jurnalul fericirii domestice alături de zeița Miruna (atenție, "nu o regină/ a morcovilor, ci una a cărților. O regină adevărată, dragă Miruna!" Pagina lipsă), efigie a feminității eterne, poate unica certitudine a faptului că, așa "chior, șchiop și bătrân, sunt totuși/ cel mai norocos om din lume.../ Nu știu/ cum pare, dar chiar e fericire." (Isoscelul fericit). Îmi amintesc, în contrapartidă, convingerea lui Ioan Es
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă-njură/ în porturi, prin tavernele Athenei;/ ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai conservă acestui Frumos efeb mort o strălucire până acum neegalată ... Referințe critice (selectiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fie ea și una a profunzimilor, cât ca un exercițiu al reflecției autodirijate. Sigur că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de o estetică a (de)mascării, a esențializării și revelării treptate. Așadar călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se poate reflecta în decursul meditației subsecvente, de regulă temporale: efigie a feminității înseși, partenera-obiect al transfigurării poetice apare întotdeauna și ca pretext al racordării definitive la atemporal, la mitologie și istorie. Pe oglinda vizitată de stele, în cursul unei enigmatice călătorii "plutitoare pe marea egee", poetul devine visătorul ce se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea mai vizibilă dintre ele este dominanta erotică. Începând cu Orfeu îndrăgostit (E.P.L., 1966), Horia Zilieru a fost perceput aproape exclusiv de critici ca un poet al erosului, fie el pur fizic ori intens spiritualizat, transformat, în orice caz, în efigie identitară: "cavaler fiind, iubirea ca semn heraldic îl prinde", conchidea, într-un studiu de referință, Daniel Dimitriu. Impresia este cumva înșelătoare. Ce-i drept, dominanta poemelor cuprinse în volumele următoare, de la Iarnă erotică (E.T., 1969), Umbra paradisului (Editura Junimea, 1970
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
10 % din populația lumii deține 70 % din bunurile și serviciile disponibile, 65 % nu au telefon, iar 40 % nu au nici măcar curent electric. Dar "generația-papagal" bagatelizează totul. Bin Laden a devenit deja păpușă, este prezent pe tricouri și va sfîrși ca efigie la Disneyland. Vremea dominației cvasitotale a neoliberalismului economic începe să apună, după mai bine de 20 de ani, respectînd astfel presupozițiile teoriilor ciclicității, cu precădere pe acelea care se referă la marile mișcări seculare, la ciclul lung, sau ciclul Kondratiev
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în prezent de poet. Chiar metafora preferată de Dan Sociu ca titlu pentru selecția românească "țara mlaștină" ascunde o dezamăgire dureroasă a scriitorului care nu-și mai recunoaște propria cultură. "Țara" (Irlanda) sucombă gradual. Spiritul ei genuin se descompune precum efigiile roase de timp, de pe vechile monede. Caracterul (tradițional) irlandez a ajuns o poveste, dacă nu, pur și simplu, o utopie. Bătrînele cronici ale presupuselor vitejii medievale s-au erodat, de-a lungul derulării unei istorii nespectaculoase, ajungînd indistincte. Poetul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mitul american. O variantă sovietică 306 Supraviețuirea pinguinului. Un tablou postcomunist 312 Despre facerea și desfacerea literaturii 320 Literatura și existența. Deschiderea portalului 326 Magister ludi 331 Tempus fabulosum 336 Partea întunecată 341 Umbra revoluției. La Teheran 346 În colecția Efigii au apărut: (alfabetic): Maria CHEȚAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Carmen-Ecaterina CIOBÂCĂ Lucian Blaga et ses versions en français: figures de style et traduction Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijită de Lina Codreanu Dumitru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și cenzură 264 3.3.2. Duplicitate lingvistică 283 Concluzii 298 Anexe 310 [ANEXA 1] " Între destin și vocație" interviu cu Ana Blandiana 310 [ANEXA 2] Note biobliografice 318 Sigle și abrevieri 325 Bibliografie și abrevieri bibliografice 326 În colecția Efigii au apărut: 1 Regăsindu-și rădăcinile în neomodernism, în raport cu care manifestă primele similitudini, deconstructivismul se manifestă, cu precădere, în prima perioadă a postmodernismului, asimilată tot neomodernismului. 2 Vezi, Dan Negruț, Deconstrucția personajului Don Juan, de la Romantism până la Postmodernism, Teză de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
operă a lui Mircea Eliade, este aleasă Noaptea de Sânziene pentru "fantasticul visului metafizic". Constatând că Eliade își reconstituie simbolic prima tinerețe "umbrele autobiografice" -, autoarea propune o lectură paralelă a jurnalului și a acestor pagini din care putem desprinde inclusiv efigii ale criterioniștilor. Dacă adăugăm și faptul că lectura romanului a reprezentat un important cap de acuzare în procesul Noica-Pillat, vedem că istoria "înghite" la propriu "metafizica și poezia", după expresia lui Virgil Ierunca. Erosul-magician care țese destinele în opera eliadescă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
București, Editura pentru Literatură, 1966. G. Călinescu, Cronici literare și recenzii, ediție de Andrei Rusu, note și comentarii de Ion Bălu și Andrei Rusu, vol.1, București, Editura Minerva, 1991. Câteva ipostaze academice Volume semnate de Elvira Sorohan În colecția Efigii au apărut: Maria Chețan, Ștefan Aug. Doinaș. Ipostaze ale operei: evocări, proză, teatru, aforisme Theodor Codreanu în imaginarul criticii, ediție îngrijită de Lina Codreanu Maria Octavian Pavnotescu, O viziune a poeziei 1 Avem în vedere următoarele titluri: Ipostaze ale revoltei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dar și cunoștințelor sale multilaterale. Așadar, el n-a venit în Moldova doar pentru a-și pune în valoare bogata experiență acumulată în domeniul geologiei, al "montanisticii", cum era mai cunoscut termenul în epocă și cum i-a fost imprimată efigia în posteritate, ci în calitate de consilier guvernamental pe probleme tehnico-economice, chiar dacă această demnitate nu i-a fost oferită din start; a dobândind-o cu timpul, grație registrului larg de cunoștințe și de competențe afișat fără să fi avut nevoie de cuvenita
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
construcția sculpturală a figurilor lui la limita dintre frumusețe și diformitate, caracterul compulsiv al acestei acumulări de femei cu forme ample, cu buze cărnoase, cu păr abundent și despletit, îl plasează pe Rosetti la antipodul preceptelor lui Ruskin"89. Descrierea "efigiilor feminine" și disocierea de preceptele esteticii ruskiniene subliniază apariția unei noi dimensiuni în pictura lui Dante Gabriel Rossetti, care o apropie de sensibilitatea decadentă, și anume, artificialitatea. Femeile care apar în pictura din această perioadă a lui Rossetti au ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fi devoalată, devine insondabilă, element de atracție și repulsie pe care se fondează nesiguranța, anxietatea. Acest bust are ceva statuar, reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea să ne ofere un portret în efigie. În Prințesa Bizantină (1908), Loghi creează atmosfera cvasiteatrală a portretelor care se detașează pe fundalul unui peisaj oniric, din recuzita căruia fac parte un castel, un lac, lebede, pădurea. Prințesa are aerul melancolic-visător care o integrează numaidecât fundalului, pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la 19 ani făcută la Viena, cea care apărea reprodusă în mai toate manualele școlare 261. În descrierea lui Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a geniului național, pentru care există chiar și o cerere de canonizare înaintată Patriarhiei: "E
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ștefan cel Tânăr; Mira, Andrei Mureșanu, Cel din urmă mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu). Luchian intenționa să înfățișeze un artist complet, expresia unui moment de sinteză al celorlalte arte. Pictorul se apropie de emblematizarea, transformarea figurii eminesciene în efigie, depărtându-se de o abordare "realistă", academizantă a ei. Un alt tablou, În amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci căutată. Fundalul, nu întâmplător, este dat de un panou decorativ, fie o scenă războinică, oameni cu trompete și flamuri, fie o procesiune sărbătorească. Cremer este pictat din profil, ceea ce intensifică relația sa cu fundalul, conferind impresia de așezare în efigie, în rama artei sale muzicale, expresia picturală a unui libret. Compozitorul înfățișat pe fundalul artei sale cadrul estetic devine expresia vocației, latura esențială a compozitorului desprinsă de persoana sa și relipită ulterior -, se transformă în subiectul eroic, derivat al operei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asimilată feminității. "Această anatomie frenetică este în fapt limitată la corpul feminin și apare ca o contraparte a unui alt versant al iconografiei simboliste, unde abundă figurile de sfinți și de prințese îndepărtate, embleme ale castității și ale calmului meditativ. Efigiilor purității, mamă, logodnică, soție li se opunea astfel o feminitate perversă, care a cunoscut în literatura epocii o bogăție cu totul specială"357. Feminitatea circumscrisă unei vocații domestice sau transferată registrului mariologic este demonizată și idealizată în același timp. O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]