1,494 matches
-
își oferea dania către mânăstirea Sinai și se stabilea exact când va fi gata comanda. Meșterii pictori uneori cereau câte o lămurire. Spătarul Mihai îi lăsă dinadins pe ceilalți să i-o ia înainte, pentru că dorea să vorbească îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îndelung cu egumenul despre ctitoria pe care se pregătea să o ridice. Femeia făcu un pas spre strana în care monahul cu scriptele înscria dania și numele dăruitorului, puse o pungă pe policioara stranei și-și spuse răspicat numele: — Lavinia. Egumenul rosti în șoaptă o binecuvântare și femeia se lăsă în genunchi în fața lui. Lacrimi i se rotunjeau în colțurile ochilor, când spuse: — Aș dori, dacă se poate, o icoană care să nu fie mai mare ca aceea, și arătă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Încăperea care până atunci fusese asemenea unui stup, căci fiecare se ruga sau îi comunica în șoaptă însoțitorului impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cele nebune, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți de binecuvântarea noastră și de o icoană cu chipul sfântului al cărui nume îl poartă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să audă și meșterii... — Preacucernice, să fie ca în evanghelie, doar că... - și Lavinia se întoarse spre monahii pictori - aș vrea dacă se poate ca una din fecioare să aibă chipul meu. Rumoarea cuprinse adunarea. — Asta nu se poate, tună egumenul. Mâna meșterului ține doar penelul, ea este dusă de îngeri. Îngerii zugrăvesc chipul sfinților. Și asta se face prin post și rugăciune. — Dar, preacuvioase, strigă femeia, eu nu mă gândeam că aș merita ca să aibă chipul meu o fecioară înțeleaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mihai, deși auzea pasul târșit al fraților în spatele lui, avea impresia că este doar el și Muntele în mișcarea rece a aerului uscat. Se auzi strigat în șoaptă și în aceeași clipă simți pe umăr mâna cuiva. Întoarse capul. Era egumenul, care nu întâlni pe fața spătarului seninătatea anahoreților, nici zelul de a se umili al pelerinilor, ci doar o neliniște care-l îngrijoră. Am aflat că mâine vrei să-ți încerci din nou puterile și să înfrunți pustia. Aș dori
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-ți încerci din nou puterile și să înfrunți pustia. Aș dori să te însoțesc și să-ți fiu călăuză. Îmi iau îngăduința să-ți spun că mă voi ruga în noaptea aceasta pentru liniștea domniei tale. Mergi în pace! Egumenul îl binecuvântă făcând deslușit asupra lui semnul crucii și rămase pe loc cu privirile spre uriașul de stâncă. Au mers spre nord-vest în lungul văii Ed Deir până când câmpia Er Rahah s-a deschis largă spre deșertul Sinaiului. Urcușul l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre locul din care se părea că-i vin sunetele. Numără peste treizeci de pași când îl zări în genunchi, folosind ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
folosind limba română. Ea s-a înclinat, apoi a ridicat capul și, privindu-l atent pe spătar, s-a scuzat în grecește că trebuie să plece de pe punte și, ca și cum ar fi încheiat o convorbire, spuse către Ianache: — Dragă unchiule, egumenul mi-a spus să sporesc negustoria cu cereale și să țin legătura cu toți cei care aduc grâu la Istanbul, așa că, dacă vrei să mă găsești, mă cauți la hambarele noastre, ale lui Marincioglu... Noaptea era mai greu, dar nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spre Iisus, dedesubt cinci trupuri în mișcare grăbite, sus cinci fețe contemplând fiecare în felul ei aceeași minune. Toate cele cinci fețe erau portretele unei Lavinii senine și detașate de lumesc, fiecare în felul lui. — Nu se poate, exclamă Mihai, egumenul spunea... — Da, așa este, spunea. Dar au dat-o unui băiat, unui ucenic, care nu fusese acolo când am spus eu ce am spus. Un băiat de paisprezece ani care nu m a văzut niciodată. Ianache Hartofilax, care privea icoana
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l desfăcuse era actul prin care doamna Ilinca îl ierta pe Leurdeanu. L-a citit atunci și apoi de multe, multe ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu curmată când egumenul Ștefan încheie lectura testamentului, ridicând vocea ca într-o litanie. — Sfinția ta ai scris cele ce au fost rostite aici? bubui Șerban Vodă, fixându-l pe egumen. Ca să răspundă, acesta începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
începu să-și dreagă glasul și să ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
te aflu! Sunt grec ca grecii Laviniei care se vând între ei, fără să țină seamă de nimic? Așa cum sunt, mamă, țipa cugetul spătarului, ctitoriile promise o să ți le ridic să dăinuiască și o să trec alături, cum m-a învățat egumenul, toți ctitorii, vândut lângă vânzător laolaltă, să nu scape de a sta împreună nici la judecata de apoi! Toamna era neînchipuit de frumoasă, cum numai la București putea fi. Deși vara fusese ploioasă și răcoroasă, soarele de septembrie ajutase viilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și pe el era scris: „Acest sfânt potir iaste făcut de prealuminatul Io Șerban Basarab, și l-au dăruit sfintei mânăstiri Cotroceni pentru veșnică pomenire”. Și dacă am citit asta, m-am rugat pentru măria ta și așa face și egumenul și toți câți or veni după el, așa că nu ești singur, te însoțesc rugăciunile noastre. Acum o să plec, mă pregătesc pentru liturghia de mâine. În zori o să-l trimit pe ieromonah să te spovedească. Aș dori, măria ta, să vii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și sta aproape de câte ori am un răgaz. Frumoasă mânăstire, Smărăndițo, l-am adus pe Pârvu Mutu ca s-o zugrăvească. S-a întrecut Mihai pe sine când le arăta pietrarilor ce vrea. L-am adus și pe sfinția sa Partenie, egumenul de la Ivir, să facă școală de cântăreți și tipografi. Se surprinse că a alunecat în nefiresc, vorbind cu fata lui moartă. — Doamne, ferește! rosti cu glas tare, se reculese și se întrebă în sine: oare ce mi-o fi venit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a fost înzestrată de domn, dar să o facă așa cum se cuvine. Să ai grijă ca tot omul, boier sau prostime, să-și primească lumânarea, colăcelul, băsmăluța și paraua. Să fie ca la maica mare, pomană din toată inima. Dacă egumenul și doamna se zgârcesc să spui că ce lipsește împlinești matale. — Eu? Vine vorba, știi bine că or să sară toți Cantacuzinii să-și arate rangul. Și dacă simți nevoia să plângi, fă-o, că doamna nu prea are lacrimi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va face era să-și țină în sfârșit legământul făcut în Țara Sfântă, va ridica metocul mânăstirii de la Muntele Sinai. O să vorbească domnitorului să-l aducă pe monahul acela din mânăstirea Ivir de la Athos, ca să întărească, aci în Valahia, rețeaua. Egumenul de la Sfânta Ecaterina îi spusese că vizirul îl cumpărase pe acela ca rob de mic copil și, bolnăvicios fiind, îl dăruiseră patriarhului de la Constantinopol. Cum spusese egumenul? Parcă Antim zicea că se numește sau Andrei? O să-l întrebe pe Ianache
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
monahul acela din mânăstirea Ivir de la Athos, ca să întărească, aci în Valahia, rețeaua. Egumenul de la Sfânta Ecaterina îi spusese că vizirul îl cumpărase pe acela ca rob de mic copil și, bolnăvicios fiind, îl dăruiseră patriarhului de la Constantinopol. Cum spusese egumenul? Parcă Antim zicea că se numește sau Andrei? O să-l întrebe pe Ianache Hartofilax. Vodă răspunse la salutul celor doi boieri și, zâmbind tot atât de nevinovat, anunță: — Sfinția sa Theodosie vrea să vă spună cum se va face pomenirea de patruzeci de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
șalul ca să-i acopere umerii. Nu te înțeleg. Exact asta pot să-ți reproșez și eu. De fapt ce urmărești? Mereu am avut îndoieli, dar cât trăia unchiul Ianache el venea și mi le spulbera. Că patriarhul a spus, că egumenul a făcut... Și aici, printre sacii cu grâu, mișunau oamenii tăi care făceau și desfăceau treburile împărăției și purtau știrile de colo, colo. — Dumnezeu să-l ierte pe Ianache Hartofilax. Se face anul de când a murit. De ce nu vii să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hamie. Mai trimiteam și eu prin el câte un cuvânt lui vodă Brâncoveanu... — Îl știi pe vodă? — Nu, și nici el nu știe de unde îi veneau știrile, doar Hamie, dar acum s-a rupt firul. — Crezi? — Așa se pare. — Știi, egumenul de la mânăstirea Sfânta Ecaterina s a ținut de vorbă, mi-a trimis un om, un călugăr, pentru metocul Sinaia. — Antim? — Da. Îl cunoști? — Nu este bun pentru metoc. Nu e făcut să stea în pustietăți. Are școală multă. S-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic. De ce i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii, se sprijini în pernele caleștii și încercă să adoarmă. Liniștită, vocea armonioasă a spătarului îi ajungea la ureche și încet, încet îi captă atenția. Da, da, așa spunea egumenul de la mânăstirea din Sinai, că la judecata de apoi vor sta alături trădații cu trădătorii și de aceea este drept în pomelnicele de ctitorie să fie trecuți toți, și vânzătorii, și vânduții, că nu suntem noi în stare să judecăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zidurilor cetății care împrejmuiau toată așezarea cu chilii cu tot. De zece ani era sfințită biserica, dar paraclisul fusese terminat abia în anul acesta și sfințit de zece zile, la Schimbarea la Față. Cu acest prilej, urcaseră în munte sfinția sa patriarhul și egumenii de la București. Mitropolitul Theodosie era prea bătrân ca să mai poată călători în asemenea locuri sălbatice. Prin ușa larg deschisă, alb aurie, pătrundea lumina de afară și parcă zvon de vânt prin pădurea de brad. Ar fi întors capul, dar îi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vânt prin pădurea de brad. Ar fi întors capul, dar îi era teamă să nu întâlnească privirea Laviniei care sta îngenuncheată în pronaos. Era ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de egumenul de la Sfântul Ion grecesc pe drumuri de munte spre mânăstirea Dintr-un Lemn ca să se călugărească. Patriarhul ieși în ușile împărătești și cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
retractează dar în sfatul acela de taină dintre domnitor și sfinția sa multe s-au spus probabil, aprecie Del Chiaro și-și frecă ochii. Continuă lectura silabisind grăbit. Pe puncte, mitropolitul Antim căuta să arate ce anume reușise să facă fiind egumen la Snagov și mitropolit de Râmnic. Punctul cinci îi trezi secretarului amintiri vii, așa că reveni asupra lui: „5. Mitropolia n-am luat-o cu sila, nici cu mite, nici cu rugăciuni. Facă mi Dumnezeu răsplătire de va fi urmat vreuna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]