3,359 matches
-
cu inimi sumbre/ Cu gesturi adormite iubiri mărturisesc.// Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică/ Și în salonul nopții amețitor dansează/ Sînt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică/ Încet foșnește vîntul și valsul delirează." Tabloul unei eleganțe care copiază viața, cu cadențele ei normale, cvasi-mecanice, stîrnind teama de confuzie. Dacă bucuria valsului poate, foarte bine, să primească o replică în sepia, revanșa fără scandal a unui trecut neinvitat, ce mai e viață și ce nu? Normalitatea unui
Subțieri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6681_a_8006]
-
un amalgam complex de sentimente necunoscute auditorilor. Dacă cel care interpretează mai are și candoarea și puritatea adolescenței, atunci emoția nici nu mia poate fi descrisă. Piesa românească „Silence” (un cover după The MOOod), interpretată de Lucia-Maria Popescu exprimă acea eleganță unicat, unde trioul special constituit dintr-0 voce de excepție, sunetele desăvârșite ale pianului și versurile emoționante, oferă ascultătorului transpunerea într-o lume magnifică. „Piesa am auzit-o pentru întâia oară la primul concert The MOOoD la care am fost
Lucia, o interpretă de nota 10 -Video () [Corola-journal/Journalistic/66996_a_68321]
-
poți spune dinainte cum va fi ea reflectată în mass-media prietene și în cele ostile politicianului în cauză. Există "analiști" care nu fac decât să explice la nesfârșit aceleași punctaje venite de la partid, în pofida tuturor evidențelor. Ei își pun cu eleganță ochelarii de cal și rulează pe șinele aceleiași argumentații, precum tramvaiele, care ies din depou în fiecare dimineață la ora 5 și, până la ieșirea din tură, nu pot să devieze măcar cu un metru de la traseul prestabilit. Totul se transformă
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
suprastat federativ în care națiunile trebuie să aibă bunul-simț să dispară cît mai repede. Descrisă succint, cartea este declarația de principiu a unui grec care vrea să se definească pe sine în ochii europenilor, dar o declarație făcută cu atîta eleganță, încît simți prea bine că românii au multe de învățat de la elini. Neconformist și scutit de meteahna gîndirii previzibile, Poukamisas răspunde la întrebări de genul: Ce înseamnă trecutul Greciei, ce înseamnă să fii grec și cum arată o Europă a
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
întorci înapoi/ Nu facem o nobilă pereche noi doi./ Alianța noastră e sfărmată/ Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată." (Post ludum). Rugăminte din urmă, înainte de o despărțire brutală. Pentru că nu există, pare-se, suficient exercițiu pentru eleganța unui adio, chiar și la un maniac al rolului final. Ieșirea e, orice i-ai face, grăbită și nu îndeajuns pusă la punct, viața care se irosește pentru a o șlefui fiind, în scurtimea ei, un imperfect răgaz de repetiții
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
din perspectiva degradării relațiilor inter-umane din lumea literară până la limita inacceptabilului. O traumă nemeritată trăită de Augustin Buzura a fost brutala sa demitere din fruntea Institutului Cultural Român, la începutul anului 2005. Chiar dacă decizia a fost una previzibilă, lipsa de eleganță cu care a fost făcută această schimbare a produs o rană rămasă nevindecată în sufletul scriitorului. Resentimentele sunt mari, judecățile ulterioare sunt uneori distorsionate, viziunea generală a devenit tributară antipatiilor personale. Tabloul României de azi se transformă într-un peisaj
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
riscând să încalce prescripțiile propovăduite de ei înșiși. Această flexibilitate provenea din ceva mai adânc chiar decât tradiția: provenea din nevoia explicației raționale." (p. 124) Și, dacă mai există dubii, reproduc cel mai frumos pasaj din Despre doliu, care autentifică eleganța comprehensiunii: „Kaddish - în varianta Leon Wieseltier - este și o «carte a cărților». Fără pasiunea cititului, fără talentul de a scotoci în vechi texte ritualice și fără cunoștințele anterioare care să-i îngăduie să înțeleagă fascinantul spectacol al confruntării între înțelepți
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
trebuise să dea interviuri, să-l vază nația încliftat. La patru ace" (Flacăra lașului, 9.06.2009). Cum se vede, cuvântul e folosit în mod ironic, pentru a duce în derizoriu, prin aerul său învechit și vag interlop, aparențele de eleganță desuetă. Există și verbul a desclifta, care a fost înregistrat în limbajul hoților de buzunare: „prietenul meu a zis că trebuie s-o «cânte» pe una de portofel, pe care o «descliftase»> (îi desfăcuse fermoarul de la geantă, n.n.) mai înainte
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
vorbă cu M. Blecher, apărută în Frize, la Brașov, unde se și petrece, să zic așa, acțiunea, în noiembrie ’34. Versuri răsfirate pe patru jumătăți de coală încă o dată împăturite, puse pe hărtie împrăștiat, citeț, dar fără nici o linie ori eleganță, cu un creion care se ferește să apese. Nimic nu zgîrie, în această mărturisire de-o frapantă banalitate, în fond, dar avănd claritatea, în surdină, a rugăciunilor inimii. „Ceasuri băteau, șapte, din turnuri ascuțite și... catolice/ clopotele bisericilor din Brașov
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
ce face, cred că regizorul trebuia să caute și să-i ofere și drumuri mai proaspete în relația, diferită, cu fiecare poveste. Ceva care să-l surprindă și pe el, ca actor, care să-i multiplice, diferit, și farmecul, și eleganța cu care se așează în personajul său. Elemente care să aducă și ceva imprevizibil în abordarea lui. Tehnica este impecabilă, dar maniera în care face personajul riscă să se adîncească pe un drum prea bine cunoscut. Cred, de asemenea, că
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
prezent adesea la Paris, au evoluat trei artiști bine aleși: tenorul Marcelo Alvarez, într-o formă vocală excepțională, conferind rolului acea noblețe și generozitate cu totul speciale; soprana Micaela Carosi, mai puțin cunoscută, dar o bună stilistă, care a înțeles eleganța și spiritul de sacrificiu al Maddalenei di Cogny; și baritonul rus Sergey Murzaev care are un glas puternic, frumos timbrat și, aș zice, se află în acest moment într-o mare ascensiune artistică. A fost un spectacol de zile mari
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
Badoiu Raluca Pantofii cu tocul foarte înalt sunt la mare căutare printre vedetele scunde și nu numai! Divele vor să arate bine pe covorul roșu, iar tocurile foarte înalte nu numai că le oferă eleganță, ci le subțiază și talia. Iată topul celor mai înalte tocuri purtate de vedete, alcătuit de Toptenz: 1.Christina Aguilera. Este cu siguranță o mare fană a pantofilor cu toc! În cadrul galei ALMA Awards, pe covorul roșu, Christina Aguilera s-
Top cei mai înalți pantofi purtați de vedete by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64910_a_66235]
-
lui, pe-atât de dornic de împărtăsire se citeste în aceste convorbiri repetate. Oamenii timpului s-au vrut profesori, într-un sens mai popular decât îl îngăduia catedra, și și-au croit ocazii de-a discuta. Cu atâta rost și eleganță cât i-a lăsat patima. Am în față primul volum din a treia ediție a pomenitelor Convorbiri, apărut la Socec, în 1879. Ceea ce vrea Ghica, apărându-se de lipsurile metodei cu o modestie cam jucată, e o teorie economică închegată
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
unor școli și concursuri de profil au readus și în atenția creatorilor această formă de dans pasional. În forma în care se configurează în prezent, tangoul are o tehnică remarcabilă a picioarelor, în timp ce partea superioară a corpului rămâne de o eleganță reținută. Aceste caracteristici sunt vizibile și în creația Ioanei Macarie, senzualismul difuz al mișcărilor neatingând niciodată vulgaritatea. Duetele se aseamănă uneori unor întreceri între parteneri, care dețin unul sau altul o mică parte solistică, dar această întrecere îi apropie și
Una historia de tango by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6361_a_7686]
-
florin, Florin Pupăză "Patimă și Viciu, Artă și Fum", expoziție unică în România, care prezintă arta declanșată de un viciu, imagini fascinante în care eleganța, aerul boem și caracterul istoric tipic național îl introduc pe vizitator într-o lume aparte. Castelul Bran găzduiește această expoziție în perioada 15 iunie-15 decembrie. Boieri cu ciubuce lungi de peste un metru, pipa lui Avram Iancu sau cea a lui
Viciul, ca artă: cum "păcătuiau" faimoșii României de altădată by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/64029_a_65354]
-
etc.). Construcția cu verbul a rula a căpătat și o dezvoltare, destinată să recupereze valoarea superlativă: a rula fin. Expresia este înregistrată de dictionarurban.ro, cu o definiție discutabilă („rulez fin: a juca tare și totuși subtil, a nenoroci prin eleganță") și are destul de multe atestări în internet: „râdem, glumim, dar OTV rulează fin în fața multor televiziuni" (refresh.ro); „Deci Clujul rulează. Fin" (arhiblog.ro); „Doamna mea rulează fin" (blogul-lui-moroi.blogspot.com). Expresia este folosită adesea în contexte strict automobilistice: „problema
Rulează by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6111_a_7436]
-
Beckett. Donald Barthelme a trăit intens, grăbit, a murit de cancer la numai 58 de ani. Nici in viață n-a fost mai cuminte, mai conformist decât in artă, dar și-a purtat omeneștile slăbiciuni și până și viciile cu eleganța cu care s-a purtat in toate imprejurările vieții. A fost căsătorit de patru ori, a avut multe legături amoroase, dar s-a despărțit de femeile din viața lui fără resentimente, a fumat enorm, a băut peste măsură incepând de la
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
în sine, e cum nu se poate mai firească. Probabil că poetul lor și-ar fi dorit să aibă, aceste versuri răzlețite într-o carte cu alburi generoase, proaspăta incandescență a cuvintelor date de zei. Nu se întâmplă așa. Așezarea, eleganța, care nu li se pot nega, vin mai curând dintr-o șlefuire ale cărei urme se văd, decât dintr-o inspirare fulgurantă. Autorul Eternităților de-o clipăștie, de altfel, rețeta care schimbă steaua căzătoare pe nemișcarea, pro memoria, a stelei
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
ana, Elena Badea Un artist finlandez a încercat să își imagineze cum ar arăta prințesele minunatelor filme de desene animate marca Disney, care au devenit cu timpul imaginea iconică a eleganței, sensibilității, bunătății și, din când în când, a curajului. Jirka Vaatainen, a realizat mai multe desene, în care eroinele desenelor animate Disney au o înfățișare mai pământeană, pe care le-a postat pe pagina sa grupându-le în seria intitulată
Cât de frumoase ar fi prințesele Disney dacă ar prinde viață by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64481_a_65806]
-
și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și i s-ar părea o trădare să-și simplifice sintaxa de dragul cititorilor. De aceea, ținând la finețea expresiei mai mult decât
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
o simbioză perfectă cu muzica, ceea ce creează spectatorului o stare de emoție artistică, de poezie și fascinație aparte. Valse Fantaisie, realizat în 1967, este o piesă foarte cunoscută, care a îmbinat sugestiv mișcarea de vals cu atmosfera de puritate și eleganță. Ovidiu Matei Iancu are cinci partenere: pe Bianca Fota, Mihaela Soare, Andra Ionete, Cristina Dijmaru și Mădălina Stoica. Serenade de Ceaikovski este primul balet semnat de Balanchine după sosirea sa în America. El a deschis în 1934, împreună cu asociatul său
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
de balet există doi prim-balerini și patru dansatori. Cele trei soliste își repartizează pe rând variațiile într-o confruntare tehnică ce solicită siguranță și virtuozitate în execuție. Soliștii au compus o echipă omogenă, care a impresionat prin profesionalism și eleganță. Această echipă i-a avut ca interpreți pe Bianca Fota, Adela Crăciun, Andra Ionete, Gigel Ungureanu și Vlad Ilcenco, împreună cu ansamblul de balet al Operei. În frumoasele costume vaporoase ale Barbarei Karinska, balerinele, asemenea unor fine statuete filigranate, au plutit
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
fundal se desprinde iarăși fantoma unui „trecut brun” ce „nu vrea să treacă”. Ce crede Grass că trebuie spus în textul căruia i se pot declina autentice calități poetice și chiar literare, nefiind decît un strigăt, „ein Aufschrei”, lipsit de eleganță stilistică și de subtilități intelectuale, dar încărcat de o emoționalitate genuină? Animat de nobile intenții, îngrijorat de soarta lumii și a păcii, autorul reia cîteva interogații, dîndu-le, tot el, și un răspuns. Se întreabă de ce tace, de ce a tăcut atîta
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
calificat drept „ru- șini ale scriitorilor români de azi”: „rușinea” de a nu-și asuma public credinț a creștină și „rușinea” de a nu-și asuma public patriotismul. Alex Ștefănescu a fost pus într-o situație nu îndeajuns de stânjenitoare: eleganța și condiția de invitat (sperăm că nu și convingerile) l-au împiedicat să-i dea replica pe care ar fi meritat-o. Convingerile religioase ale oricăruia dintre noi toți reprezintă o opțiune strict personală și respectul față de celalălat (care e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
Steinhardt ca pe un „aproape sfânt”, un „miracol”, lângă care te simți „mai bun” și de dragul căruia, pentru o perioadă, îl „cruță” pe Hristos! Avem, pe scurt, o acuză de falsitate, în primul rând (multe portrete pomenesc corectitudinea sau chiar eleganța vestimentară a lui Steinhardt). Acestei acuze i se opune mărturia unei autenticități de fond contagioase, pe care atât ateul Cioran, cât și majoritatea celor care l-au cunoscut mai îndeaproape o recunosc. Dincolo de această opoziție interesantă, mai ales pentru cei
„Călugărul paradoxal” by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4745_a_6070]