750 matches
-
de inspirație cosmozofică și, totodată, o etică severă de angajament activ În viața socială, după exemplul „zeului neînvins” titular al misteriilor (Bianchi, 1979; Bianchi-Vermaseren, 1982). Dacă marile tradiții religioase orientale pe model grec asumă fizionomia ezoterică și inițiatică, În perioada elenistică și romană misteriile grecești de tradiție antică, așa cum sunt cultele de la Eleusis și din Samotrace, rămân esențiale și atrag la ele credincioși din cele mai diferite naționalități. Importanți reprezentanți ai Romei republicane, ca Sylla, Cicero și Atticus, iar mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
faptul că erupția misteriilor În cultul zeului orgiilor și al bacantelor, alături de constituirea paralelă a unor comunități de credincioși, bărbați și femei, comunități Înzestrate cu funcții sacre sau chiar sacerdotale de diferite tipuri, rămâne un fenomen nou, de autentică amprentă elenistică. Două episoade pot dobândi funcția de expresii emblematice ale celor mai vechi forme inițiatico-ezoterice ale fenomenului, supus deja unei instituționalizări mai mult sau mai puțin profunde, dar Încă bogat În Încărcătură transgresivă și deci primejdioasă În ochii autorităților publice. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
profesional, ca În cazul acelor Iobacchoi atenieni (Syll.3 1109 din 176/177 d.Hr.), ori aristocratic-familial, ca În cel al comunității din Torre Nova În jurul lui Agrippinilla (Inscr. Gr. Urbis Romae, I, 59, din aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
176/177 d.Hr.), ori aristocratic-familial, ca În cel al comunității din Torre Nova În jurul lui Agrippinilla (Inscr. Gr. Urbis Romae, I, 59, din aceeași perioadă). 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zeitc "4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial \: de la oameni la zei" Tensiunea Între vechi și nou, persistența unor structuri tradiționale și crearea unor formule religioase originale, specifice panoramei scenariului agitat al elenismului, nu freamătă În nici un alt mediu atât de viu ca În acel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de viu ca În acel fenomen complex - nelămurit Încă pe deplin În originile și În motivațiile sale - reprezentat de cultul prin care erau venerați suveranii, nu numai cei morți, ci și cei aflați Încă În viață, atât În interiorul diferitelor dinastii elenistice, cât și În unica persoană a lui Augustus, conducătorul Imperiului Roman. Cercetarea istorică a pus În lumină o serie de factori ce au concurat la explozia fenomenului care, inaugurat În experiența ieșită din comun a lui Alexandru cel Mare și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Diodor, XX, 100; Pausanias, I, 8, 6), Lisimah (Syll.3, 190) și Seleucos I (Syll.3, 250-251), primesc omagii de tip divin din partea unor comunități orășenești (Kornemann, 1901; Cerfaux-Tondriau, 1957), este instituționalizat de către cea de-a doua generație de suverani elenistici și Își găsește o continuitate precisă În cultul imperial. A fost Într-adevăr subliniată legătura cu tema tradițională a eroizării fondatorului cetății sau al statului, care, de altfel, Își menține Întregul caracter specific de cult adus unui defunct, adică unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
petrecut cu cele două personaje menționate, În special cu Herakles, a cărui dispariție În flăcările rugului Îi confirmă intrarea În Olimpxe "Olimp". Indiciu al unei inovații radicale a acestor scheme și expresie a condițiilor spirituale schimbate ce premerg noua religiozitate elenistică este circumstanța În care tema mitică a ascendenței divine a unui erou este actualizată În cazul lui Alexandru, care deschide drumul procesului complex al formării unui cadru ideologic și ritual ce ține de cultul suveranilor Încă În viață, În care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei religiozități populare ca suport și stimul sau teren de propagandă, dar, În orice caz, factor decisiv pentru evaluarea Întregului tablou. Se discută despre prezența unui sentiment religios autentic drept cauză a omagiilor de tip divin aduse mai Întâi suveranilor elenistici și, mai târziu, Împăratului roman sau despre un simplu oportunism politic din partea indivizilor, a comunităților și chiar a surselor puterii, care ar fi manipulat Într-o măsură mai mare sau mai mică dispozițiile populare cu scopul de a-și consolida
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo de faptul că trebuie să pătrundem În intențiile și În convingerile intime ale personajelor ce fac obiectul cultului și ale adoratorilor lor. Se poate observa doar că acest cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În ele În calitate de sșnnaoi (locuitori ai aceluiași
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antice cu structură politeistă, dacă divinitatea se distinge prin capacitatea potentă de acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime și În acest domeniu atunci când, aducându-i onoruri cultuale unui om viu, recunoaște În el o prezență activă și, făcând astfel, anulează bariera Între cele două nivele, considerată deja de netrecut, care la oracolul din Delfi făcea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
permitea omului clasic - recunoscându-și propria limită de om muritor - să Își asume cu o conștiință demnă propriul rol În marele scenariu cosmic și divin. 3. ASPECTE ALE VIEȚII RELIGIOASE ÎN LUMEA ELENISTICO-ROMANĂTC "3. ASPECTE ALE VIEȚII RELIGIOASE ÎN LUMEA ELENISTICO‑ROMANĂ" 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermeticătc "1. În căutarea revelației \: oracolul teologic și literatura hermetică" Deși la Începuturile secolului al II-lea d.Hr. Plutarh deplânge, În unul dintre dialogurile delfice, „tăcerea” multor centre oraculare grecești
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
popular” (Festugière, 19503, vol. I) sau „tehnico-practic” (Mahé, 1982), se exprimă În compoziții de astrologie, medicină și botanică astrologică, magie și alchimie, cu totul conforme În temele și În scopurile urmărite cu operele analoage, destul de numeroase și populare În epoca elenistică, atribuite unor personaje diferite, ca regele Nechepsos sau preotul Petosiris. În manifestarea treptată a unei neîncrederi În capacitățile omului de a ajunge doar cu instrumentele intelectuale la cunoașterea adevărului, toată această producție reflectă nevoia de a apela la revelația divină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
XII, 15). O asemenea definiție, de clară sorginte platonică, exprimă noțiunea conform căreia cosmosul, Împărțitor de viață, este un instrument al manifestării Zeului transcendent, nevăzut (CH, V, 2). În perspectiva tipică a „misticismului cosmic” care inspiră zone mari ale spiritualității elenistice și antice târzii, contemplarea cosmosului Îi permite omului să atingă cunoașterea Zeului suprem (CH XI, 22), configurat adesea ca Demiurg și Tată, Într-un strâns raport cu făpturile sale, perceput uneori În sens monisto-panteist: el este laolaltă Unul și Totul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin diferite mijlociri și Îi dă indicații care, interpretate de personalul sacru, vor oferi Îngrijirea potrivită pentru fiecare caz. Devoțiunea și recunoștința credincioșilor, atestate de numeroasele inscripții de la Epidaur și din celelalte sanctuare ale lui Asclepios, capătă adesea În epoca elenistică forma aretalogiei sau a compoziției literare mai mult sau mai puțin răspândite care celebrează puterea vindecătoare, În sens larg mântuitoare, a zeității. Una dintre cele mai vechi atestări ale genului este oferită de poemul lui Isyllos din Epidaur, din a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale așa-numitei Akkademii de Mijloc (sau medioplatonism). Nu este o Întâmplare faptul că cei mai mari reprezentanți ai acestui curent sunt răsăriteni, moștenitori ai fecundului amalgam de culturi locale și elemente grecești, care s-a realizat În creuzetul civilizației elenistice. Pe urmele medioplatonicienilor, care Îi precedaseră deja În asimilarea unor elemente proprii altor școli de gândire, mai ales din pitagoreism, neoplatonicienii utilizează În diferite măsuri achizițiile diverselor școli filozofice grecești, ale aristotelismului În mod special, dar și ale stoicismului. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elemente mitologice și elaborări teologice, prezente În izvoare mult mai târzii decât G³th³, dintr-o epocă ulterioară sfârșitului imperiului sasanid, sunt În escatologia iraniană rodul unor speculații și dezvoltări succesive care ar fi putut să nu fi primit influențe străine elenistice și iudeo-creștine. Totuși, este greu de presupus, după cum s-a propus (Gignoux, 1986a; 1986b; 1985-1988) pe baza unei definiții a apocalipsei ca gen literar care s-a afirmat În Iran Într-o perioadă relativ târzie, că raportul Între lumea religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pahlavi, demonstrează că, În orice caz, clerul sasanid era foarte conștient de ruptura tradiției cauzate de căderea primului imperiu persan. Figura lui Alexandru a fost demonizată: faima sa legendară din literatura persană medievală are, În realitate, origini străine, mai Întâi elenistice și apoi islamice. Pentru zoroastrieni Însă Alexandru Macedon a fost Întotdeauna un blestemat, un exponent al nedreptății, distrugător al regalității legitime și dușman al Bunei Religii: el a dat foc Avestei - după o versiune ad hoc care intenționa să atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sensibil, inclusiv În privința exigențelor politice firești, la diferitele procese de aculturație, zoroastrismul din perioada ahemenidă s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983, p. 826). Recuperarea autonomiei politice iraniene odată cu dinastia partă a arsacizilor (secolele III Î.Hr.-III d.Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.). Astfel, au fost puse bazele unui sincretism cultural și religios de mari proporții, care s-a răspândit foarte mult prin aportul Greciei, mai ales după cucerirea Imperiului Ahemenid de către Alexandru Macedon. Iranismul a avut o contribuție esențială la cultura elenistică, la fel cum exercitase deja, chiar În privința religiei, o influență esențială asupra altor tradiții culturale, cum ar fi iudaismul din perioada de după exil, În angelologie, demonologie, dualism și escatologie (cf. Bousset, 1901; 1907; 1926; Reitzenstein, 1921; Reitzenstein și Schaeder, 1926
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aș credinței adevărate și al clerului magilor. Așadar, percepția zoroastriană a lui Macedon este foarte diferită de cea din Iranul seleucid sau part (cf. Gnoli, 1989a, p. 124 și nota 27; Wolski 1985-1989) sau din perioada islamică profund tributară culturii elenistice (Nöldeke, 1920, § 15). Izvoarele iraniene de interes religios sunt rare Între sfârșitul secolului al IV-lea Î. Hr și Începutul secolului al III-lea d.Hr. Perioada partă, foarte fecundă pentru cultura iraniană și pentru Întâlnirea sa cu alte culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sqq.; Gnoli, 1980, p. 81 nota 126 cu bibliografia) demonstrează forța expansiunii și a vitalității zoroastrismului În contact cu cultura sincretică elenistico-romană (cf. lucrării admirabile a Boyce și Grenet, 1991). Elenizarea magilor și răspândirea unei literaturi apocrife pe care cultura elenistică o pune sub autoritatea lui Zoroastruxe "Zoroastru" sau a altor exponenți importanți ai școlii de Înțelepciune divină, cum ar fi Istaspe sau Ostane, prin tratate de magie, alchimie, astrologie, apocaliptică, sunt fenomene care demonstrează clar forța de atracție pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
suveranitatea asupra creației. Este probabil vorba despre un mit cult, inventat de teologi, care reflectă speculațiile profunde și elaborate despre Timpul-Destinxe "Timpul-Destin", tributare unei religiozități astrale, În cadrul căreia trebuie să fi cântărit decisiv mai Întâi elementele mesopotamiene și apoi cele elenistice. Acest mit relevă un tip de determinism, fatalism și pesimism În confruntările din această existență, cel puțin În ceea ce privește eonul prezent: răul este conceput ca un principiu activ care domină creația princeps huius mundi (Gnoli, 1984b, 135). Tulburarea spirituală și filozofică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasă 400 2. Grecii Între Orient și Occident: continuitate și noi experiențe religioase 403 1. Observații preliminare 403 2. Religia polisului și cultele străine 405 3. Misterii grecești și misterii orientale 413 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zei 416 3. Aspecte ale vieții religioase În lumea elenistico-romană 418 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristides 422 3. Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Heliade ar fi putut deveni un foarte mare poet.” „Zburătorul” de I.H. Rădulescu este o baladă scrisă În versificație clasică, așa cum era firesc la vremea aceea. Mai mult, se face aprecierea că există din acest punct de vedere o influență elenistică, anacreontică și chiar a poeziei limbilor moderne, franceză și engleză. Textul poetic este scris În versuri lungi, de 13 - 14 silabe, impunânduse În acest caz cezura. Rima este Încrucișată, cade pe silabe accentuate, destul de variată În ceea ce privește cuvintele care rimează. Ritmul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din urmă dispuse în jurul vasului pe brâie alveolare, indicându-ne astfel că aparțin atât fazei ultime a Hallstattului, cât și culturii La Tène-ului. Există și ceramică de import din epoci diferite; o toartă de amforă a fost datată din perioada elenistică. Câteva fusaiole, fragmente ceramice de la fructiere dacice, cu decor și fără decor, completează bogatul inventar arheologic prezent în acest loc. Ar mai fi de semnalat o mare cantitate de cenușă, ce se observă în diferite puncte din acest areal. Pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]