941 matches
-
recunoască) autoritatea educatorului. O problemă fără ieșire pare a fi și aceea a elevilor care nu sunt dispuși să accepte autoritatea care aservește, deși din text se desprinde ideea că cele două cupluri (autoritate care aservește supunere servilă -, respectiv autoritate eliberatoare supunere liberă), își corespund în mod fatal. Or, lucrurile nu stau deloc așa. Chiar și profesorii sunt lipsiți de criterii capabile să le indice tipul de autoritate pe care îl exercită; pe de o parte, ei nu pot crede în
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
unui control slab al clasei: el nu poate preda, iar elevii nu utilizează oportunitatea de a învăța; • mulți profesori cred că un control ferm al clasei este înăbușitor și inuman. Fals! Controlul ferm, dar impus într-o manieră umană, este eliberator. Ca educatori, profesorii au următoarele drepturi fundamentale: • dreptul de a asigura un mediu optim pentru învățare; • dreptul de a se aștepta la un comportament adecvat din partea elevilor; • dreptul de a se aștepta la un ajutor adecvat din partea părinților și a
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
imprevizibilul existențial în legitate sistematică a îndemânării adaptative suverane. O conștiință de sine experimentată este capabilă să descopere cifrul secret al personalității (acel set intim de caracteristici care definește esențialul în profilul particular al fiecăruia și care deschide o perspectivă eliberatoare de cunoaștere asupra întregului). El îndrumă explorarea de sine către unghere ascunse, inaccesibile unei priviri comune și unor categorii ale uzului natural al introspecției, care devin principii de desfășurare ale unei viziuni de cele mai multe ori revoluționare (și în direcția unei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
te înarmează cu instrumentul indispensabil al opțiunii (al deschiderii unui infinit orizont de potențialitate). Subita deplasare de accent de pe câmpul actualității pe sectorul potențialităților (mai mult sau mai puțin legate de caracteristica stării prezente) este o operație logico-spirituală cu caracter eliberator, care slăbește tensiunea constrângătoare a prezentului în beneficiul defrișării unui teritoriu imprevizibil prin excelență, care deschide spre viitor. În strânsă relație cu această eterică dimensiune temporală, conceptul libertății definește condiția umană, adică revelează spiritul etern-căutător și niciodată predeterminat al evoluției
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și nu în virtutea unei intenționalități condiționale fatale). Sub-structurile existențiale oferă și ele un tip de coeziune, cea a permanenței imuabile de tip întemeietor. Unitatea subiectului nu este garantată, însă, și în chip nemijlocit la îndemână. Ea nu poate aștepta revelarea eliberatoare a unor realități condiționale eterne pentru a se putea institui. Ea presupune efort și inițiativă personale, experiență proprie și împărtășită, parcurs bine țintit. Condiționalitatea unității conștiinței demonstrată de Kant rămâne la nivelul cel mai general, cel epistemologic, străin sinuozităților faptului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cunoașterea științifică, ce s-ar cuveni să-i stea la dispoziție, se poate întrețese în ea. Marele humor ne trimite dincolo de orice experiență limitată și, de asemeni, dincolo de orice imagine pe care o poate configura fantezia. El folosește ca mijloc eliberator, împotriva unor atare limitări, gluma. Dar el însuși nu este o glumă. Cînd cineva trăiește dispariția a ceva de valoare chiar dacă ceea ce a pierit apărea pînă atunci ca valoarea supremă marele humor găsește într-asta o nouă confirmare că nici o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
muncii în detaliu, cu puncte de plecare și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa eliberator prin faptul că trimiterea dincolo de formele strîmte în care viața, arta, religia și gîndirea înțepenesc atît de ușor. Și putem face posibil astfel marele humor. Dar humorul romantic suferea de o mare imperfecțiune. Fiindcă măruntele condiții ale vieții și micii
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Pierre Bismuth combină diferite versiuni titrate În limbi naționale a Cărții Junglei. Globalizarea vine prin desene animate? Hardcore despre viitor Probabil, artistul central al acestei expoziții e Alain Séchas. Prezent cu mai multe lucrări, artistul francez joacă rolul „moralistului“ ironic, eliberator, Într-o lume În care formele cele mai simple, și cele mai naive, devin obiecte de consum. Pisica cu colac de salvare, o pisică din care doar ceea ce știm noi că ar fi o pisică ne mai face să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mine, la fel de importante sunt posibilitățile de a înțelege mai bine cum anume a funcționat socialismul. Pe măsură ce în fiecare țară arhivele partidului și ale poliției secrete au devenit accesibile cercetătorilor, avem posibilitatea de a examina în detaliu punctul în care potențialul eliberator al socialismului a fost pierdut prin crearea modelelor sale practice. Ce ne pot spune arhivele despre modul în care aceste partide s-au format în contextele inclusiv România în care comunismul s-a bucurat de foarte puțin suport înainte de a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
comuniune cu el, să existe o formă de înrudire cu celălalt. Altfel, la ce bun? Andrei Codrescu: A fost ca o naștere, contracțiile au venit odată la câteva minute sau la câteva zile și totul s-a deschis, a fost eliberator, cu momente care s-au făcut infinit de mari și dup-aia s-au contractat din nou, astfel încât ne-am restrâns și ne-am eliberat de mai multe ori. Eu cred că am găsit ritmuri care le făceau pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
câtă impulsivitate primitivă și cu cât rafinament își însușește Vera Mantero starea de criză. Cum lucrează cu neputința, cu acumularea semantică de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir, non-pouvoir, non-possibilité“. Vera Mantero construiește o semiotică negativă, spartă, în final, de un cuvânt eliberator: joie. Silabele sunt cântate, interiorizate și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite ca și cum ar avea niște mingiuțe în gât. Animalic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
că aceasta a fost posibilă numai în condițiile „victoriei istorice a armatei sovietice”. În ultimă instanță, spune el, „nu luptele de partizani din Iugoslavia, ci bătăliile istorice de la Moscova și Stalingrad au hotărât soarta războiului, permițând intrarea armatei sovietice, armatei eliberatoare, în țările din Europa Centrală și de Sud-Est, printre care și Iugoslavia, hotărând și soarta ei”. Parcă și mai dogmatic decât Gheorghiu-Dej, liderul polonez vorbește despre necesitatea creșterii solidarității cu Uniunea Sovietică, invocând citate din Jdanov sau Stalin. Ultimul spunea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
a clicii titoiste”, incepand cu anii războiului când relațiile dintre comuniștii bulgari și cei iugoslavi nu au fost tocmai cordiale. Pe de altă parte, ca și în cazul prezentat anterior, apare reproșul că nu s-ar acorda importantă cuvenită rolului eliberator al armatei bulgare în partea finală a ostilităților cu nemții. Totodată, s-ar fi descoperit și reținut adevărate „bande” de spioni, unele dintre ele demascate și judecate în ultima vreme. Este cazul procesului grupului Sbieraț-Sibaraț, unde, printre altele, s-a
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
percepută. Oficial, poate fi considerat "timpul liber", dedicat relaxării sau efectuării unor treburi individuale. Real, este un timp al pasivității și ineficacității, al docilității generalizate, al subzistenței resemnate. Nu întrunește caracteristicile care îl pot defini ca "timp liber"38: caracterul eliberator (căci nu eliberează total de obligații), caracterul gratuit (căci individul intră într-un păienjeniș de relații informale care au deseori finalități materiale sau sociale: pariuri, jocuri, bătăi etc.), caracterul hedonist (căci nu poate fi asociat căutării bucuriei) sau caracterul personal
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
antrenează în sensurile ei toate elementele: focul, aerul (vântul), apa, pământul, mișcărilor stihiilor corespunzând cele interioare, ale personajelor, mai cu seamă ale personajului-emblemă (Teodul, Nona, Ioana): „Facem baie în Styx, prieteni...” (Nona). în același sens, se conturează și tema dansului eliberator, al Nonei sau al Ivancăi, sub „biciurile moi ale ploii”, beție extatică, noua învățătură a lui Zarathustra, „dănțuitorul”. Vârtejului îi corespunde setea, ca stare cosmică, propice germinației și devenirii. La celălalt pol se situează imaginea apei clare, senine, izvorul, unda
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
declară: Formula dramaturgică propusă de autor neagă tradiția, tiparele recunoscute în teatrul contemporan, chiar și nonconformismul esteticii absurdului, devenit previzibil prin reiterarea motivelor și a „tipologiilor eroice”, pentru că intenția scriitorului este să propună receptorului avizat De la conștiința pură a sinelui eliberator (Iona), FIINȚA își asumă responsabilitatea propriilor fapte, fără a deveni prin aceasta o existență „în-Sine” și „Pentru Sine”, chiar dacă ultimul gest este jertfa supremă (Paraclisierul), deoarece contemporaneitatea se descoperă ca un ecran uriaș al mistificării în spatele căruia grotescul și anodinul
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
sale este suferința nejustificată a copiilor. Ideea se va regăsi la un alt personaj, tot un revoltat, Ivan Karamazov. întrebările lui Raskolnikov sunt menite să îi arate Soniei că viața ei, o permanentă suferință, nu are nici un sens. Singurul act eliberator ar fi sinuciderea. în momentul în care acesta remarcă „și doar copii sunt după chipul lui Hristos: «A lor este împărăția cerurilor»” , cuvintele sale presupun o perspectivă critică menită să anuleze speranța în intervenția salvatoare a divinității. Raskolnikov este situat
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
din ordinul altui criminal numit Dumbravă, au fost ucise peste 50 de cadre de miliție și securitate, din același motiv, fără ca acest colonel să fie tras la răspundere. Iar noi credem că și acest lucru este pus pe seama acelei „revoluții” eliberatoare de ... comunism! nu? Să-i amintim și pe cei de la Antitero, uciși în fața sediului Ministerului Apărării Naționale și înscriși cu tăblițe ca teroriști, blocați acolo pentru a fi batjocoriți de toți țiganii și golanii din București, timp de o săptămână
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mai mult om al primăriei, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al lipsurilor postbelice care i-au urmat, tata era mai tot timpul concentrat. Aceste lipsuri erau agravate de cumplita secetă a anilor 1945-1947, de jafurile "armatei eliberatoare", de povara insuportabilă a "amicalelor" datorii de război și de "umana" politică economică comunistă instalată în țară sub presiunea armatelor "eliberatoare" de la răsărit. Să nu uităm nici faptul că tot acest timp a coincis cu perioada creșterii și școlarizării noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
al scriitorului, pe care cititorul trebuie să-l afle în final. Fără descifrare, textele Fluxului conștiinței nu trăiesc. Inovațiile moștenite de romanul britanic contemporan sunt așadar inovațiile Fluxului conștiinței: hibridizarea, livrescul, interiorizarea, răsturnarea cronologiei, refuzul intrigii și al unui deznodământ eliberator, refuzul sentimentalismelor (îndrăgostiții fericiți până la adânci bătrânețe), personajul mozaicat și, nu în ultimul rând, revoluționarea/reorientarea lecturii. Am discutat până acum hibridizarea, livrescul, interiorizarea. Răsturnarea cronologiei înseamnă de fapt contrazicerea cronologiei. Tecutul nu mai e cauza prezentului și nici prezentul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un preot, reprezentantul instituțional al bisericii. Integrarea Atotputernicului în structura societății se face prin reproducerea acestui ritual, cu valențele dramatice ale unor sacrificii, însoțite de ofrande aduse acestuia, ofranda realizată prin Răstignirea lui Christos având o uriașă forță mântuitoare și eliberatoare, creatoare a lumii pământene, și mit în care este inclusă și ideea apocalipsei, a sfârșitului lumii. Societatea feudală avea nevoie de perpetuarea ritualului evlaic al credinței creștine în Dumnezeu. Nașterea și perioada sa înfloritoare au dat roade care și-au
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
care să ne imobilizeze în trecut. Deja, o fericită reacție se pornește către o reînnoire a secolului al-XIX-lea, leagăn al modernității noastre și al problemelor noastre de după Revoluția franceză. Dar dacă, două secole după aceasta, este just să evaluăm ruptura eliberatoare pe care ea a constituit-o în ciuda exceselor, derapajelor și eșecurilor sale, trebuie să trecem peste acest zid cronologic și ideologic pentru a ne regăsi toate moștenirile. Aceea a unei preistorii care a marcat primele urme profunde de cultură materială
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
însăși atitudinea credinței, a cunoașterii spirituale : a reconduce datele lumii către Autorul ei? Nici textul cel mai sacru nu iese de sub această exigență : litera lui, evidența lui concretă oricît de venerabilă este poarta de intrare în straturile sensurilor lui profunde, eliberatoare. Litera, spunea André Scrima, trebuie făcută să își dea duhul 1, să își exale mireasma călăuzitoare. De ce nu s-ar proceda la fel și cu litera modernității noastre laice, fragment din marele text al lumii? Diversitatea religioasă Legată imediat de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie, spune abrupt Grigore de Nyssa 1, să pună un Absolut limitat de însăși formularea lui. De la Sfîntul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
suprem aspect al transcendenței, spre libertatea absolută a divinului poate trimite, dacă e valorificat pînă la capăt, spectacolul tîrziu modern al libertății umane. Iar atunci obiectivitatea transcendenței nu va putea sugera nici un fel de constrîngere, ci va apărea ca legitate eliberatoare. Obiectivitatea divinului va apărea ca simbol, ca expresie, ca față a libertății lui infinite. Atotputerea lui Dumnezeu va apărea drept radiația atotposibilității sale. Căci, din punct de vedere metafizic, Cel care poate tot e Posibilitatea universală. Le tout puissant est
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]