1,108 matches
-
fi identificate principalele trăsături ale prozei poetice ca o „construcție închisă, bazată pe revenirea motivelor, cu puternic accent pe ritmica melodică a frazei”, presupunând un tratament fantezist al lexicului, ce atrage atenția asupra cuvântului însuși, cu o sintaxă discontinuă, adesea eliptică, opusă „ordinii tradiționale a frazei”, cu un ritm apropiat de cel al poeziei și având o puternică încărcătură metaforică. Sub acest ultim aspect, - al caracterului figurativ al limbajului - proza poetică a lui Voronca poate fi apropiată chiar, cu suficiente argumente
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avangardist, ceva din disciplina și rigoarea constructivismului plastic, căruia îi căuta corespondențe în scrisul poetic dovadă și cele câteva poezii tipărite în revistele Punct și Integral, apoi în volumașul Invitație la bal din 1931, în care sintaxa versului cunoștea constrângeri eliptice, ajungând chiar la un fel de "ermetism gramatical", cum îl caracteriza, nu foarte entuziasmat, G. Călinescu, iar imaginea poetică era stilizată "geometric" și "mecanic". Pe parcursul procesului de "sinteză modernă" pe care îl realizează în scrisul său, Voronca mai și deviase
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un cort... În ciclul de Patrusprezece sonete, schimbarea e vizibilă mai ales în amprenta stilistică barbiană, semnalată, de altminteri, în nota (aparținând, probabil, lui Sașa Pană) ce prefațează poemele tipărite în 1967 în revista Astra, unde se notează "frecvența frazei eliptice (el, care era un poet pletoric), concentrarea (la un torențial și expansiv ca dânsul) aproape ostentativă, recursul (neobișnuit și totuși dificil de escamotat) la o poetică oarecum barbistă, oarecum hermetică, trăsături cu totul singulare în restul operei lui". "Barbismul" se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un vag ecou, mai curând sintactic, dar și imprimat "geometric" în două din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr întors în flaut, arc suplu în picior / Păunii când sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut întors, cenușă, profilu-acestei strângeri"... Ori, în al treisprezecilea sonet, - Temniță e, sau cântecul de fum - încă o dată, ținuta sobru-concentrată a imaginii, care pune limite ferme vagului și reveriei somnolent-contemplative: "Dantelă în: auz suavul glas / Fețele: două. Dar privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
al societății, care trebuie eradicat. Catolicul Montresor îl elimină deci, dar nu în nume propriu (recunoaște că l-a suportat mereu pe Bufon cu "injuriile" lui!), ci în cel suprem, al Bisericii înseși. Enigma se lămurește astfel parțial, iar spovedania eliptică a naratorului se umple de semnificație. Dar se opresc lucrurile aici? În nici un caz! vom striga, deznădăjduiți de atîta mister. Observam că, la finalul episodului narativ al "conversației" despre apartenența la Masonerie a personajelor, Montresor articulează niște cuvinte aparent fără
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale paginilor deschise, integrând chenare și dreptunghiuri până la structurile grafice care îmbogățesc plasticitatea ansamblului; accentul ferm al verticalei lumânării contrastând cu cele ale chenarelor, nu fac decât să anuleze aparentul simetrism generator, de obicei, de monotonie. Măsura în asocierea formelor eliptice cu cele rectangulare și trimiterile la cele floral-vegetale, care împreună îmbogățesc starea plastico-expresivă a tabloului, este o evidentă demonstrație a măiestriei pictorului. Ansamblul cromatic este definit prin relația contrastelor dintre valorile tonale. Nu accente puternice, nu culori pure avem în
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Un punct de plecare al ideii care tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
acoperirea, protejarea sau tratarea pielii. - Din fr. poudre. RASTER Dispozitiv optic circular sau dreptunghiular format dintr-o combinație de puncte ori linii trasate pe o folie care se fixează în fața peliculei sau plăcii fotografice, pentru descompunerea imaginii în puncte pătrate, eliptice sau rotunde de aceeași densitate, dar de dimensiuni diferite, care creează semitonurile pentru tipar. Sită fotografică, tramă. Rasterul servește la obținerea reproducerilor mono și policrome în semitonuri (la tipar înalt), prin procedeul similigravurii fotochimice la tipar plan (mai ales offset
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
America de Nord sau Europa, în laboratorele ei: refuză colocvialitatea postmodernă, patosul revoluționar sau sentențioziatea apocaliptică revărsate din angajamente estetice sau/și politice încă prizate în Europa - adesea un surogat. În schimb, intrigă la început cu fraze scurte, tăioase, impersonale și elegante, eliptice dar metaforice. Refuză să invite cititorul într-o atmosferă comod-retro sau ultraprezentă, pentru a puncta prin note de subsol datele unei istorii reale în adevărul căreia crede: invazia japoneză din Manciuria anilor 1930. Refuză să arunce priviri retrospectiv-ironice asupra unei
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
nu văd cum ar putea fi afectată sincera prietenie. nu pot renunța la pagini, e vorba și despre mine, ai dreptate, trebuie să-mi găsesc o identitate." În ambele situații avem de-a face cu: 1) fraze scurte sau medii, eliptice adesea, care transcriu un monolog oral al cărui subiect gramatical coincide cu subiectul enunțării. 2) fraze adresative, în care apar interlocutori, fie că este vorba despre autorul-enunțător sau despre un martor, pretexte ale unui discurs tranzitiv. De cele mai multe ori, destinatarul
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
ca o "celulă" independentă, fără conexiuni cu "organismul" Brigăzilor Roșii (singurul semn că fac parte din ele e un steag) nu explică motivul pentru care-și arogă acest titlu. Lungmetrajul este excelent, chiar dacă inegal, filmat: se trece de la un montaj eliptic, destul de rapid (filmul începe cu achiziționarea apartamentului), la unul lent, dar nu liniar - segmentat de imaginile de la televizor, care funcționează în dauna climaxului, și de fanteziile Chiarei, marcate muzical - în care prevalentă e compoziția cadrelor, jocul de lumini postrenascentist sugerând
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
Constantin Țoiu Cu formula lui faimoasă despre om... Der Neinsagenköner, cuvânt tradus mai simplu în românește, ca mai sus, dar în care există ideea metafizică germană, concisă, eliptică,... cel ce spune nu - știe, poate cunoaște... sau cunoscător, știutor este numai cel ce spune nu, care neagă... În fine, Max Scheler, filosoful ce a scris Natura și forma simpatiei, epocală, apărută după Primul Război Mondial, în anul 1923, a
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
cu ,interlocutorii" săi. Avantajul unei asemenea proceduri, dincolo de comoditatea autorului care nu a mai fost nevoit să facă munca deloc ușoară a transcrierii benzilor audio, este acela că majoritatea textelor se află la cote stilistice foarte ridicate (oralitatea presupune exprimări eliptice, repetiții obositoare și chiar unele neglijențe gramaticale), greu de atins în cazul unui interviu vorbit. Practic, toate răspunsurile sînt niște mici eseuri, unele încîntătoare ca stil și ca ideatică. Dezavantajul principal este, fără îndoială, pierderea spontaneității, absența acelui fior de
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
nenumărate fruntașe în producție, nenumărate stahanoviste. Femeile, la rînd cu bărbații, construiesc socialismul. Și Iorgu Iordan nu găsește alt citat mai potrivit decît acesta că acine crede la muiere, bage-i-se dracu-n pielea" (82). Culmea umorului involuntar și eliptic mi se pare însă atinsă în constatarea: "La cuvîntul cretin am suprimat la corectura o trimitere care era direct o provocare" (78). Un referat "strict confidențial" din 1952, reprodus în același volum (p. 95-97), oferă interpretări și mai interesante, vizînd
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
comunismului. Ele au ca temă pe canavaua unor întâmplări zilnice - întâlniri, călătorii, probleme ale creației scriitoricești, ale sănătății - în primul rând destinul scriitorului național în anii lungi, trudnici și doar în parte încheiați ai tranziției. Sunt note scurte, dar nu eliptice, riguros articulate ale unei conștiințe treze care nu se scaldă în apele compromisului, dar nici nu-și nutrește existența pe schelăria evenimentelor politice, al căror substrat însă nu-i scapă - în acei ani de confruntare socială ce aveau să ducă
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
o altă limbă (Eminescu însuși a avut parte adesea de versiuni care făceau imposibilă intuirea geniului său). Într-un fel mai ușor de tradus sunt poemele epice (unde istoria povestită poate impresiona până la ignorarea perfecțiunii formale a originalului) și poemele eliptice, esențializate, care permit o transcriere mot-ŕ-mot. Oarecum din a doua categorie fac parte și poemele lui Ioan-Petru Viziteu. Citite în franceză și engleză ele spun exact același lucru ca în limba română. Nu pierd și nu câștigă absolut nimic în
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
este unul de esență, unul care derivă dintr-o structură asemănătoare a sensibilității și a gîndirii, și nu un fenomen de contaminare stilistică în urma unor presiuni conjuncturale. Prin tăietura cristalină a versului, prin pregnanța frazei, prin construcția, de multe ori eliptică, a întregului, Barbu Brezianu poate fi așezat firesc în descendența lui Ion Barbu, dar a acelui Ion Barbu care s-a eliberat el însuși de retorica baladescă și de pitoresc, pentru a se apropia apoi vertiginos de imperativul purist și
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
ireductibilă. Pentru unii autori, ermetismul lui Barbu este marea prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără să cauți a le comenta, căci, în lipsa virtuozității
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
La nivelul artificiilor, singurul care merită pus pe același plan cu danezul, deși un pic mai sus, e Meirelles. Exploatează tot: filmări din satelit plus voalate, dar și alb-negru granulate, cameră hiperactivă, filtre de lumină, puzderie de unghiuri olandeze, montaj eliptic, interludii simbolice (un om care cade în întuneric), n-am loc să enumăr nici jumătate. Oricum, nu degeaba a luat Caméra d'Or la Cannes în 2003 (premiu adjudecat de Corneliu Porumboiu în acest an). Iar la capitolul sinteză literară
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
a desenului artistic, a schiței de portret și de anatomie, creează dimensiunea expresivă a expoziției, mai mult sau mai puțin gratuită sub raportul impactului; partea documentară, fotografia antropologică și desenul profesional, creează dimensiunea științifică și practică a evenimentului, în timp ce radiografierea eliptică a umanului, scrutarea lui în cheie spectrală și așezarea lecturii într-o perspectivă în care clinicul își cere și el dreptul său la efigie și la atemporalitate, construiesc, discret, dimensiunea metafizică a expoziției și pun totul în acea lumină palidă
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
Verbul a hăcui e adesea preferat datorită expresivității sale populare și aproape onomatopeice; îl folosesc, de exemplu, pentru același omor, două ziare cu profil similar, dintre care al doilea plusează prin plasarea pe primul loc a verbului-cheie, într-un enunț eliptic și exclamativ: „Tânăra care și-a hăcuit iubitul” (Libertatea, 26.03.2010); „Hăcuit! Iubita a băgat cuțitul în el de 70 de ori” (Click!, 24.03.2010). Des folosite sunt și neologicul a tranșa („tranșată și incendiată de fiul ei
Căsăpit, hăcuit, tranșat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5758_a_7083]
-
putea constitui carnea poemului pe care/ aș vrea să îl scriu;/ și totuși, iată că-l declanșează ca o detunătură în câmp deschis,/ unde fânul n-a fost încă întâia oară cosit." (pp. 151-152) Poezia lui Ioan Flora este una eliptică, esențializată, în care accentul nu cade pe mari virtuozități tehnice sau stilistice, ci pe forța evocatoare a unor înșiruiri de obiecte și fapte, altminteri cât se poate de prozaice. Poetul sugerează mai mult decât spune direct, cititorul este invitat să
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Marius Chivu În poezia lui Răzvan Țupa, avem un discurs poetic de transfigurare prin destructurare aluzivă, cum ar spune Eugen Negrici. Poetul recurge la reprezentări disparate, enunțuri eliptice, fragmente descriptive trunchiate, frânturi de frază dar, mai ales, intercalări de secvențe diverse. De multe ori poemele devin criptice, aproape ilizibile. Astfel, poetica lui Răzvan Țupa dă senzația deseori (mai ales în ciclul Mijloace de transport în comun) că este
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
de mîine să nu fie doar o simplă abstracțiune, Muzeul Literaturii și-a luat precauția de a intra chiar de astăzi în mitologia creației literare și de a se transforma din ambient și din reper peisagistic în topos cultural. Gîndirea eliptică și nondiscursivă a lui Gh. Iova, exercițiile de levitație ale lui Marian Drăghici, retorica de camuflaj a lui Paul Vinicius și reveriile rimbaldiene, de înger carbonizat, ale lui Felix Lupu, se fecundează aici și germinează la vedere, asemenea unei semințe
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai ..." (forum.apropo.ro), frecvent în structuri eliptice: "belea melodia" (fanclub.ro); "belea Mustangu ăsta" (computergames.ro). Se comportă uneori și adverbial: "toate au mers belea!" (esato.com). Evoluția semantică a lui belea nu este surprinzătoare: în limbajul popular-argotic sînt destul de frecvente trecerile între extreme, permise de valoarea
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]