913 matches
-
Făcătura provine din cercul lui Filon și a urmașilor lui întru plăsmuiri care au născocit cu nerușinare că filozofia greacă își are rădăcinile conceptuale în învățăturile lui Moșe iar acest ,,adevăr” infailibil trebuie să-l respecte toată lumea inclusiv țîfnoșii eleniști elitiști! Haida de îmbrîncaților! Scrisoarea lui Aristeas spune că au fost aleși cîte 6 rabini din fiecare trib ivrit adică un ciopor de 72 de învățați(6 x 12 = 72) venind cu mare alai la Alexandria unde regele Ptolomeu, s-a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
el, mai toți din generația lui Eliade era interesat în fond de calitatea intelectuală a celor ce alcătuiau o parte a corpului social în spațiul căreia își trăia singurătatea comunitară. Atitudinea sa nu putea fi altfel decît elitară, și nu elitistă cum ar fi mulți tentați să creadă. Îl preocupa, indubitabil, forța celulei nervoase românești, rangul său valoric nu atît în arealul nostru cultural-filosofic, cît mai degrabă în cel european. Aceeași tendință o exprimase de altfel, anterior, și programul-manifest Itinerariul spiritual
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
64 de rețete și vreo 27 de portrete regale, autoarea a scris o carte de cultură, una în care istoria, nu doar a spațiului românesc, e văzută prin grila mentalului colectiv din perspectiva lucidă și productivă ca sens al spiritului elitist. Avem de-a face cu o structură complexă al cărei scenariu gravitează în jurul doimii text-imagine, un binom nelipsit de altfel din formele clasice ale cărților de bucate. Asemenea cărți au mai scris Prințul Charles și Prințul Henrik al Danemarcei. Însă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
România interbelică societatea părea puțin interesată de situația femeii, existând probleme sociale mai importante, mai ales după recuperarea tuturor teritoriilor românești, la finele Primului Război Mondial. În orice caz, mișcarea feministă luase ființă după Unirea Principatelor din 1859, ea avea un caracter elitist și un program de emancipare, căci modelul său erau revendicările din Occident 37. În perioada interbelică, accentul se schimbă: În comparație cu formulările dinaintea Primului Război Mondial, emanciparea femeilor se identifică mai puțin cu obținerea și validarea modernizării sociale după un model occidental și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
revendicări pe linia obținerii dreptului de vot universal. Ca o consecință, Constituția din 1938 garanta anumitor categorii de femei dreptul de vot pentru Camera deputaților și pe cel de a fi alese în Senat 40. Aceste realizări pot fi considerate elitiste într-o țară predominant agrară. Dar caracterul agrar al țării, ca și importanța problemei naționale în perioada istorică respectivă fac parte dintre factorii care limitau, în principiu, foarte mult și interesul posibil pentru ideile și organizațiile comuniste. 5. Ana Pauker
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cartier (același, în care locuiește și astăzi). Nu e de mirare că se identifică fără rețineri cu ethosul acestei școli - exigență, sobrietate, efort continuu impus elevilor ("toate obiectele le-am făcut cu seriozitate"). Între timp, liceul a devenit faimos și elitist, dar istoria sa timpurie nu anunța această evoluție. Rememorările legate de acei ani nu au insistat asupra rigorii (acceptate), ci a unor ieșiri din regulă. Unele par să contrazică istoria livrească a epocii; de pildă, problema limbilor străine. Faptul că
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
astfel de abordare ar "perpetua, pur și simplu, clișeele moderniste în construcția sa, (întreprinsă - adăugirea mea) prin lentilele mioape ale unei viziuni predefinite a (resurselor - adăugirea mea) media, potrivit căreia acestea reprezintă (simple - adăugirea mea) "deșeuri culturale", a unor criterii elitiste de excelență"759. În final, McKerrow notează beneficiile pe care includerea "faptelor de viață"760 în regimul simbolic ce adresează variate tipuri de public le poate avea în ce privește influențarea viziunii despre lume a adolescenților din ziua de azi, al căror
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
uneori chiar să se fi mondenizat. Intelectualitatea, lumea bine a culturii, ar fi făcut totdeauna parte de drept și de fapt din clubul select al rezistenței cultural-literare. Ea dă uneori semne vizibile, ușor infatuate, că are o astfel de conștiință elitistă. Mai mult: că este chiar pătrunsă de convingerea de a fi adus mari contribuții rezistente. Despre ce este însă vorba în realitate? Pare mai întâi complet uitată o primă dezbatere de acest gen de după 1989, o serioasă discuție publică: masa
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de sine, alimentată și de o anume activitate culturală, sunt ulcerate, în primul rând, de nerecunoașterea confraților cu alte criterii de selecție. Adevărata conștiință estetică a generației se exprimă prin acești adversari. Excluderea din palmaresul și ierarhia, să-i spunem, elitistă actuală, îl aruncă inevitabil în tabăra opusă. Iar refugiul defensiv-ofensiv este îmbrățișarea deschisă a ideologiei culturale oficiale. Cu înțelesul că doar ei o exprimă în toată puritatea și intransigența (vezi demersurile așa-zișilor scriitori comuniști sub regimul Ceaușescu etc.). Doar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
doar În viața socială și politică, ci și În cultură, În câmpul științific, universitar. A descoperit că stilul popular, frust, direct, accesibil nu mai are căutare și s a transformat În contrariu, exploatând „tensiunea istorică”. Grobianus a devenit „clasă superioară”: elitist, prețios, academic. Adesea hieratic. Se propune pluralitatea, descentralizarea, amestecul, postmodernitatea? Personajul devine imediat individ distinct, unic, personalizat. Cultivă acum etnocentrismul, subiectivitatea, punând cunoașterea istorică și discursul adaptat la context În slujba propulsiei de sine. O strategie a subversiunii, demolând vechile
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
superioare. [Leș Transformations du droit (1893), op. cît. p.�204-205]. Imită?ia este prezentat? că un act spontan, �n oarecare m?sur? consubstan?ial liantului social, care �mpinge fiin?ele socialmente inferioare s? le copie pe cele superioare. Dincolo de caracterul elitist, putem afla aici embrionul unei teorii difuzioniste a tr?s?turilor culturale pentru care g?sim numeroase exemple �n sociologia secolului XX. Asupra acestor subiecte Tarde revine continuu �n opera să �n care afirm? constant o idee unic?: tratarea faptelor
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fi destul și cine este, dacă ar lăsa ifosele la garderobă. Poate că nu ar fi târziu ca domnișorul Cornea să tragă cu ochiul la ilustrul său tată, dascăl eminent, plin de umor și cu totul lipsit de morgă academică. Elitist, dl Cornea jură pe dictonul: „Quod licet Iovi, non licet bovi” sau mai pe limba noastră, a celor denunțați de Domnia sa că iubim cârnații de Pleșcoi, „Ce face popa, să nu facă satul”. Fierbe de mânie împotriva bălmăjelilor legionaroide ale
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cu conducerile celorlalte partide politice, Garda nu dorea aceasta și s-a autodefinit în mod diferit, nu ca partid ci ca „mișcare”. PNC vroia să păstreze guvernul parlamentar, chiar dacă acesta urma să fie reconfigurat și organizat într-o manieră mai elitistă și mai corporatistă; Garda de Fier vroia să răstoarne regimul parlamentar. Goga și Cuza evaluau relația lor cu cercurile conducătoare culturale și religioase ca fiind în vârful piramidei sociale în România; Garda de Fier era împotriva cercurilor conducătoare, îmbrățișând „acțiunea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
dezvoltarea armonioasă a copilului. Asemenea idei pedagogice se vor constitui în adevărate puncte de sprijin în fundamentarea ,,educației noi”, specifică secolului XX. Prin conținuturile volumului său, Despre educație, Spencer s-a împotrivit idealului tradițional al educației care cultiva stilul ,,aristocratic”, elitist în formarea omului. Spencer opina pentru o educație și un învățământ care să răspundă altei funcții educative, conformă legilor generale ale societății. Asemenea legi nu sunt altceva decât legile luptei pentru existență. Valoarea instrucției și educației urma să fie comensurată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
eficientă. În 1934, noua reformă liberală din învățământ propunea o dublare a filierei liceale, denumită de data aceasta ,,literară” și ,,științifică”. O nouă lege a învățământului secundar a fost promulgată în 1939 prin care se preconiza un învățământ de tip elitist. În deceniile interbelice, Parlamentul României nu a votat decât un singur act juridic privind învățământul universitar, Legea pentru autonomia universitară din 1931. În acest răstimp istoric au funcționat în România cinci universități, o Politehnică la București (fondată în 1920), două
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
au o poziție importantă; ceea ce particularizează noul sistem de muncă este reprezentat de aplicarea tehnologiei, iar cele mai înalte poziții de prestigiu și autoritate sunt asumate de către o elită meritocratică plină de inteligență și creativitate: tehnocrația. Saint-Simon a fost incontestabil elitist. Muncitorii manuali nu sunt în măsură, cu propriile puteri, să organizeze și să execute activități noi eficient și rațional. Ei au nevoie de autoritatea și conducerea elitei de tehnocrați. * Socialismul promovat de Saint-Simon (în realitate el nu a fost socialist
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
în care această constituție a funcționat a fost destul de scurtă (1923-1938) și, din păcate, marcată de evoluții naționale și internaționale nefavorabile, cum ar fi Marea Criză economică și evoluția fascismului. Restul perioadei, 1866-1989, a fost dominată de o cultură politico-constituțională elitistă (1866-1923) și de către culturi politice autoritare sau totalitare (1938-1939, 1940-1944, 1947-1989), în care Constituțiile legitimau natura verticală a relațiilor în cadrul regimurilor și erau doar parțial funcționale. 2. 1991 o Constituție pentru cei aflați la putere Pe 21 decembrie 1989, Comitetul
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
studiază ca fiind plasat „înainte”, devenind Panteon slav precreștin, întemeierea Lavrei Peșterilor, cu ai săi sfinți Antonie și Teodosie, vine ca un gest consfințitor imediat după creștinare, un gest prin care, tânărul creștinism rus a trecut de la o existență oficială, elitistă, mai degrabă formală, la înrădăcinarea în conștiința populară. Binomul „înainte și după” își continuă drumul prin istoria rusă și cu HOARDA DE AUR. Temutul stat feudal mongolo-tătar, întemeiat în deceniul cinci al secolului al XIII-lea de Batu (1227-1255) pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
scrie Gropius, "o arhitectură care să-și definească singură în mod funcțional esența și scopul, într-o îngrămădire de mase arhitecturale care să renunțe la tot ceea ce nu este absolut indispensabil și la tot ceea ce acoperă structura clădirii" -, suprimarea distincției "elitiste" între artă și artizanat (fiecare atelier este condus de un artizan și de un artist aflați într-o strînsă colaborare), adaptarea creatorilor la cerințele societății industriale, etc. Apropiată de cubiști și de reprezentanții artei abstracte, Bauhaus va avea o influență
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
accentuează conformismul social. Fără îndoială, cultura elitei nu a dispărut, ba chiar își găsește un public tot mai numeros prin intermediul învățămîntuhii. Marcată de epocă, aceasta dă naștereunor opere însemnate, care însă nu sînt întotdeauna accesibile tuturor. Legătura între această cultură elitistă și marea masă a populației se face doar prin intermediul cîtorva emisiuni de televiziune și mai ales a cinematografului. Limitată la Europa Occidentală sau extinsă la ansamblul țărilor de pe întreg continentul, construcția europeană nu este doar un mit mobilizator pentru unii
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
în utlimii patruzeci de ani o tendință de a se adînci. în realitate lucrurile nu sînt așa simple. Mai întîi pentru că în privința conținutului, frontierele nu sînt întotdeauna atît de bine delimitate pe cît o susțin apărătorii unei concepții restrictive și "elitiste" a "culturii". Apoi deoarece consumul de producții culturale în sensul tradițional al termenului a cunoscut o democrație care are limitele sale dar care este totuși total diferit de cel din perioada de după război. Lărgirea "publicului cultivat" se datorează în țările
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
iz ideologizant. Se războiește, am văzut, cu Postmodernismul dar vrea și "distrugerea distincției" (mai sus menționată), în fine, nu poate accepta semnul egalității între cultura media și cea populară. Fiindcă, autorul, cuprinzînd întreg spectrul cultural, cercetează atent binomul cultură populară/elitistă și e convins că despre cultura populară putem vorbi cu folos raportîndu-ne la cultura hegemonică din fostele spații coloniale. Și credem că are dreptate. Previzibil, interesul lui Douglas Kellner se centrează pe cultura media americană, inundînd piața planetară. El discută
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și "comună". Studiile culturale britanice nu au reușit însă să angajeze modernismul și nici vreo altă formă de cultură "înaltă", neglijînd astfel potențialul de opoziție și subversiune, dar și ideologia, din acele lucrări pe care anumiți autori le resping considerîndu-le elitiste. Acest fenomen este destul de ciudat, de vreme ce un grup de teoreticieni grupați în jurul revistei Screen, de importanță capitală în dezvoltarea teoriei culturale în Marea Britanie și în lume în deceniul șapte, a salutat caracterul antagonic al modernismului împotriva anumitor forme de realism
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
inundă viața cotidiană sub forme atît de familiare precum radioul sau televiziunea. Raymond Williams și membrii școlii de la Birmingham sînt cei care au respins termenul de "cultură de masă" care, susțin ei pe bună dreptate, tinde să aibă o tentă elitistă, ridicînd o opoziție binară între cultura "înaltă" și cea "comună", opoziție ce conține o nuanță de dispreț la adresa "masei" și a culturii sale. Conceptul de "cultura de masă" are, de asemenea, și un caracter unitar și omogen, ceea ce determină neutralizarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
încărcătură ideologică precum "cultură de masă" sau "cultură populară". O posibilă mișcare în domeniul studiilor culturale ar trebui să-și propună ca obiect de cercetare cultura în sine, fără a o mai împărți în "înaltă" și "comună", în populară și elitistă, deși aceste distincții pot fi, firește, expuse strategic în anumite contexte. Consider, așadar, că în loc de a aplica etichete ideologice precum "de masă" sau "populară", s-ar putea pur și simplu discuta despre cultură și comunicare și s-ar putea dezvolta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]