1,210 matches
-
dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa, în favoarea poetului. E adevărat că Ovidiu ne asigură că în al său libellus în limbă getică îl elogiază pe Augustus 211. Nu reiese clar, însă, care au fost adevăratele sentimente ale populației getice față de Augustus, dar, oricum, nu există nici un dubiu asupra simpatiei de care se bucura Ovidiu din partea acelei populații înarmate, chiar și cu acea ocazie. Trebuie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
siguranță pentru poporul roman decât regiunea Traciei. De aceea, faptul că Ovidiu se adresează unui rege trac este foarte semnificativ și este important de observat și forma de care se folosește poetul în auto-recomandarea sa. Ovidiu începe prin a-l elogia pe acest "descendent al regilor, a cărui nobilă origine urcă până la numele de Eumolpus". Oricine ar fi acest legendar Eumolpus care, potrivit unora este un rege al Traciei, fiu al lui Neptun și al Chionei, și care s-a stabilit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îi atribuie împăratului un asemenea titlu deloc măgulitor), al doilea, în schimb, cu Alcinoos. În plus, precursorii lui Augustus par a fi sugerați prin numele tiranilor Apolodor, Alexandru și Falaride. E de la sine înțeles că, denigrându-l pe Augustus și elogiindu-l fățiș pe Cotys, Ovidiu intenționează să capteze bunăvoința acestuia din urmă, pentru a putea fi primit la curtea sa. Ciudată încercarea poetului din Sulmona care, într-un anumit fel, își dorește să-l pornească pe Cotys împotriva lui Augustus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Germania, nici la epigrame, ci la Teseida, epos de care se ocupa Albinovanus în 14 d.H., an în care Sulmonezul scria scrisoarea din Pont. Nici de-aici nu lipsesc versurile aluzive. După ce și-a exprimat încrederea că Pedo, în timp ce îl elogiază în versuri pe Tezeu, îl imită în viață pe eroul poemului său, rămânând fidel prietenului la necaz, așa cum făcuse și Tezeu cu Hercule, Ovidiu adaugă: "Eu nu-ți cer să-i îmblânzești cu buzduganul pe dușmanii care au pus stăpânire
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Nici eu nu sunt atât de nebun încât să mă compar cu nume atât de celebre; eu, cel puțin, nu am ridicat arme criminale (saeva arma) împotriva zeilor... din contră, nu există carte în care eu să nu-l fi elogiat pe Cezar". Quod metuas non est: Antoni scripta leguntur. Doctus et in promptu scrinia Brutus habet. Nec me nominibus furiosus confero tantis: Saeva deos contra non tamen arma tulli... (v. 23-26) Pentru a înțelege aceste versuri atât de încărcate de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
diu."253 Și într-adevăr... în acea zi, domnia regilor a luat sfârșit (dies regnis 254 illa suprema fuit). Acest personaj, Brutus, care, grație vicleniei și curajului său, reușește ca în cele din urmă să dea lovitura mortală tiraniei, este elogiat de Ovidiu și ridicat la rangul de simbol al eroului înflăcărat de iubire de libertate, de ură față de insolență și dictatură, care se remarcă însă printr-o excepțională prudență, impusă de vicisitudinile prin care trecea în acel moment Statul roman
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
potrivnică, cel puțin situația sa personală va cunoaște o anumită îmbunătățire. Însă sentimentele lui Ovidiu față de casa imperială, nu s-au schimbat nici după anunțul celor două dolii dureroase. El i se adresează din nou lui Brutus, pentru a-l elogia pentru fidelitatea prieteniei sale (prietenie intensificată de adversitate: adverso tempore, v. 24), pentru indulgența sa față de supliciile și de "cruzimea" împotriva vinovaților. "Fie ca dușmanii noștri să vadă pe pielea lor cât ești de violent în luptă și să simtă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Potrivit lui Ovidiu, așadar, linia de evoluție a liricii latine Gallus-Tibullus-Propertius-Ovidiu își are rădăcinile în seva libertății perfecte a sensibilității lirice și a unei consecvente expresii artistice 309, anterioară lui Augustus. Alte câteva semnalări în același sens: Printre numele poeților epici elogiați de Ovidiu (Ex Ponto, IV, XVI, 10), figurează și doi Priscus 310. În Tacit (Annales, III, 49) se povestește despre cavalerul roman, Clutorius Priscus, care a primit de la Tiberiu o recompensă importantă pentru că a deplâns în versuri excelente moartea lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
viață lungă... Dar imediat îl asaltează gândurile legate de propria-i suferință: Cine s-ar fi gândit?... Totuși virtutea trebuie demonstrată în vremuri grele, și mai exact probitatea (adversis probitas exercita rebus), trebuie pusă în valoare în momente potrivnice, și elogiată în momente nefericite (tristi tempore). Dacă Ulise nu ar fi avut de înfruntat atâtea adversități, Penelopa ar fi fost fericită, dar fără glorie. Dacă Capaneu ar fi intrat glorios în cetatea Tebei, cine ar fi cunoscut-o pe Evadne? Alcesta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exprimării atât de alambicate și de căutate a lui Ovidiu, pentru a-i ura viață lungă lui Augustus, încât pare o simplă batjocură, sau poate un dublu joc în adevăratul sens al cuvântului. În elegia Tristele, V, XIV, Ovidiu își elogiază soția pentru fidelitatea ei: versurile poetului așadar o fac deja celebră. Trebuie să persiste în comportamentul ei fidel și se va bucura de aceeași glorie ca și Penelopa, Alceste, Andromaca, Laodamia, față de care Fabia are un avantaj: ea nu trebuie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
noua instituție imperială: principatul. Intenția lui Ovidiu e prea evidentă ca să mai fie comentată. Rezumăm în câteva rânduri ceea ce sperăm să fi clarificat până aici. Ovidiu, în Fasti, deci cu puțin timp înainte de apariția edictului de exilare, își propunea să elogieze figura lui Paulus Fabius Maximus și a casei sale mai mult decât pe cea a lui Augustus însuși, transformându-l într-un adevărat erou, vrând parcă să-l imite poate pe Vergilius care făcuse același lucru cu Augustus și cu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opțiunea politică euroatlantică a președintelui Iliescu. România este deci în situația de a adopta o poziție: președintele Iliescu, sfătuit, presat de Washington și de ambasada Statelor Unite la București, își schimbă atitudinea, denunțând în 1995 politica de antisemitism practicată de Antonescu, elogiindu-i în același timp calitățile militare în timpul Primului Război Mondial. Emil Constantinescu, în timpul mandatului său, vorbește, de mai multe ori la Muzeul Holocaustului, în primul rând pentru a asuma și denunța "responsabilitatea statului pentru persecuția propriilor cetățeni"10. În decurs de câțiva
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici pe departe... mortal! Inadecvarea sare în ochi ca un lucru strident, supărător. În aceeași ordine de idei, Lovinescu atribuia intelectualului un rol prin excelență pozitiv, la adăpost de furtuna pasiunilor trecătoare, și elogia disciplina scrisului ca formă de terapie menită a anula consecințele practice ale pesimismului teoretic aflat la originea actului creator în genere, pesimism pe fondul căruia trebuie să triumfe nu nihilismul și pasivitatea, ci principiul activ, al voinței constructive. Din perspectiva
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de indiferența femeii și-și cere drepturile; Artemiza Vardali, care visa la o partidă bună pentru fiica sa, Cleo, își manifestă deschis gelozia; până și bătrânul Colea, privind-o, pare să-și piardă cumpătul numai Ciprian i se înclină reverențios, elogiind "feminitatea fluidă și multiplă", de "Afrodită Polyandră", a "muzei" ce se lăsase cândva iubită și cântată în versuri. Și totuși, în ciuda propriei înclinații spre colportaj, Maestrul refuză hotărât să-i spună mai multe despre tânărul lui prieten (motivația e tipic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a dovedit a fi o "durere sterilă", intelectualul convertit la dogmatism hotărăște să iubească de acum încolo numai cu sufletul, în imaginație așadar, implicându-se atât cât să poată gusta plăcerea, dar luând totodată o înțeleaptă distanță. Asemeni poetului care elogia viața la țară din mijlocul forului dar care, coborât la rusticitate, ajungea să regrete ospățurile lui Mecena, eroul lovinescian descoperă în horațianism o mixtură de scepticism și idealizare foarte potrivită cu temperamentul său pasiv, înclinat la visare. Astfel, deși atribuia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci în sensibilitate (e vorba de melodramă și de tradiția bel canto-ului), împotriva lui Wagner, care intelectualizase excesiv "drama muzicală", subminând tradiția cu mare succes la public a teatrului "liric
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
figurilor reprezentate în lucrările de inspirație religioasă ale artistului caracterizează maniera de lucru a acestuia, indicând măsura spiritualizării formelor redate, care dau senzația dematerializării. În același timp, prin contrastul de lumini și umbre, artistul accentuează calitatea mistică a mesajului transmis. Elogiind stilul pictural al marelui El Greco, Michelle P. Brown susținea despre compozițiile acestuia, că "se avântă spre cer", autoarea evidențiind prin aceasta înaltele sensuri spirituale ale acestor creații. (***, Ghid de artă creștină..., p. 285). 424 Victor Ieronim Stoichiță, Experiența vizionară în
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
formării și educației, ci și pe cea a spiritului de entrepreneurship. Reiese că Blair și Jospin aveau în comun importanța acordată explicit formării și educației. Divergențele constau în faptul că Jospin reclama utilizarea pîrghiei creșterii la nivel european, în timp ce Blair elogia libera întreprindere. În concluzie, cea mai mare parte a social-democraților europeni s-au înțeles ca summit-ul de la Luxemburg să fie o reușită. Desigur, Uniunea Europeană a adoptat primele linii directoare privind locurile de muncă. Dar tensiunea pe tema flexibilității a
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
vizită Ia "sediul" revistei, o simplă odaie pe Calea Griviței și un singur redactor, care se prezentase: Geo Dumitrescu. Era chiar odaia lui... Dar revista fusese interzisă pentru orientarea ei "roșie", cum mi s-a spus. Roșie? În primul număr era elogiat Baudelaire, de la care se luase titlul celebrei poezii, în care poetul era comparat cu albatrosul care înfruntă, sus, furtunile, dar exilat jos, în mijlocul huiduie- lilor, aripile lui de uriaș îl împiedică să meargă. Ce era roșu aici? Dar intrasem în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
doua, mă intriga prin clătinările lui din cap: ăștia, spunea el, or s-o pățească. Luau în derâdere producția literară a unor reviste ca Gândirea, Meșterul Manole, Dacia rediviva, Dacia și altele, unde pe lângă tracisme și un ridicul imperialism, era elogiat soldatul german și războiul de cruciați pe care îl duceam alături de el. Alteori Orleanu ne citea râzând cîte-o mică erată, astfel: "articolul cu titlul... din numărul de ieri care a apărut din greșeală fără semnătură este al colaboratorului nostru cutare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dovedit, atunci când a recomandat abolirea carantinelor de uscat, că n-a avut alte scopuri decât "înlesnirea traficului comercial" prin "violarea legilor celor mai elementare de profilaxie a boalelor contagioase [și] negarea cunoștințelor fundamentale ce avem despre aceste boale". Doctorul Manicatide elogia atitudinea profesorului Babeș, la ședința din 1 august 1893 a Academiei de Medicină de la Paris, când a prezentat, în semn de protest față de hotărârile conferinței de la Dresda, o comunicare despre măsurile sanitare luate în România pentru prevenirea holerei în anul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Colentina pe medicul căilor ferate I. Christopol și au efectuat apoi o dezinfecție distrugătoare la locuința lui. Doctorul Christopol pretindea o despăgubire de 10 000 de lei pentru pagubele suferite cu această ocazie. Luând cuvântul, medicul comunal G. Fischer a elogiat eforturile depuse sistematic în campania împotriva holerei de medicul șef al Capitalei C. G. Orleanu și a cerut primarului să le lase medicilor oficiali "toată libertatea de a lua măsurile sanitare ce vor crede de cuviință", fără a fi "acuzați
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
savurase vinul toată ziua și astfel a aflat cu părere de rău că s-a terminat Canalul. Aici interveni și al doilea adevăr, numai el cumpăra ziarele și în ziua aceea în toate, cu litere mari de-o șchioapă era elogiat evenimentul care trebuia sărbătorit! A început ședința, însă lipsea inculpatul, inginerul șef, care probabil si-a dat seama că a greșit și nu vroia să dea ochii cu ei. Adevărul îl știa numai Laur cu întreaga suflare a întreprinderii. Ședința
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ridice în picioare și să vorbească. A ezitat la început, tracul obișnuit când vorbești în public deși erau colegii lui de muncă și-l cunoștea tot auditoriul. Nici acum nu știe ce l-a apucat însă a început să îl elogieze, - Adevărul este că fără exagerare pot spune despre Lică că-i un bun coleg, săritor, foarte bun meseriaș, își cunoștea mașina, și-o repară de multe ori singur, o îngrijește executând reviziile la timp, e liniștit, nu bea în timpul programului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de sonore, ca Blandiana, Breban, Liiceanu, Fănuș Neagu etc. (nu am aici deloc în vedere valoarea lor reală) au fost trimise, pe rând, la ghilotină, pe când obscurul Club al celor opt din Iași (ca să dau doar un exemplu) a fost elogiat cum n-ar fi sperat el niciodată. Și tot așa, număr de număr, încît în curând domolul și pântecosul galion al revistei (dar lentoarea e și noblețe, și majestate...) a fost silit să meargă atât de repede, că amatorii de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]