994 matches
-
a lipsit de la niciuna. Glasul unanim al asistenței a aprobat lucrările prezentate adunării generale de d-nul Profesor Dr. Iacobovici, directorul tehnic al Spitalului de Urgență. Ministrul sănătății reprezentat prin d -nul medic primar dr. Țovaru a contribuit cu aprecierile elogioase asupra activității desfășurată de d- nul Profesor Minovici care s-a sacrificat pe altarul științei pentru binele umanității” [2]. Dar drama nu va putea fi evitată. Profesorul Minovici se stinge din viață în iunie 1941 răpus de o boală necruțătoare
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
proprii ale asigurărilor sau la alte spitale bucureștene cu secții de chirurgie, și contract de asistență pentru asigurați. La inaugurarea Dispensarului medical nr. 2 Obor (Șos. Iancului nr. 9) care a avut loc la 11 mai 1930 se făceau aprecieri elogioase, subliniindu-se că este construit de Casa Centrală a Asigurărilor Sociale „după modelul dispensariilor moderne și bine utilate din Apus”. Au fost prezenți, dând semnificație profesională evenimentului, dr. N. M. Demetrescu secretar general al Ministerului Muncii și dr. Victor Gomoiu
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
în trei rânduri la Congresul Național de Chirurgie din 1934, 1936 și 1938, prezentând rapoartele: 1. Osteosinteza în tratamentul fracturilor, 2. Fracturile coloanei vertebrale, 3. Fracturile colului femural. Sunt contribuții apreciate de mișcarea medicală românească a vremii respective și recenzate elogios de prestigioase reviste de specialitate de peste hotare (Bibliografica Ortopedica, 1935, Bruxelles medical, 1937, Revue d’ortopedie, 1937 ș.a.) Activitatea Spitalului a inspirat teze de doctorat în medicină și chirurgie. Am identificat pentru perioada (1932-1938) 10 asemenea lucrări. Analiza lor atentă
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Legii învățământului superior din aprilie 1932. Publică un număr important de articole în presa medicală din țară și prezintă comunicări la reuniuni științifice prestigioase din străinătate (Congrese internaționale de chirurgie, de ortopedie, de accidente de muncă). Lucrările sale sunt recenzate elogios în publicații de specialitate din Franța, Belgia, Italia. Era un reprezentant al medicinei românești cunoscut și apreciat de foruri europene de specialitate. Autoritatea sa profesională îl face să fie ales în suprema funcție de demnitate profesională - Președinte al Societății române de
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
anul 1939. Din acel Comitet al Societății de chirurgie în care dr. Petre Topa a fost ales președinte, secretar general a fost ales dr. Theodor Firică, bibliotecar Theodor Burghele, Secretari de ședință Dan Mavrodin, Chipail, I. Petrulian. Presa medicală anunța elogios alegerea dr. Topa ca președinte al Societății de chirurgie: „Dl. dr. P. Topa, director și chirurg primar al Spitalului de chirurgie, accidente și mecanoterapie, a fost ales președinte al Societății române de chirurgie pe anul în curs (1939-1940 n.n.). În
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
să se stabilească grupul sanguin și să aducă la noi la spital sângele necesar pentru bolnavul care se opera. Pe dr. Petre Topa nu l-am cunoscut nemijlocit, ca persoană fizică, așa cum am spus, dar se făcea adesea, atunci, referiri elogioase la persoana sa. Ba mai mult, clădirea veche a instituției unde eu lucram era numită „Spitalul lui Topa”. Auzeai adesea „mă duc la Spitalul lui Topa”. Tatăl meu, Prof. agregat dr. Gheorghe Litarcek (1888-1954), îmi relatase fapte despre personalitatea de
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
unei pauze de celebritate, fie unei provocări intelectuale (deși rezultatele științifice ale unei asemenea provocări, concretizate în cărți, studii sau conferințe, sînt nule sau de foarte slabă calitate). Modul în care își fac meseria în închisoare contrazice multe din relatările elogioase despre sine, iar colegii îi discreditează pe la spate permanent ("dacă e așa deștept, ce caută aici?" sau "cum de n-a fost în stare să-i pună un diagnostic corect lui Z"?). Dar aceste povești sînt stimulate deoarece devin sursa
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
martori, se făcea ilegalist și profita de unele beneficii, ca acum, tot felul de scutiri de impozite, taxe pentru transport și multe alte înlesniri. Tot în acest volum am îndrăznit să le dedic o poezie și un mesaj de apreciere elogioasă și eroilor căzuți în Primul și în Cel Deal II-lea Război Mondial, eroi care au căzut la datorie pentru apărarea națiunii române,a întregirii țării, a readucerii unor teritorii ocupate de vecinii noștri pe nedrept, după ce datorită unor conjucturi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu mai este pomenit oficial nicăieri, se așterne un văl de tăcere și de uitare care va persista decenii în șir. În 1985, în frumoasa lucrare Inimi cât să cuprindă cerul patriei, Cornel Marandiuc rupe acest consemn tacit, amintindu-l elogios dar... numai sub numele de "comandant al Grupului 6 Vânătoare". Oricum, scriitorul arădean a fost singurul care, în toată perioada comunistă, a publicat ceva despre Dan Vizanty. După 1990, fiica sa Ana-Maria îl vizitează de câteva ori în auto-exilul său
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
organizat, împreună cu Acad. R. Miron, Colocviul Româno-Japonez de geometrie Finsler, ținut la Iași și Brașov în 1984. Volumul de meorialistică a județului Argeș, intitulat “Oameni și fapte”, vol. XOV, 2007, de I.M. Dinu îi închină profesorului Ioan Ghinea patru pagini elogioase, așezându-l în rândul personalităților remarcabile din Argeșul milenar. Acum nu cu mult timp în urmă (26.X.22010) l-am condus pe ultimul drum pe profesorul Ioan Ghinea. Îl regretă familia, prietenii, colegii dar va rămâne vie în inimile
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
linguistica (ibid., p. 42). 3.2. De la noematologia lui Hașdeu la skeologia lui Coșeriu 3.2.0. După ce a fost publicată (în 1968), monografia scrisă de Cicerone Poghirc, B.P. Hașdeu. Lingvist și filolog, a fost caracterizată, în general, în termeni elogioși. Notă discordanta au făcut însă două recenzii (apărute în 1969)15 ce-l aveau că autor pe Iorgu Iordan, care (și cu alte ocazii, de altfel) a încercat să minimalizeze mai toate meritele lui Hașdeu referitoare la lingvistică. Iritat de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
o gastrita ce l-a împiedicat să reacționeze o perioadă ceva mai îndelungată. Epistola diplomatului rememora întâlnirile sale cu Florian Becescu, inițiativele acestuia, dar și alte câteva detalii din viața poetului, aducând în discuție cu apreciere activitatea să literară, reacțiile "elogioase" ale unor mari personalități ale vremii (Ț. Maiorescu, B.P. Hașdeu, V.A. Urechia, A.D. Xenopol, I. Bogdan, G. Ionescu- Gion, M. Dragomirescu etc.), premiul obținut în 1903. Eugen Mavrodi mai aprecia versurile lui Becescu, întrucat erau scrise într-o frumoasă
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
de receptarea în critica literară a vremii sau în cea produsă recent. În acest sens, am utilizat diverse enciclopedii, dicționare de personalități și istorii ale literaturii române. La nivel local, înscrierea autorilor în pleiada personalităților zonei alunecă adesea spre tonalități elogioase. Critica de la centru se manifestă însă mult mai exigent, recunoscând importanța valorificării localului, dar demonstrând totodată limitele creațiilor corelate "sămănătorismului întârziat". Am consacrat această cercetare culturii și intelectualilor provinciei ca un tribut adus contribuției acestora la procesul de modernizare a
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
panoplia de reviste, Jebeleanu acordă atenție deosebită Junimii literare și "juventuții care sburdă în paginile publicației", reținând numele tinerilor autori pe care îi așteaptă "la un descălecat, în Capitală"56. Revistele provinciei nord-moldovenești, dar și cele bucovinene, beneficiază de cronici elogioase din partea lui Nicolae Iorga - un susținător fervent al localismului creator - în a sa Istorie a literaturii românești contemporane. Atitudinea sa nu surprinde, atâta timp cât majoritatea revistelor se înscriu pe linia tradiționalist-sămănătoristă promovată de Iorga încă din secolul trecut. De altfel, mulți
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Nu credem că suntem departe de adevăr dacă afirmăm că pentru mulți dintre acești creatori, alimentarea relației cu cărturarul de origini botoșănene genera o posibilă pârghie de afirmare în viața culturală de la centru. Dovadă o constituie și articolele sau numerele elogioase din publicațiile provinciei, consacrate vieții sau operei istoricului. Iorga acordă prezentări succinte, în capitolul destinat publicațiilor periodice, principalelor reviste nord-moldo-venești. Astfel, dacă revista botoșăneană Junimea Moldovei de Nord este plasată cu încredere în categoria "revistelor de drum sigur"57, Junimea
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
s-ar recunoaște unui sămănătorism întârziat. Explorarea localului și raportarea autorilor nord-moldo-veni la valori ce constituie fundamentul identității naționale în viziune tradiționalistă (satul, țăranul, cultura populară, istoria locală, natura patriei etc.) fac ca 14 nume să se bucure de aprecieri elogioase din partea părintelui sămănătorismului, istoricul Nicolae Iorga. Astfel, în secțiunea dedicată publicațiilor periodice, Iorga îl menționează pe profesorul botoșănean Tiberiu Crudu, autor al unor lucrări cu tentă locală, dar și pe bucovinenii Filaret Doboș, Nicu Dracinschi, Eusebie Popovici, Barbu Slușanschi, Constantin
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ei refuză rețetele, fie chiar pe cele extrase din opere clasice sau numai celebre. Fiind adevărat că orice poezie are o obscuritate consubstanțială nu e deloc adevărat că orice obscuritate este poezie." Cu doi ani înainte, același Ion Biberi comentase elogios Versificația modernă: ,, Deși limitată voit la o analiză tehnică, lucrarea interesează,astfel, și prin perspectivele generale, originale și bogate în sugestii, pe care le conține" . În Panorama deceniului literar românesc "-", Al. Piru îi acordă lui Vladimir Streinu exact o pagină
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
conceptuală a filosofiei blagiene, faptul că era o construcție "metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești", ceea ce reprezenta "un adevărat pericol pentru viitorul culturii românești" (C. Rădulescu-Motru). Onisifor Ghibu, profesor pe atunci la Cluj și membru corespondent al Academiei Române, scria însă elogios despre Cultură și cunoștință, dînd într-un fel o replică lui Maiorescu care, în plin secol 19, spunea că, dacă e vorba de creație, celula românească nu rezistă. Ghibu, în 1922, era ferm în aserțiune: celula românească rezistă, iar românul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și mai multi copii (500 lei/ lună). De asemenea, ni se anunță majorarea alocațiilor pentru copii cu 26,8%, fără însă a se preciza concret ce înseamnă asta. Articolul intitulat Copiii, suprema datorie față de viitor (1/1986, pp. 12-13) prezintă elogios și detaliat acest decret, și se încheie cu promisiuni fără echivoc: Profund recunoscătoare iubitului nostru conducător pentru noile măsuri care vin direct în sprijinul familiilor, al mamelor cu mulți copii, femeile patriei se simt îndatorate să urmeze minunatul și nobilul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
fapt, una din insuficiențele și chiar dramele culturii române actuale. Ea este încă prea fragmentară, prea nespecializată și prea mondeni zată intelectual... Un colocviu ici, o intervenție colo, săptămâna viitoare, și viața se scurge plăcut, public, în societate selectă, citat elogios adesea și în presă. Uneori te vezi chiar și la TV. Ceea ce, să recunoaștem, este foarte agreabil... Aflat la a doua carte despre utopie 2, ne putem întreba de ce această temă preocupă, obsedează chiar pe Sorin Antohi. Aș risca două
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai mare celebritate. Revistele de aviație românești și cele apărute în țările Axei le dedică tinerelor femei articole ample, bogat ilustrate. Laelius Popescu publică într-un număr din octombrie noiembrie 1943 al revistei "România aeriană" un articol mai mult decât elogios dedicat Marianei Drăgescu, pe care o zugrăvește în cele mai atrăgătoare culori 10. Nu mult timp după aceea, ea însăși începe să publice în această revistă. Suplinind prin activitatea publicistică o perioadă cu mai puțin zbor, Mariana încearcă să creioneze
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Evangheliei, după Regula lui Francisc și în ascultare de Biserică. În istoria franciscanismului, Sfântul Scaun a avut aprecieri deosebite față de activitatea terțiarilor, încă din timpul vieții lui Francisc. În ultimii 200 de ani, aproape toți sfinții părinți au avut aprecieri elogioase; Leon al XIII-lea a considerat că acest ordin poate regenera Biserica: „Căutați să faceți cunoscut și prețuit, după cum se cuvine, Ordinul al III-lea”. Papa Pius al X-lea, i-a considerat pe terțiari ca fiind apostolii epocii moderne
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de a simți natura, obiectele prin propria ființă și nu prin precepte. Expoziția pe care a deschis-o în 1919 la sala Dalles din București cu cei doi prieteni, Aurel Băeșu și sculptorul Mihai Onofrei, i-a adus, pe lângă aprecierile elogioase ale presei, încrederea în talentul și munca sa. Prima parte a creației stă sub semnul învățăturii maeștrilor săi spirituali, după cum avea să recunoască mai târziu în prefața catalogului expoziției retrospective din 1967: "Învățătorii mei spirituali au fost Nicolae Grigorescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
tinerii, ne sfătuia să mergem în Franța, nu l-am ascultat și mai târziu am regretat. Expoziția noastră a avut un răsunet mare, era un debut strălucit. Toate gazetele s-au ocupat de noi. Toată gazetărimea din București a scris elogios. Toate s-au terminat cu bine și noi așteptam pașaportul pe care l-am avut pe la începutul lui februarie. Nu au lipsit oameni binevoitori care să ne creeze tot felul de înlesniri. Aproape de plecare, ne întâlnește Chimon Loghi, atunci în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
acum nu mă ocolise niciodată începe să-și întoarcă fața de la mine. Încep ani grei. Unele expoziții nu-mi aduc nimic și câteodată mă întorc acasă și cu datorii contractate pentru a organiza aceste expoziții. Și presa, care fusese întotdeauna elogioasă, începe să șovăie, apoi apar în primul plan detractorii. Starea aceasta durează cu oscilări înspre mai rău și mai puțin rău până prin 1932. În 1935 mă așez în București și cu încetul toate se schimbă spre bine. Ca să pot face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]