1,037 matches
-
să-l faceți, în primul rând ? V.A. : Cred că vă grăbiți să credeți că aceste fapte s-au petrecut prin bunăvoința conducerii feseniste a TVRL. Povestea e cu totul alta. La începutul lui aprilie 1990 am primit vizita unui elvețian născut în România, care, în adolescență, s-a repatriat cu familia, doctorul Wyss. El a venit după Revoluție și a făcut câteva lucruri nemaipo‑ menite. În primul rând, a luat un grup de studenți și i-a dus în vizită
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
clădiri reprezentative, În afara Căii Victoriei: Banca Națională (A. Galleron, 1883-1885), Palatul de Justiție (Albert Ballu, În stilul Renașterii franceze, 1890-1895), Ministerul Agriculturii (Louis Blanc, 1896), Facultatea de Medicină (Louis Blanc, 1903)... (Dintre arhitecții menționați, Săvulescu și Maimarolu sunt români, Blanc, elvețian stabilit În România, iar ceilalți francezi.) Chiar după trasarea marilor bulevarde, Calea Victoriei rămâne Calea Victoriei: axa centrală și simbolică a orașului. De-a lungul ei sunt adunate toate: edificiile reprezentative ale statului, instituții culturale (inclusiv Academia Română și Biblioteca Academiei, cea mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
autoarei, care chiar a întreprins o asemenea călătorie acum câțiva ani. N-am mai ajuns, din păcate, așa cum intenționam s-o fac, la întâlnirea-lectură pe care a susținut-o Felicitas la Centrul Mondial al Culturilor, făcând o echipă inedită cu elvețianul Leo Tuor și slovacul Peter Pistanek. Nici la lectura lui Richard Wagner, de la Villa Rathenau, unde a fost acompaniat de un pianist... Nu e timp pentru regrete, trebuie să mă grăbesc pentru a prinde petrecerea de rămas-bun din această seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbită pe vremea lui Asterix -, germană și dialectul venețian. Dintre scriitorii elvețieni, îi prefer pe Charles-Albert Cingia (1883-1954), Nicolas Bouvier - un alt mare călător căruia îi plăcea Estul (Le poisson-scorpion, L'usage du monde), decedat recent, și Markus Werner - un elvețian germanic din Schaffhouse (Le dos tourne, А bientôt), care locuiește acum la Londra. - Este corect să se vorbească despre o „identitate elvețiană”? Cum reușiți să mențineți raportul dintre multiplele deosebiri ce vă caracterizează și sentimentul de apartenență la aceeași țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
puțin. Se întâlnesc rar. Sunt singuratici, niște cactuși, după cum a spus un oarecare ungur, Gyorgy Konrad, care ne-a ținut un discurs la Berlin. Vorbirea a câtorva limbi naționale (germană, pe care o cunosc mai mult de două treimi dintre elvețieni, franceză, italiană, romanșă) ajută, fără îndoială, la depășirea obstacolelor. Dar și prietenia, curiozitatea, contactele non-virtuale, nu în ultimul rând și manifestațiile oficiale, deseori gigantice, cum ar fi Sărbătoarea Vierilor (cea din 1999) sau cum va fi, bănuiesc, Expo ’02 (pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
plină de umor, și puțin contează dacă și cărțile lui se citesc de către 100, 1.000 sau 10.000 de persoane. Cărțile de limba germană au ca debușeu natural Germania, iar cărțile romanice Franța, care mai tot timpul le ignoră. Elvețienii sunt mari consumatori de carte. Limba engleză amenință, ca și prin alte părți, practica tradițională a limbilor naționale. Așa cum majoritatea cantoanelor germanice vorbesc un dialect aparte - germana elvețiană (un fel de cod secret folosit în lumea afacerilor în care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt și altele, mai prietenoase, mai puțin invidioase, care nu pretind un Dumnezeu unic, și uneori chiar niciun fel de Dumnezeu, aparent mai propice armoniei între oameni. De fapt, îi confirm punătorului de întrebări încuietoare, micul Paris va face ca elvețienii: va vota alb. Războiul Troiei nu va avea loc. Sau cel puțin (Crucea Roșie mă obligă la așa ceva), dacă tot a izbucnit, el se va desfășura fără urale sau huiduieli din partea lui, la adresa unuia sau a celuilalt dintre beligeranți. Un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
democrate: Roman , Stolojan și Văcăroiu, fostul președinte arată etapele distrugerii economiei românești, începând cu cele două pariuri pierdute de Petre Roman, cu agricultura și cu industria și terminând cu marea greșeală a guvernului Văcăroiu, de a introduce TVA pe care elvețienii studiat-o și au lăsat-o în fază latentă aproape 20 de ani. În perioada mandatului său, Emil Constantinescu, a avut altercații atât cu Corneliu Vadim Tudor, președintele P.R.M., cât și cu Ion Iliescu, aflat în opoziție și îndeplinind funcția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dea știri lui Ionel despre noi și de Florica, iar de la Crucea Roșie din Geneva să ceară o misiune care să controleze cum se tratează prizonierii noștri, morți de foame și de frig. S-a trimis o misiune compusă din elvețieni, dar n-a văzut decât ceea ce germanii le-au arătat. Plecarea acelor diplomați era un nou gol pentru noi, căci rămâneam cu totul la discreția inamicului, care în acest scop îi îndepărta. Amândoi, chiar Vredenburch, așa de germanofil altă dată
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Bulgaria. Noi speram, cu internații noștri, să le fie un sprijin ca un vred nic preot cu inimă și credință. N-a fost însă la Troian.]( Ediția I, 1937, p. 193.) dl. wangler Nu trecu mult și sosi d. Wangler, elvețianul de la Govora-Călimă nești, cu știri de la Vintilă, adică o telegramă, datată de la 30 mai: „Toți mici și mari bine, scrisoare“. Bineînțeles, scrisoarea nu s-a primit. A dejunat cu noi și ne-a spus că Eszterhazy a succedat lui Tisza
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ne-a spus că Eszterhazy a succedat lui Tisza, că Ionel a refuzat pacea fără anexiuni, că germanii sunt furioși. Venise, așa-zis, pentru a cumpăra stofe de la mănăstire. N-avea însă nevoie de pretext, căci germanii tremurau înaintea oricărui elvețian, la discreția cărora erau pentru schimbul prizonierilor pe frontul occidental și tratative de orice fel. Wangler ne spuse că, grație lui, stabilimentul și băile de la Govora erau intacte, pe când cele de la Călimănești erau cu totul distruse. Avea și norocul că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
că e româncă, dar nu cu bărbatul ei, precum nici domnii cu nevestele lor. Nu era de înapoiat salutul decât al d-lui Papadat și al d-lui Wangler în zilele când nu avea la masa lui ofițeri germani. Ca elvețian, era foarte temut de beligeranți, dar era și scutit de ura ce noi trebuia să resimțim pentru ei. Mâncarea mediocră, însă pentru acele timpuri destul de bună, dar o găseam atunci foarte scumpă: 6,50 lei o porție de bœuf à
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
perspectivă și de frumusețea drumului prin bătrânul codru. Nu fusese atins, ca și toată regiunea, grație omeniei colonelului von Bertram și mai ales agerimii d-lui Wangler. Pentru alămurile și arămurile de la Govora a mers până la Mackensen. Calitatea lui de elvețian îl ajuta să pătrundă și să izbutească, deși la trecerea mareșalului a refuzat, ca elvețian neutru, să ridice un arc de triumf, cum îi cereau autoritățile române. De altfel, era bine cu germanii, îi găzduia în vila direcției (a lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grație omeniei colonelului von Bertram și mai ales agerimii d-lui Wangler. Pentru alămurile și arămurile de la Govora a mers până la Mackensen. Calitatea lui de elvețian îl ajuta să pătrundă și să izbutească, deși la trecerea mareșalului a refuzat, ca elvețian neutru, să ridice un arc de triumf, cum îi cereau autoritățile române. De altfel, era bine cu germanii, îi găzduia în vila direcției (a lui Iliescu), le dădea băile pe jumătate prețul și de două ori pe săptămână îi poftea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și suntem mândri că facem parte din această echipă. B.S.: A fost cel mai frumos meci de la revenirea Științei în prima ligă ? S.I.: E greu de spus, fiindcă acuma îmi vine în minte meciul pe care l-am avut cu elvețienii de la Bern Muri anul trecut aici la Bacău. Oricum, fiecare meci are istoria lui, iar cel de azi a fost frumos. B.S.: Din tribună, ai părut mai tensionat, mai nervos ca de obicei. A fost așa ? S.I.: E doar o
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
la un act de desăvîrșire individuală. O filosofie atît de puternic axată pe persoană nu putea să nu aibă, fie și implicit, unele idei cu privire la devenirea ființei umane. Unii dintre personaliști însă, cum sînt francezul LUCIEN LABERTHONNIÈRE, italianul LUIGI STEFANINI, elvețianul ALBERT KESSLER s-au manifestat și ca teoreticieni ai educației. LUCIEN LABERTHONNIÈRE (1860-1932) este unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru subaprecierea altor modalități de cunoaștere. Dar, ca și discipolii Aquinatului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fuseseră Delavrancea și Caragiale. Auzisem de mult de această cârciumă a lui Sotir și m-a dus aci unul din acești birjari bătrâni, călăuze bune pentru toate locurile de pierzanie ale Bucureștilor, găsind aci, mai În fiecare seară, pe un elvețian și pe un neamț Înțeleși amândoi la pahare și amândoi uriași, burduhănoși, amabili și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
agramată, ca și piesa respectivă... Dacă ar fi să cred un articol citit în ziarul Le Temps, în luna august, omenirea se "sinucide" cel mai puțin, în schimb, luna aprilie este o lună bună pentru asemenea statistici. Explicația găsită de elvețieni: "la rentrée et les déclarations d'impôt" (întoarcerea din concediu și declarațiile de impozit). De fapt, nu o dată mi s-a întâmplat să-i aud pe elvețieni spunând cu un fel de "mândrie" extrem de bizară că dețin recordul la sinucideri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
schimb, luna aprilie este o lună bună pentru asemenea statistici. Explicația găsită de elvețieni: "la rentrée et les déclarations d'impôt" (întoarcerea din concediu și declarațiile de impozit). De fapt, nu o dată mi s-a întâmplat să-i aud pe elvețieni spunând cu un fel de "mândrie" extrem de bizară că dețin recordul la sinucideri în Europa, ceea ce nu am crezut niciodată. Nici urmă de autoderiziune sau de ironie la acest popor serios; prea serios, poate. Știm însă sigur că nu a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
învață cu timpul...). Am mai făcut acest tip de muncă de câteva ori și pot spune că uneori chiar îmi place. Timpul trece repede, rudele, părinții, prietenii mirilor sunt simpatici, uneori sunt generoși... în fine, în măsura un care un elvețian poate fi generos. Adică 20-30 de franci în plus la salariul final negociat la oră, prin intermediul Universității. Și, cel mai important, îi pot vedea, studia și înțelege pe elvețieni la ei acasă, exact așa cum sunt ei, în mediul lor natural
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simpatici, uneori sunt generoși... în fine, în măsura un care un elvețian poate fi generos. Adică 20-30 de franci în plus la salariul final negociat la oră, prin intermediul Universității. Și, cel mai important, îi pot vedea, studia și înțelege pe elvețieni la ei acasă, exact așa cum sunt ei, în mediul lor natural. Numai că de data aceasta festivitățile au decurs puțin altfel: invitații au plecat imediat după ce mirele și mireasa s-au retras câteva minute, din motive pe care nu le-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ponturi și șmenuri ieftine pe care și le vând unii altora. Poate că sunt prea aspru cu ei, așa sunt toți exilații și tot așa se manifestă maladiile exilului. 31 decembrie 2000 Geneva în ajunul Noului An. Marea majoritate a elvețienilor sunt plecați la munte, imigranții cu "stare" petrec și ei vacanța în țara de baștină. Rămân doar studenții și populația "multiculturală". Străzi pustii. Geneva îmi lasă impresia unei dame burgheze qui a mal vieilli (care a îmbătrânit urât), rău fardate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-i în camere de despăduchere. Marea majoritate s-au întors în Italia la începutul anilor 80, de îndată ce nivelul de trai în Peninsulă a devenit acceptabil. Cei doi au preferat să rămână, ca și cum ar fi prins drag de capetele acestea de elvețieni, spanioli, români, kosovari, marocani etc. Capete de muncitori în construcții, cu urme de var după urechi, dar și capete celebre. Umbla vorba că acolo s-ar tunde și Jean Starobinsky, stea a literelor europene. Uneori, Nino-salon găzduiește aprige dezbateri politicii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cumpărături. A trebuit să mă opresc pentru a-mi ajusta o curea la rucsac. Dureri suspecte în locul în care am fost operat de hernie în timpul serviciului militar. Îmi era imposibil să-mi repoziționez singur rucsacul în spate. Cer ajutorul unui elvețian care își căra mobila uzată în fața casei, pentru a fi ridicată mai apoi de serviciul de gunoieri al municipalității. La cererea politicoasă de a mă ajuta pentru un moment, răspunde scurt, printre dinți, cu un licărire de ură în ochi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Nu am rezistat acestui ritm de viață decât două luni, în ciuda faptului că eram plătit onorabil pentru munca pe care o depuneam. Motivul divorțului meu de marele comerț cu amănuntul: uit să cer o carte de fidelitate unui cuplu de elvețieni la 50 de ani, care se duc și mă reclamă șefei de tură. Cu ură mă reclamă. Sunt étranger (străin), iar greșeala acestuia cântărește de două ori mai mult. Picătura care a umplut paharul, pe lângă aerul condiționat care îmi paraliza
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]